Profesorul Gheorghe Buzatu, omagiat la Biblioteca Municipală „B.P. Haşdeu” din Chişinău

Participarea României la cel de-Al Doilea Război Mondial împotriva Uniunii Sovietice nu a fost un război de agresiune, cum s-a spus şi se mai spune, ci unul de eliberare a teritoriilor ocupate de sovietici. Acest fapt a fost demonstrat prin documente de istoricul Gheorghe Buzatu, care a lăsat în urma sa numeroase cărţi şi documente publicate pe care le-a cercetat în cele mai importante arhive din lume. Istoricul, profesorul, savantul, omul politic şi marele patriot român Gheorghe Buzatu, care ar fi împlinit 80 de ani la 6 iunie 2019, a fost omagiat de către colegii săi de la Clubul Istoricilor din Republica Moldova. Evenimentul a avut loc la Biblioteca Publică „B.P. Haşdeu” din Chişinău, în ajunul zilei de naşterie a regretatului istoric. Ar fi împlinit 80 de ani. Cu această ocazie, s-a vorbit despre importanţa muncii savantului Gheorghe Buzatu şi contribuţia sa la descoperirea adevărului istoric, despre participarea României la cel de-Al Doilea Război Mondial. Preşedintele Clubului Istoricilor, Alexandru Moraru, La deschiderea conferinţei de omagiere a celui care i-a fost mentor şi prieten, acesta a spus : „Gheorghe Buzatu a fost un savant de talie europeană şi cel mai mare specialist în cel de-al Doilea Război Mondial, care a demonstrat adevărul istoric cu documente, fapt pentru care l-am şi numit « Mareşalul Adevărului Istoric ». Gheorghe Buzatu, a studiat documente în cele mai prestigioase arhive din lume: în arhiva militară din România, în S.U.A., Germania, Rusia etc. […] Probabil, vă întrebaţi de ce am expus aceste două fotografii, cea a lui Gheorghe Buzatu şi a lui Ion Antonescu, una lângă alta. Prin documentele de arhivă pe care le-a cercetat, profesorul Gheorghe Buzatu a demonstrat că mareşalul Ion Antonescu nu a fost nici rasist, nici antisemit. A fost un mare patriot care şi-a iubit Ţara. Dar Ţara l-a asasinat, aşa cum a făcut cu mulţi alţi patrioţi, mulţi domnitori”, Demascarea pactului Ribbentrop-Molotov Doctorul habilitat în ştiinţe istorice Anatol Petrencu a atras atenţia că, atunci când vorbim despre importanța operei unui istoric, trebuie să specificăm ce a făcut el în raport cu alți istorici în domeniul în cauză. „Gheorghe Buzatu a fost un istoric care a scris foarte multe cărţi, mult mai multe decât sunt expuse aici. În special volumele: « Hitler, Stalin, Antonescu »,  « Stalin, Hitler, Antonescu », « Antonescu, Hitler, Stalin », trei volume de documente de mare importanţă, dar şi colecţia « Garda de fier », semnată de Gh. Buzatu şi Victor Roncea. Important însă este ce a scris în comparaţie cu cei de până la el. În acest sens, vreau să spun că Gheorghe Buzatu a avut o contribuţie foarte mare la demascarea pactului Ribbentrop-Molotov. Din acest punct de vedere, contribuţia profesorului Buzatu este cartea « Războiul Mondial din 1939-1945 ». […] Pentru România, perioada de la 1 septembrie 1939 până la 28 iunie 1940 este de neutralitate. La 28 iunie 1940, România a fost agresată de Uniunea Sovietică, românilor li s-a luat Basarabia, nordul Bucovinei, ţinutul Herţa. Aici, statutul României s-a schimbat. Asta spune Gheorghe Buzatu, că de acum încolo România a avut un statut nu de ţară neutră în conflictul din Europa, dar de ţară non-beligerantă. […] Buzatu a demonstrat că participarea României la războiul împotriva Uniunii Sovietice nu a fost un război de agresiune, cum s-a spus şi se mai spune, ci unul de eliberare a teritoriilor ocupate de sovietici. Dacă nu ar fi fost agresiunea sovietică în 1940, România nu s-ar fi implicat în 1941. Acest război se numeşte de eliberare a teritoriilor noastre. Frontiera a fost trasă pe Nistru. […] Da, românii au mers mai departe de Nistru, dar aici au fost puse punctele de grăniceri şi vamă. Aceasta este o dovadă foarte clară că Antonescu nu a jinduit teritoriul dincolo de Nistru. El a dat indicaţii lui Mihai Antonescu să se pregătească de Conferinţa de pace. În discuţii cu Hitler, lui Antonescu i s-a propus Transnistria în schimbul Ardealului. El a zis: « Nu, Ardealul e al nostru, să ni-l daţi şi noi rămânem la Nistru »”, a menţionat Anatol Petrencu contribuţia lui Gheorghe Buzatu la studierea istoriei acestui război. , a afirmat profesorul Anatol Petrencu. „Antonescu – cel mai mare patriot !” Istoricul Alexandru Ganenco a menţionat că nu l-a cunoscut personal pe Gheorghe Buzatu, dar a studiat şi cunoaşte foarte bine opera şi munca depusă de acest savant în arhivele lumii, care servește astăzi multor scriitori şi istorici. „Volumul « Românii în arhivele Kremlinului » mi-a servit şi mie ca sursă. M-am convins că agenţii infiltrați aici de Komintern erau plătiţi cu bani grei chiar din tezaurul României, care se afla la Moscova”, a spus Ganenco cu referire la detaliile inedite din documentele publicate de Gh. Buzatu. Profesorul Sergiu Cataraga, specialist în cel de-Al Doilea Război Mondial, a relatat cum l-a cunoscut la o conferinţă pe regretatul istoric. Într-o discuţie cu el, afirmă Cataraga, i-a spus că i-a citit lucrările despre Ion Antonescu. Gheorghe Buzatu i-a răspuns atunci că „mai este în viață o persoană-cheie în istoria noastră, care ştie cel mai bine ce s-a întâmplat de fapt cu Antonescu, dar care e nevoit să tacă”, avându-l în vedere pe ex-regele Mihai. Mai târziu, spune Sergiu Cataraga, a avut ocazia să îl întrebe pe ex-regele Mihai ceea ce îl măcina pe Gheorghe Buzatu, ce s-a întâmplat atunci, în 1946, şi cine a fost adevăratul Ion Antonescu: „Domnule profesor, să transmiteţi tuturor românilor următorul lucru. Pentru mine personal, Ion Antonescu a fost cel mai mare patriot al neamului românesc!”, i-a spus fostul suveran lui Sergiu Cataraga. Istoricul Alexandru Moraru„Când a decedat Gheorghe Buzatu, am mers la Iaşi la înmormântare, cu mai mulţi colegi pe care i-a organizat Anatol Petrencu. Toată ziua a plouat. După ce a fost scos sicriul din biserică şi dus în cimitir, când a fost coborât în mormânt, a ieşit soarele. Dintr-un copac, a început să cânte o privighetoare. Despărţirea de Gheorghe Buzatu a fost un moment divin ”. Istoricul Buzatu și Conferința „Pactul Ribbentrop-Molotov” Prof. univ. Anatol Petrencu„La 26-28 iunie 1991, la Chişinău a avut loc Conferinţă internaţională « Pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele acestuia pentru Basarabia ». Gheorghe Buzatu şi Alexandru Moşanu s-au implicat foarte mult în pregătirea acelei conferinţe. Cu acel prilej, Buzatu a publicat un număr nou « Moldova », la Iaşi, care se numeşte: «Secretele protocolului secret Ribbentrop-Molotov»”. « Moldova » este o revistă care a publicat materialele secrete descoperite de Gheorghe Buzatu în arhivele din Washington, S.U.A., înainte de a merge la Moscova. […] Stăpânind impecabil lucrul de arhivă, a colectat multe documente pe care noi le-am publicat mai târziu. Dar, după această conferinţă importantă, la care au participat şi istorici de la Moscova care au spus lucruri interesante, toate comunicatele, documentele, referatele și textele au dispărut. Au fost luate de Valeriu Matei cu pretextul că le va publica. Mai târziu, Matei a susţinut că s-au pierdut”. Valeriu Matei a replicat acuzațiilor aduse de istoricul Anatol Petrencu în stilul său caracteristic: „Parlamentul a organizat conferința, a avut un secretariat. Eu am pregătit materialele conferinței, raportul de bază care s-a ținut, declarația de la Chișinău din 28 iunie 1991, iar pe Petrencu nu l-am văzut acolo să aibă vreo contribuție. Omul vorbește după ureche. Atunci el era un neica nimeni și îl chema nicicum. În ce fel să iau eu documentele? Și ce să fac cu ele, borș?”. După asemenea explicaţie, orice alt comentariu ar fi de prisos[1]. Nadea Roşcovanu, Chişinău Aranjament grafic – I.M. SURSA: https://www.art-emis.ro/eveniment/personalitatea-savantului-gheorghe-buzatu-omagiata-la-biblioteca-municipala-b-p-hasdeu-din-chisinau

––––––––––––-
Reclame
Publicat în ALBUM FOTOGRAFIC AL MARILOR ISTORICI, BIOGRAFII ALE ISTORICILOR CELEBRI, DOCUMENTE DE ARHIVĂ, IN MEMORIAM, LUPTA PENTRU ADEVĂR, MARI ISTORICI | Lasă un comentariu

CONTRIBUȚII PERSONALE LA CAPITOLUL ȘTIINȚĂ: ALEXANDRU MORARU PENTRU 2018

Centenarul României Mari – Sărbătoarea familiei noastre

Alexandru Moraru, Chişinău

Anul acesta sărbătorim 100  de ani de la Marea Unire a Basarabiei cu Ţara. Un sentiment de mândrie mă  ţine în suspans, deoarece bunicul meu, Ion Alexandru Moraru a contribuit şi el punând acea cărămidă modestă la Marea Operă a Întregirii Neamului Românesc in 1918. O sută de ani în urmă buncicul meu a votat Unirea, ce-i drept, la nivel de județ Orhei și acest lucru se întâmpla la 25 martie 1918, adică cu două zile înainte de de votul istoric al Sfatului Țării de la Chișinău. Desigur, normal ar fi fost să fim demni de înaintașii noștri și să realizăm noi re-unirea Basarabiei (sau ce-a mai rămas din ea, adică Republica Moldova) cu Țara, dar indiferența noastră, sărăcia și grijile cotidiene, lașitatea, trădarea clasei politice din Țară și de la Chișinău, puternica propagandă rusească, susținută cu sume fabuloase din exterior au zădărnicit realizarea acestui deziderat mult visat de românii basarabeni și nu numai. Nu ne vrea nimeni unificați, nu ne vrea nimeni uniți și puternici! Sloganul „Dezbină și stăpâneşte!” este și azi la fel de actual ca întotdeauna!

Mă adresez tinerei generații, cu rugămintea, chemare de a studia istoria adevărată a Neamului Românesc, de a citi și răspândi lucrările istoricilor, scriitorilor şi formatorilor de opinii patrioţi: Nicolae Iorga, Gheorghe Buzatu, Ioan Scurtu, Larry L. Watts, Jipa Rotaru, Ion Măldărescu, Ion Coja și alții. Trăim într-un sistem depășit, care trebuie schimbat de urgență, cât nu e târziu! Trebuie de pus în capul mesei Adevărul istoric! Trebuie să ne  debarasăm de corporațiile internaționale, care jefuiesc românimea sub toate aspectele, trebuie chemaţi la dreaptă judecată toți vânzătorii de Neam și Țară, iar cei dovediţi vinovaţi, pedepsiţi după gravitatea faptelor comise! Nu așteptați ajutor și susținere de la străini, fiindcă interesul lor este altul! Fără putinţă de tăgadă, cele spuse mai înainte par demersuri irealizabile în conjunctura de astăzi, dar puși n fața unui pericol iminent, nu avem de ales, suntem! Sus inima români!

Doamne ajută!

SURSA: https://www.art-emis.ro/eveniment/vivat-crescat-floreat-romania-magna

PUBLICAȚII  DEDICATE  CENTENARULUI  MARII  UNIRI  (1918)

Articole:

  1. Centenarul Marii Uniri- unitatea națională a românilor de pretutindeni https://vechisirare.wordpress.com/2018/01/19/centenarul-marii-uniri-unitatea-nationala-a-romanilor-de-pretutindeni/
  2. Unirea și Cocuța Vagoride-Conachi

https://vechisirare.wordpress.com/2018/01/29/unirea-si-cocuta-vogoride-conachi/

  1. Clubul Istoricilor: Document important aprobat la 30 ianuarie 2018 https://vechisirare.wordpress.com/2018/02/06/clubul-istoricilor-document-important-aprobat-la-30-ianuarie-2018/
  2. Centenarul Marii Uniri, moment de bilanț și speranțe https://vechisirare.wordpress.com/2018/03/29/centenarul-marii-uniri-moment-de-bilant-si-sperante/
  3. Misterul morții lui Alexei Mateevici.Certitudine și ipoteze https://vechisirare.wordpress.com/2018/03/27/misterul-mortii-lui-alexei-mateevici-certitudini-si-ipoteze/
  4. ”Ecoul Unirii” a fost lansat la Biblioteca Centrală la 15 martie 2018 https://vechisirare.wordpress.com/2018/03/16/ecoul-unirii-a-fost-lansat-la-biblioteca-centrala-la-15-martie-2018/
  5. Centenarul Marii Uniri a României. Aniversarea a o sută de ani de la actul Unirii Basarabiei cu România https://vechisirare.wordpress.com/2018/04/17/biblioteca-centrala-profesorul-anatol-petrencu-la-conferinta-centenarului-10-04-18/
  6. Contribuția lui Ion Antonescu la Unirea cea Mare https://vechisirare.wordpress.com/2018/06/08/contributia-lui-ion-antonescu-la-unirea-cea-mare/
  7. Teșu Solomovici ”Mareșalul Ion Antonescu. O biogragie” https://vechisirare.wordpress.com/2018/09/07/tesu-solomovici-maresalul-ion-antonescu-o-biografie/

Filme:

  1. ”Ecoul Unirii”- o culegere din trei cărți vechi și rare https://vechisirare.wordpress.com/2018/03/16/ecoul-unirii-a-fost-lansat-la-biblioteca-centrala-la-15-martie-2018/
  2. Biblioteca Centrală: Profesorul Anatol Petrencu la conferința Centenarului 04.2018 https://vechisirare.wordpress.com/2018/04/17/biblioteca-centrala-profesorul-anatol-petrencu-la-conferinta-centenarului-10-04-18/

Participare la emisiuni televizate:

  1. În direct la 10 TV: Prezentarea volumului ”Ecoul Unirii” 16 martie 2018 https://vechisirare.wordpress.com/2018/03/17/in-direct-la-10-tv-prezentarea-volumului-ecoul-unirii-16-martie-2018/

 

Pentru activitate științifică  și contribuție personală în istoriografia românească, lupta pentru restabilirea adevărului istoric Alexandru Moraru, la 7 septembrie 2018 ROMÂNIA, Centenarul Marii Uniri se  menționează cu Diploma și Medalia ”CENTENAR”

                          ALTĂ   ACTIVITATE  ȘTIINȚIFICĂ

Eroii căuzuți la Cotul Donului. Documente de arhivă https://www.art-emis.ro/istorie/eroii-czui-la-cotul-donului-documente-de-arhiva-1

Eroii căuzuți la Cotul Donului. Documente de arhivă https://www.art-emis.ro/istorie/eroii-cazuti-la-cotul-donului-documente-de-arhiva-2

Eroii căuzuți la Cotul Donului. Documente de arhivă https://www.art-emis.ro/istorie/eroii-cazuti-la-cotul-donului-documente-de-arhiva-3

Eroii căuzuți la Cotul Donului. Documente de arhivă https://www.art-emis.ro/istorie/eroii-cazuti-la-cotul-donului-documente-de-arhiva-4

Al.Moraru și Al. Ganenco – ”Victimele ocupanților sovietici și călăii lor” https://www.art-emis.ro/cronica-de-carte/al-moraru-si-al-ganenco-victimele-ocupantilor-sovietici-si-calaii-lor

Comunicare în volumul ”Retrăiri istorice în veacul XXI” vol. XI, Editura Ro.cart”, București, 2018, pag.429-464 ”Documente de arhivă din Chișinău privind eroii căzuți la Cotul Donului  și grija Mareșalului pentru repatriereabromânilor deportați de sovietici în regiunile Kuban și Crimeia (URSS) Autor: Alexandru Moraru

Despre activitatea științifică  a lui Alexandru Moraru  a fost menționat de cunoscutul scriitor și publicist Tudor Țopa în volumul său din 2018 ”În Raza Memoriei”, Fundația ”Draghiștea”, Chișinău, pag. 26-29

CLUBUL ISTORICILOR:

Soarta deportaților rămași în Siberia https://bibliotecahasdeu.wordpress.com/2018/11/23/clubul-istoricilor-soarta-deportatilor-ramasi-in-siberia-23-11-18/

 

SĂPTĂMÂNA ȘTIINȚEI LA BIBLIOTECA MUNICIPALĂ ”B.P.HASDEU” (moderator: Alexandru Moraru)

În cadrul săptămânii științei la Biblioteca Municipală ”B.P.Hasdeu” am organizat și moderat șase interviuri  cu oameni de știință din Republica Moldova. Respectiv:

  1. https://www.youtube.com/watch?v=aikAgqhf1WA&t=38s  (dr. Valentina Eșanu)
  2. https://www.youtube.com/watch?v=rr_YG41p82A&t=5s (dr. Vasile Jomiru)
  3. https://www.youtube.com/watch?v=l59MEJD4Eno&t=466s (dr.hab. Ion Holban)
  4. https://www.youtube.com/watch?v=YI26wf_tIPM&t=1074s (acad. Sergiu Chircă)
  5. https://www.youtube.com/watch?v=kOiFzoGLJSA&t=866s (dr. Mariana Țăranu)
  6. https://www.youtube.com/watch?v=LmDHaNmX-ZU&t=318s (dr.hab. Sergiu Miron)

 

SONDAJ:   Cititorii BC răspund la întrebarea: CE ESTE ȘTIINȚA?

Tot în cadrul Săptămânei Științei 2018 am organizat și realizat  nouă  sondaje cu utilizatorii BC

  1. https://www.youtube.com/watch?v=GvdLLHdtFDs&t=7s
  2. https://www.youtube.com/watch?v=PPv5JsRWX5c
  3. https://www.youtube.com/watch?v=peCCre3pk0I
  4. https://www.youtube.com/watch?v=MTv1NaM-h1I&t=34s
  5. https://www.youtube.com/watch?v=YSVMmnQ_sZw
  6. https://www.youtube.com/watch?v=IsI14PmpcHc&t=38s
  7. https://www.youtube.com/watch?v=piaXyfPwbaw&t=8s
  8. https://www.youtube.com/watch?v=mRIPgzY9yKk&t=21s
  9. https://www.youtube.com/watch?v=pJZZ9MQl9qM

 

LANSĂRI DE CARTE ȘTIINȚIFICĂ

  1. Triplă lansare de carte cu Corneliu Filip, istoric român https://bibliotecahasdeu.wordpress.com/2018/11/26/corneliu-filip-la-biblioteca-centrala/

 

COMEMORAREA DOMNUTORULUI ȘTEFAN CEL MARE ȘI SFÂNT (SIMPOZION) – 02 iulie 2018

Eveniment organizat și moderat  de Alexandru Moraru, șef servici Biblioteca Centrală. Cu un mesaj de salut a  fost prezentă doamna dr. Mariana Harjevschi, Director general al Bibliotecii Municipale ”B.P. Hasdeu”.  În cadrul simpozionului, cu comunicări au fost prezenți: acad. Andrei Eșanu, dr. Valentina Eșanu, col (r) Alexandru Ganenco, scriitorul Tudor Țopa, doctorand Lilia Țâmbală, etc.

 

  1. https://www.youtube.com/watch?v=lZt_uRry6kM
  2. https://www.youtube.com/watch?v=4uHM3fPLVRU
  3. https://www.youtube.com/watch?v=PuEK-t0J04A

CONFERINȚE  ȘTIINȚIFICE   DEDICATE   CELEBRULUI   NEAM  HASDEU

26 februarie 2018, ora 14.00

Conferinţă Ştiinţifică

 Prezenţe hasdeuiene în ştiinţa şi cultura românească

Organizator și moderator: Alexandru Moraru, șef serviciu

În cadrul Conferinţei au fost prezentate următoarele comunicări:

Dr. Svetlana Coandă Însemnătatea concepţiiilor lui B.P.Hasdeu pentru contemporanietate

Dr. Valentin Constantinov La originea unui mare Neam: Hasdeuenii din sec.XVII

Irina Nechit  Prezenţa lui B.P. Hasdeu la inaugurarea Teatrului Naţional din Chişinău (6.10. 1921)

Dr. Oxana Gherman Răzvan şi Vidra” formulă romantică a dramatismului intern

Dr. Lilia Ţâmbală Contribuţia lui B.P.Hasdeu la dezvoltarea lingvisticii româneşti

Elena Şendrea Descoperim şi exploarăm colecţia hasdeulogie

Constanţa Bordeianu Promovarea valorilor în poezia lui B.P. Hasdeu

 

CONFERINȚĂ   ÎN MEMORIA POETEI ȘI SCRIITOAREI IULIA HASDEU

În ziua de 18 octombrie  2018 în sala germană a Bibliotecii Centrale a BM ”B.P.Hasdeu” a avut loc  Conferința Științifică dedicată  scriitoarei și poetei Iulia Hasdeu, de la care moarte prematură s-au împlinit 130 de ani.

Evenimentul a fost deschis cu un mesaj de salut prezidat de directorul general al Bibliotecii Municipale ”B.P.Hasdeu” doamna dr.Mariana Harjevschi. În continuare organizatorul și moderatorul Conferinței Științifice Alexandru Moraru, șef serviciu la Biblioteca Centrală a oferit cuvântul primului vorbitor cu prima comunicare la subiectul respectiv, și anume dr. Oxana Gherman cu” Stări dezolante în poezia Iuliei Hasdeu”.

Ulterior în fața publicului a luat cuvântul prietenul Bibliotecii Municipale ”B.P.Hasdeu”, cercetătorul, scriitorul și publicistul Octavian Onea din România cu comunicarea ”Poeziile românești ale Iuliei Hasdeu”.

Tot cu o comunicare interesantă a venit și cunoscutul cercetător, directorul Muzeului Național de Literatură Română ”Mihail Cogălniceanu” , domnul Vasile Malanețchi intitulată ”Moștenirea literară a Iuliei Hasdeu în atenția  cecetătorilor din Republica Moldova”.

Apogeul evenimentului cu siguranță că a fost comunicarea celebrei profesoare universitare din București, cunoscut hasdeolog, scriitoare, poetă, dramaturg doamna dr. Crina Dicusară  Bocșan cu ”Un destin nestins: Iulia Hasdeu”.

Cred că va fi o eroare, dacă nu vom menționa, că la acest for științific, au asistat și participat activ doamna Ciobanu, profesoară de limbă și literatură română cu un grup de discipoli de la Liceul Teoretic ”Iulia Hasdeu” din Chișinău.

Dovada:

https://www.youtube.com/watch?time_continue=2&v=r8wJHB7QmPo

https://www.youtube.com/watch?v=n-V8v6Wt_i4

https://www.youtube.com/watch?time_continue=2&v=rkiGx6F6u5Q

CĂRȚI EDITATE:

  1. Alexandru Moraru, Alexandru Ganenco ”Ecoul Unirii”, Ed. Tipocart Print, Chișinău, 2018
  2. Alexandru Moraru, Alexandru Ganenco ”Victimele ocupanților sovietici și călăii lor”, Ed. Tipocart Print, Chișinău, 2018
Publicat în ÎN OBIECTIVUL LUI ALEXANDRU MORARU, DOCUMENTE DE ARHIVĂ, LUPTA PENTRU ADEVĂR | Lasă un comentariu

„Bravos naţiune ! Halal să-ţi fie !” – Incă o instituţie-parazit a statului român

Intr-un recent articol, jurnalistul Ion Cristoiu menţiona: „Comemorarea unei Revoluții al cărei Personaj principal e declarat criminal pentru ceea ce a făcut în timpul « Revoluției » nu e singura schizofrenie din aceste zile”. Nu-l putem contrazice, pentru că, o altă ispravă din aceeaşi categorie, înscrisă la capăt de an în Jurnalul de bord al Parlamentului României, îi dă dreptate: Cadoul anului pentru „casa regală” a Republicii România – o sinecură de un milion de euro pe an, Palatul Elisabeta în folosinţă gratuită, un director şi 20 de servitori plătiți din banii contribuabilului român!

După eşecul unei inițiative nefinalizate, proiectul de lege reinventat de actualul șef al S.I.E., privind statutul „casei regale” (fără rege – n.r.), a trecut pe furiş prin Senatul României, cu 71 de voturi – pentru, 5 – împotrivă şi 15 abţineri. Potrivit actului normativ care urmează să fie promulgat, va lua ființă „Institutul pentru promovarea valorilor naţionale «regele Mihai I»” (I.P.V.N.-R.M.I), ca instituție publică de interes național (nu se precizează în ce constă – n.r.). Făcătura va funcționa în Palatul Elisabeta, dat în folosință gratuită I.P.V.N.-R.M.I de către Regia Autonomă – Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat (R.A.-A.P.P.S.). Bugetul anual nu poate fi mai mic de 4.000.000 de lei, adică aproximativ 850.000 de euro și va fi suportat din bugetul Senatului (mai pe şleau spus, din buzunarul contribuabilului pe care nu l-a întrebat nimeni dacă vrea asemenea bazaconie parazită – n.r.)[1].

Institutul va fi condus de un director (cu număr de mandate nelimitat, poate chiar pe viaţă – n.r.), numit de Senat după nominalizarea de către casa regală a Republicii România, conform criteriilor doar de ea ştiute. Organigrama cuprinde, pe lângă director, încă 20 de slugi oficiale.

„În principal, faţă de forma adoptată în mod tacit la Cameră, noua găselniţă este regândită ca instituţie publică de interes naţional şi nu ca autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică sub control parlamentar, cum a fost propusă de iniţiatori. Sub aspectul regimului juridic al sediului care este alocat acestui institut, respectiv Palatul Elisabeta, acesta rămâne proprietatea privată a statului român în administrarea R.A.-A.P.P.S. fiind alocat cu titlu gratuit pentru desfăşurarea activităţii noului institut. Proprietatea şi dreptul de administrare rămân cum au fost reglementate până în prezent, ele fiind asigurate pentru realizarea scopului (nu foarte explicit şi uşor de improvizat n.r.). De asemenea, o altă modificare substanţială are în vedere modalitatea de desemnare a directorului institutului, care, ca funcţionalitate, este în coordonarea Senatului. În această formă de institut naţional cu personalitate juridică, plenul Senatului este cel competent să numească directorul institutului, care va colabora pentru realizarea proiectelor şi programelor institutului cu un consiliu de onoare (?) desemnat potrivit principiilor enunţate în amendamente”[2].

Pentru a pune bomboana pe coliva pomenii de la finele anului, Preşedintele Comisiei juridice a Senatului României nu s-a sfiit să declare : „Este nevoie de această instituţie în scopul promovării valorilor naţionale”. O fi uitat domn preşedinte că Mihai-Viteză a abdicat în ’47? Dacă a rămas corijent la Istoria Românilor sau nu a ştiut niciodată, îl invit să privească imaginea alăturată… spune multe. Proiectul noii zăpăceli naţionale a fost iniţiat de parlamentarii P.S.D. şi ALDE, noua instituţie-parazit adaugându-se altor două comandaturi Gestapo-N.K.V.D.-iste : I.N.S.H.R.-E.W. şi C.N.C.D. Acestea – plătite tot de la bugetul statului, adică de „prostime” – taie, re-condamnă şi spânzură „pe cine vrea muşchii lor”, după cheful celor care le conduc. Vreţi dovada? Nu cu mult timp în urmă, directorul uneia dintre comandaturile numite afirma: „oricare cetăţean român care nu este ţăran dar poartă costum naţional românesc poate fi considerat legionar!”.

„Bravos naţiune ! Halal să-ţi fie !”

Redactia ART-EMIS

Grafica – I.M.

SURSA: http://www.art-emis.ro/eveniment/5213-bravos-natiune-halal-sa-ti-fie-inca-o-institutie-parazit-a-statului-roman.html

––––––––––––––
[1] adaptare după https://www.comisarul.ro/articol/info-starpiturile-margareta-si-duda-primesc-cadou-_977231.html?fbclid=IwAR1DkddIqEp-mAjQ0w0nwfCB_MT8DxvdQnOPqehVRSRcVn8XDZB4UoZyUqY  – 26.12.2018
[2] precizarea senatoarei P.N.L., Iulia Scântei.

Publicat în DOCUMENTE DE ARHIVĂ, LUPTA PENTRU ADEVĂR, MARI ISTORICI | Lasă un comentariu

TRIPLĂ LANSARE DE CARTE LA BIBLIOTECA CENTRALĂ ”B.P.HASDEU”: CORNELIU FILIP

Publicat în ÎN OBIECTIVUL LUI ALEXANDRU MORARU, BIOGRAFII ALE ISTORICILOR CELEBRI, DOCUMENTE DE ARHIVĂ, ISTORICII ŞI ISTORIA ÎN IMAGINI VIDEO, LUPTA PENTRU ADEVĂR | Lasă un comentariu

Centenarul României Mari – Sărbătoarea familiei noastre

Centenarul României Mari – Sărbătoarea familiei noastre
Alexandru Moraru, Chişinău

Anul acesta sărbătorim 100 de ani de la Marea Unire a Basarabiei cu Ţara. Un sentiment de mândrie mă ţine în suspans, deoarece bunicul meu, Ion Alexandru Moraru a contribuit şi el punând acea cărămidă modestă la Marea Operă a Întregirii Neamului Românesc in 1918. O sută de ani în urmă buncicul meu a votat Unirea, ce-i drept, la nivel de județ Orhei și acest lucru se întâmpla la 25 martie 1918, adică cu două zile înainte de de votul istoric al Sfatului Țării de la Chișinău. Desigur, normal ar fi fost să fim demni de înaintașii noștri și să realizăm noi re-unirea Basarabiei (sau ce-a mai rămas din ea, adică Republica Moldova) cu Țara, dar indiferența noastră, sărăcia și grijile cotidiene, lașitatea, trădarea clasei politice din Țară și de la Chișinău, puternica propagandă rusească, susținută cu sume fabuloase din exterior au zădărnicit realizarea acestui deziderat mult visat de românii basarabeni și nu numai. Nu ne vrea nimeni unificați, nu ne vrea nimeni uniți și puternici! Sloganul „Dezbină și stăpâneşte!” este și azi la fel de actual ca întotdeauna!

Mă adresez tinerei generații, cu rugămintea, chemare de a studia istoria adevărată a Neamului Românesc, de a citi și răspândi lucrările istoricilor, scriitorilor şi formatorilor de opinii patrioţi: Nicolae Iorga, Gheorghe Buzatu, Ioan Scurtu, Larry L. Watts, Jipa Rotaru, Ion Măldărescu, Ion Coja, Maria Diana Popescu și alții. Trăim într-un sistem depășit, care trebuie schimbat de urgență, cât nu e târziu! Trebuie de pus în capul mesei Adevărul istoric! Trebuie să ne debarasăm de corporațiile internaționale, care jefuiesc românimea sub toate aspectele, trebuie chemaţi la dreaptă judecată toți vânzătorii de Neam și Țară, iar cei dovediţi vinovaţi, pedepsiţi după gravitatea faptelor comise! Nu așteptați ajutor și susținere de la străini, fiindcă interesul lor este altul! Fără putinţă de tăgadă, cele spuse mai înainte par demersuri irealizabile în conjunctura de astăzi, dar puși n fața unui pericol iminent, nu avem de ales, suntem! Sus inima români!
Doamne ajută!

SURSA: http://www.art-emis.ro/eveniment/5165-vivat-crescat-floreat-romania-magna.html

Publicat în ÎN OBIECTIVUL LUI ALEXANDRU MORARU, BIOGRAFII ALE ISTORICILOR CELEBRI, FELICITĂRI, LUPTA PENTRU ADEVĂR | 1 comentariu

TOȚI LA REFERENDUM!

Publicat în LUPTA PENTRU ADEVĂR, SĂNĂTATE ŞI DIVERTISMENT | Lasă un comentariu

Mareşalul Antonescu – documente din prizonierat

Biografia celui ce a fost conducătorul statului român în anii 1940-1944, mareșalul Ion Antonescu, este încă departe de a fi complet cunoscută, una dintre cauze datorându-se şi restricţiilor impuse prin intimidare de legislaţia actuală. Cea mai importantă pată albă o constituie, prin puținătatea surselor de informare, perioada celor 20 de luni în care mareșalul a fost în prizonierat sovietic. Primul document oficial referitor la anchetă la care a fost supus mareşalul Antonescu la Moscova a fost publicat, de către prof. univ. dr. Ioan Scurtu în numărul 8/1997 al revistei „Magazin istoric”. În cele ce urmează puteţi lua cunoştinţă de alte documente referitoare la detenția mareșalului, provenind din aceeași sursă.

După ce a fost arestat la 23 august 1944, mareșalul Ion Antonescu, împreuna cu o parte a colaboratorilor săi (Mihai Antonescu, col. Mircea Elefterescu, generalii Constantin Piky Vasiliu și Constantin Pantazi) a fost preluat, după cum se știe, de o garda înarmată aparţinând P.C.R. și deținut într o casă conspirativă a acestuia. De aici, la 31 august 1944, ei au fost preluați, prin forță și intimidare, de către comandamentul trupelor sovietice de ocupație și transportați în mod abuziv și cu totală ignorare a suveranității României, pe teritoriul U.R.S.S.[1]. Perioada de detenție pe care au petrecut o mareșalul și colaboratorii săi pe teritoriul U.R.S.S. cuprinde două etape : prima, (septembrie 1944 – 10 mai 1945), caracterizată prin respectarea de către sovietici a tuturor prevederilor Convenției de la Haga. Prizonierii au fost cazați într-o vila de stat în împrejurimile Moscovei, beneficiind de un regim de viață decent, chiar luxos[2]. Cu toate acestea, după cum îi mărturisea mareșalul avocatului său, Titus Stoika, apărător în procesul „Marii Trădări Naționale”, asupra celor reținuți au fost exercitate puternice presiuni psihologice pentru intimidarea și obținerea unor declarațîi conforme cu interesele politice externe sovietice, în special în ceea ce privea problema Basarabiei și Bucovinei de Nord și raptul acestora de către sovietici din vara anului 1940. De altfel, în acest context, la 8 noiembrie 1944, Ion Antonescu a avut o încercare nereușită de sinucidere ce a determinat desemnarea de către sovietici a unor ofițeri cu rol de gardă de corp pe lângă toți membrii lotului Antonescu.

La 10 mai 1945, odată cu încheierea războiului, deținuții au fost mutați în închisoarea Liubianka din Moscova, binecunoscutul sediu al securității sovietice, unde regimul de detenție s-a schimbat radical. Fiecare dintre ei a fost închis într o celulă cu alți 100-150 deținuți, fără a mai avea vreo posibilitate de comunicare cu ceilalți. În aceste condiții de extremă presiune au fost luate și interogatoriile ce va sunt prezentate în cele ce urmează, de către ofițeri sovietici prin translatori ale căror cunoșțințe de limba româna erau, așa cum se poate vedea din documente, cel puțin aproximative. Documentele prezentate în continuare provin din arhivele moscovite. Ele sunt reproduse cu construcțiile gramaticale originale, cu excepția procesului verbal de interogatoriu din 4 aprilie 1946, care a fost tradus în cadrul Arhivelor Naționale din București de către doamna Margareta Stan după varianta în limba rusă. Prezentăm de asemenea procesele verbale încheiate la revenirea mareșalului Antonescu din detenția sovietică[3]. Cel ce a preluat „Lotul Antonescu” este viitorul general de Securitate Al. Nicolschi[4]. Cu cât cercetătorii noștri vor dispune de mai multe piese încă inaccesibile din multitudinea documentelor aflate în afară țării, cu atât mai amplă și profundă va fi cunoașterea de către publicul românesc a scenei și culiselor istoriei noastre contemporane.
Proces verbal al interogatoriului mareșalului Antonescu Ion din 4 aprilie 1946

Întrebare: Pe ce baza s’au constituit relațiile economice dintre Germania și România în perioada războiului împotriva Uniunii Sovietice?

Răspuns: În perioada războiului Germaniei și României împotriva Uniunii Sovietice, petrolul extras în România era transportat în principal în Germania și parțial în Italia, Turcia și Bulgaria. În total în România în această perioada se extrageau anual 4.400.000 tone de petrol, din care se trimiteau în Germania 3.000.000 tone. Întreagă industrie petrolieră a României se află în mâinile societăților petroliere engleze, americane, olandeze, belgiene și franceze. În acest fel s-a întâmplat că producătorii englezi, americani de petrol îi asigurau Germaniei petrolul. Trebuie să spun că România, neţânând seama de insistența nemților de a confisca proprietatea societăților petroliere engleze și americane, a lăsat această proprietate neatinsă, păstrându-i pe vechii directori generali numiți încă înainte de război și a renunțat la dreptul de a-i numi pe proprii săi comisari pentru controlul activității firmelor. Livrările de petrol românesc în Germania s’au efectuat în conformitate cu convenția economică încă înainte de venirea mea la putere.

În noiembrie 1940, la prima mea întâlnire cu Hitler, între noi a fost încheiată o nouă convenție economică, conform căreia nemții livrau României avioane marca „Messechimtt 109″, tancuri, tractoare, artilerie antiaeriană și antitanc, automate și alt armament, primind din România petrol, benzină și pâine. În afară de aceasta, în primăvară anului 1941 la întâlnirea de la Viena cu Goering am convenit verbal cu el că România să se străduiască să mărească livrările de petrol și în locul acestuia va primi de la nemți echipament petrolier. Această convenție purta un caracter general și ulterior a fost dezvoltată și concretizată prin tratative între minsitrul român al industriei petroliere Dimitriuc și reprezentanţa nemților în România, Fischer și Neubacher. Nu știu dacă în această convenție au fost întocmite ceva documente.

În decursul anilor 1942-1944, nemții au adus în România prăjini de sapă și burlane de tubaj și alt echipament petrolier, utilizat la lucrările de exploatare în industria petrolieră, de asemenea, au livrat echipament pentru conductele (magistralele) Ploiești București, Transilvania București. Echipamentul petrolier german a fost distribuit între firmele petroliere aflate în România, conform unui plan special, care a fost elaborat de către Ministerul industriei petroliere al României cu participarea reprezentanților acestor firme și a reprezentat o parte din convențiile economice anuale germano-române. Totodată în anul 1943 nemții au adus la Galați echipamentul unei uzine de prelucrare a petrolului, care la început a fost dusă în Caucazul de Nord, iar apoi odată cu retragerea a fost evacuată în România. În afară de această, în schimbul petrolului, nemții livrau în România minereu de fier, extras de ei la Krivoi Rog.

În același timp, Hitler personal, Ribbentrop și ambasadorul german în România, Killinger, în cursul întâlnirilor cu reprezentanții guvernului român au subliniat de multe ori că livrările de petrol către Germania sunt plătite prin eforturile trupelor germane pe frontul sovieto-german. Astfel în ianuarie 1942, Hitler, primindu-mă la Cartierul sau general din Prusia Orientală și având în vedere spusele românilor cu privire la faptul că nu primesc o compensație suficientă pentru petrolul lor, mi-a făcut o observație și mi-a recomandat în problema petrolului să țin seama de faptul că Germania plătește petrolul românesc prin soldații săi care lupta pentru interesele României.

Procesul verbal a fost scris conform spuselor mele, a fost citit de mine[5].
ss. mareşal Antonescu
A interogat: Ofițerul de contrainformații – lt colonel Sokolov
Translator militar – lt. Znamerovschi
Adăugat la sfârşit: „Originalul procesului verbal al interogatoriului a fost trimis la Ministerul Afacerilor Externe al U.R.S.S.”

Proces verbal
Arestatul Antonescu Ion. De la 7 ianuarie 1946[6]

Întrebare: Precizați când a fost făcută întelegerea între Germania și România despre năvălirea militară asupra U.R.S.S.?

Răspuns: Cum am arătat la cercetarea de la 26 iunie 1945[7] năvălirea comună a Germaniei și României în contra Uniunii Sovietice a fost hotarâta în mai 1941 în timpul întâlnirii personale cu Hitler. Atunci împreuna cu Hitler am hotarât, la cererea lui Hitler, să atac împreuna cu Germania Uniunea Sovietică.

Întrebare: Cine a fost de față la întelegerea d-voastră cu Hitler?

Răspuns: Înțelegerea cu Hitler a fost încheiata de mine de față fiind ministrul de externe a Germaniei Ribbentrop și interpretul personal a lui Hitler Smidt [Schmidt].

Întrebare: Ungaria a luat parte la încheierea acordului cu Germania după năvălirea asupra Uniunii Sovietice?

Răspuns: Da, a luat parte. În convorbirea cu Hitler când s-a luat hotarârea de năvălirea militară a Germaniei și României asupra U.R.S.S. de noi (de min și Hitler) l-am întrebat dacă este hotarâta participarea Ungariei în război. Hitler mi-a răspuns că Ungaria a convenit să participe în alianța cu Germania la războiul în contra Uniunii Sovietice.
Când germanii s-au înteles cu ungurii în această privința Hitler nu mi-a spus.

Întrebare: Cu guvernul ungar d-voastră ați avut legături directe în timpul pregătirii de război în contra U.R.S.S.?

Răspuns: Nu. Relațiile dintre România și Ungaria în timpul acela au fost rele și din această cauza nu au fost între noi nici un fel de tratative.

Întrebare: Pâna la întâlnirea cu Hitler d-voastră evident ați avut știri despre pregătirile Germaniei de a atacă U.R.S.S.?

Răspuns: Știri despre pregătirile militare a Germaniei pentru atacarea U.R.S.S. pâna la întâlnirea cu Hitler nu am avut.

Întrebare: D-voastră v-ați întâlnit cu Hitler pâna la mai 1941?

Răspuns: Da, m-am întâlnit.

Întrebare: În timpul acestor întâlniri Hitler nu v-a informat pe d-voastră despre pregătirile germane de război în contra U.R.S.S.?

Răspuns: În noiemvrie 1940 am avut întâlnire cu Hitler la Berlin și în prezența lui Ribbentrop și a interpretului Smidt [Schmidt] am confirmat tratatul încheiat mai înainte relativ la adeziunea României la „Pactul tripartit” și am dat voie să vină în România misiunea militară germană pentru instruirea armatei române. Acest act făcut din parte se poate consideră ca începutul înţelegerii mele cu germanii în dezlegarea războiului contra Uniunii Sovietice. La a două întâlnire cu Hitler la München, în ianuarie 1941, Hitler mi a comunicat direct că Germania și U.R.S.S. nu se pot întelege relativ la România, fiindcă Uniunea Sovietică pretinde acces la gurile Dunării și alte puncte strategice în Balcani, cereri cu care Germania nu este de acord, aparând interesele României. Se poate că cu această afirmare Hitler pregătea românii de război contra U.R.S.S.
Anchetă este întreruptă.
Procesul verbal este scris din cuvintele mele drept, citit de mine[8].
ss. Ml. I. Antonescu
A interogat: șeful biroului de instrucție al Directiunii Generale „Smerş”
locotenent colonelul ss Socolov
A tradus: Împuternicitul operator al Directiunii Generale „Smerş”
căpitanul ss Calinin

Proces verbal
Făcut astăzi 9 aprilie 1946, la București

Noi, Reprezentantul Comandamentului Armatei Roșii, locotenent col. Rodin, pe de altă parte Șeful Corpului Detectivilor Inspectorul Alexandru Nicolschi, primul am predat și secundul am primit, pe deținuții: Antonescu Ion, Antonescu Mihai, Pantazi Constantin, Vasiliu Pichi, de asemeni am primit și obiectele personale consemnate în procesele verbale anexate. Drept pentru care am încheiat prezentul proces verbal spre cele legale în patru exemplare, din care unul s-a predat domnului colonel Rodin, reprezentantul Comandamentului Armatei Roșii.

Proces verbal
Făcut astăzi 9 aprilie anul 1946

Noi, Curelea Aureliu, Șef de Poliție în Direcțiunea Generală a Poliției, Corpul Detectivilor.
Având în vedere delegatiunea verbală dată de Dl. Inspector Șef al Corpului Detectivilor, de pe lânga Direcțiunea Generală a Poliției de a inventa (sic!)[9] obiectele de îmbrăcăminte proprietatea Ex Mareșalului Ion Antonescu, de care este însotit. În vederea acestora, procedând la inventarierea lor, am găsit următoarele obiecte de îmbracaminte menționate mai jos:

Un costum uniformă militară de culoare kakie cu epoleți de Mareșal, una haina și o vestă de culoare bleu marină cu fire albe, una pereche pantaloni bleu marini, una haina cu pantaloni culoare cărămizie cu căptușeală roșie, una haina de culoare portocalie, una pereche pantaloni gris, un halat de culoare cărămizie căptușit un sfert cu materie roșie, una cravată de culoare kaki tip militar, două perechi ciorapi rupți, patru gulere tari scrobite cu dungi și un guler moale cu vargi roșii, una pereche cizme roșii cu șirete (bilgh), una pereche papuci de casă, o pereche pantofi antilopă cărămizii, o pereche pantofi negri cu şanuri, patru titluri de împrumut de înzestrare a țării 4, 1/2% fiecare în valoare de 20.000 și cu cupoanele tăiate pâna la cuponul nr.19 platibil la 1 iunie 1944, două titluri de împrumut de înzestrare a țării: fiecare în valoare de 10.000 și tăiate, cupoanele pâna la nr. 19 platibil la 1 iunie 1944, cinci titluri împrumutul Reîntregirei din 1941, în valoare fiecare de 20.000 lei, fiecare de câte 20.000 dintre care două având lipsa patru cupoane, două titluri împrumutul Reîntregirei din anul 1941 în valoare fiecare de câte 50.000, un titlu de împrumut de Reîntregire din 1941, în valoare de lei 100.000, având patru cupoane lipsa, un titlu împrumut de Reîntregire în valoare de 10.000 lei, având patru cupoane lipsă, un ceas de aur brățară marca „Movedo” cu curea de piele, având geamul spart, în stare de nefuncţionare, una pereche butoane manchete cu câte una piatră diamant, un buton de cămașe pentru spate galben.

Una cruciulița neagră cu două iconițe mici cu Maria Magdalena cu lănțișor subțire mic de aur, toate aflate într un geamantan de piele galben. De asemenea se mai găsesc următoarele obiecte, în al doilea geamantan de piele de culoare galbenă: un palton negru, un chipiu de Mareșal, opt piese pentru trusa toaletă, nouă batiste, șapte perechi ciorapi bărbătești rupți și cârpiti, patru cravate, una pereche mănuși galbene de piele, patru gulere, trei gulere, un șervet de față mic, un cordon pentru pijama, un săculeț mic, cinci cămăși, una pereche pinteni, un borcănel cu alifie, patru pijamale complecte de mătase, cinci perechi chiloți de mătase, una pereche chiloți de bae, una cămașe pentru piele de mătase, una vestă de piele de căprioară, un poulover fără mâneci cârpit, trei perechi ismene flanelă, una cămașă flanelă, una pereche ciorapi lână cârpti, una flanelă pentru piele albă, o perinița cu o iconiță catolică, două medalioane iconiță cu moaşte de ale lui Sf. Nicolae, una iconiță din carton, una perie de dinți[10].

Redactia ART-EMIS

SURSA: http://www.art-emis.ro/istorie/4964-maresalul-antonescu-documente-din-prizonierat.html

Notă : adaptare după Alina Tudor şi Şerban Pavelescu
–––––––––––––––
[1] Raportul generalilor sovietici R. Malinovski și I. Susaikov, adresate de la București către Stalin – a fost tradus de doamna Florentina Dolghin și publicat în revista Magazin istoric nr. 8/1990.
[2] vezi Ion Pantazi, Am trecut prin iad, ediția a II-a.
[3] Alte documente despre momentul revenirii în țară au fost publicate de dr. Tatiana Pokivailova în revista Magazin istoric nr. 8/1995.
[3] Alte documente despre momentul revenirii în țară au fost publicate de dr. Tatiana Pokivailova în revista Magazin istoric nr. 8/1995.
[4] Alexandru Nicolschi (n. Boris Grünberg, prenume Nikolski sau Nicolski, în rusă Александр Серге́евич Никольский, Alexandr Sergeyevich Nikolsky, n. 2 iunie 1915, Tiraspol – d. 16 aprilie 1992, București) a fost un activist comunist deorigine evreiască și rusească, general, spion sovietic și șef al Securității regimului comunist din România. Alexandru Nicolschi a avut funcțiile de subdirector general al Direcției Generale a Securității Poporului (1948-1953) și secretar general al Ministerului Afacerilor Interne (1953-1961). Este cunoscut ca torționar al Securității în special prin măsurile dure adoptate împotriva deținuților politici anticomuniști.
[5] Presupunem că în arhivele foste sovietice s-a păstrat şi versiunea româneasca a acestui interogatoriu, altfel, cum ar fi putut citi maresalul Antonescu un text în limba rusă?
[6] Interogatoriul luat lui Ion Antonescu cu o zi înainte la 6 ianuarie 1946 a fost publicat în documentele procesului de la Nürnberg şi prezentat de prof. univ. dr. Titu Georgescu în Magazin istoric, nr. 9/1970.
[7] vezi Magazin istoric, nr. 8/1977.
[8] Idem, nota 2
[9] Probabil a vrut să scrie „inventaria” – n.r.
[10] http://www.scritub.com/istorie/Moscova-inchisoarea-Liubianka-2452324202.php

Publicat în DOCUMENTE DE ARHIVĂ, IN MEMORIAM, LUPTA PENTRU ADEVĂR | 1 comentariu