CLUBIL ISTORICILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA: DECLARAȚIE

                                    DECLARAŢIA

Clubului Istoricilor din Republica Moldova (CIRM)

Preşedintele Republicii Moldova (RM) Igor Dodon a decis să celebreze pe data de 24 august 2017 numita de el „eliberare a Moldovei de fascism”. Aducem la cunoştinţa opiniei publice următoarele:

Pentru populaţia interfluviului Pruto-nistrean, anul 1944 a fost unul deosebit de dramatic. În primăvara acelui an trupele Frontului II Ucrainean au cucerit partea de nord a RM şi au impus cu forţa armelor populaţia băştinaşă să întreţină cu hrană militarii sovietici, fără ca aceştia să plătească produsele alimentare, ceea ce făceau trupele române și germane în ajun.  Să presteze gratis diverse sericii, să restabilească căile ferate Râbniţa-Floreşti şi Bălţi-Edineţ, să curețe Prutul de „munţi de cadavre, ce împiedicau curgerea apei”. Cunoaştem modul barbar al sovieticilor de purtare a războiului împotriva Germaniei hitleriste şi aliaţilor acesteia. Acest mod de luptă nu ne-a ocolit pe noi: în conformitate cu decizia Consiliului Comisarilor Poporului al RSS Moldoveneşti (CCP al RSSM) din 29 aprilie 1944, bărbaţi, femei şi copii din raioanele Orhei, Susleni, Criuleni, Bravicea au fost mânaţi la anihilarea minelor, puse în pământ de forţele militare germane şi române la retragere. Numai în raioanele Corneşti şi Ungheni au fost curăţate 105 ha de terenuri minate, pe care şi-au găsit moartea sau au fost rănite 377 de persoane civile, basarabeni. Oamenii erau impuşi să se ia la braţ unul cu altul şi să meargă pe câmpul minat. Nenorociţii care călcau pe mine erau sau ucişi, sau grav răniţi. Ultimii au fost împuşcaţi de trupele NKVD, altfel spus – au fost „eliberaţi” de chinuri.

Linia frontului s-a stabilizat pe segmentul Ungheni-Orhei şi la est spre Nistru. Pentru a se pregăti de ofensivă (viitoarea operaţiune militară, numită de sovietici „Operaţiunea Iaşi-Chişinău”), Înaltul Comandament sovietic a decis la 5 mai 1944 să evacueze populaţia din zona frontului înspre nordul RSSM. Conform deciziei CCP al RSSM din 8 mai 1944, toată populaţia din raioanele Ungheni, Corneşti, Bravicea, Orhei, Susleni, Dubăsari, Slobozia şi Criuleni urma fi evacuată, iar din raioanele Făleşti, Sângerei, Chiperceni, Grigoriopol şi Tiraspol – evacuată parţial. Conform surselor arhivistice, au fost evacuate cu forţa 71 461 familii, care numărau 263 777 persoane. Autorităţile comuniste nu au creat condiţii pentru evacuarea oamenilor şi nu era nici o siguranţă că proprietăţile lăsate vor fi ocrotite. Între altele, remarcăm lipsa condiţiilor sanitare şi de igienă, ceea ce a dus la o explozie a tifosului exantematic (în iunie 1944 de această maladie erau afectaţi 4 351 persoane, în rezultat câteva mii au murit).

La 20 august 1944 trupele sovietice au trecut în ofensivă, iar la sfârşitul lunii oamenii, supuşi evacuării, s-au întors la casele lor. Ei nu puteau crede ochilor. ,,Bravii,, militari sovietici nu doar au curăţat depozitele şi beciurile oamenilor de provizii şi băuturi, dar au şi scos uşi, ferestre, au rupt garduri etc., toate acestea sub pretextul  „necesităţilor de război”.  Întorşi din numita „evacuare”, slăbiţi de foamete şi boli, „oamenii şi-au găsit casele distruse, iar averea prădată. Într-o stare deplorabilă erau şcolile, clădirile administrative, bisericile”. Cităm din memoriile dlui Efim Şalin: „Pe la sfârşitul lui august [1944] am primit o veste nespus de îmbucurătoare. S-a anunţat ca fiecare să se întoarcă la casele lor. Îmi amintesc cât de înviorată era ziua aceea. Drumul se îndesea cu căruţe, unii o luau de-a dreptul pe jos, că ar fi mai aproape. Iar când am ajuns în sat ne apucase o mare jale. Satul [Ocniţa-Răzeţi, comuna Cucuruzeni, raionul Orhei] era de nerecunoscut: ogoarele nefiind semănate, erau îmburuienate de nu se vedea omul… Îmi amintesc că în acea zi mama nu se mai putea opri din plâns, de cum arăta casa şi ograda noastră: buruiană toată ograda ca la tot satul, toate uşile de la casă, sarai şi de la beci erau luate, iar ferestrele erau stricate. În beci rămăseseră numai butoaiele goale cu fundurile găurite de gloanţe, care pluteau în vinul vărsat şi amestecat cu apă de ploaie. Multe lucruri din casă nu s-au mai găsit…”. Peisajul era apocaliptic: case transformate în grajduri pentru cai, biserici vandalizate, cu icoane găurite de gloanţe şi călcate cu picioarele. Făptaşii dezastrului sunt cunoscuţi: militarii brigăzii motorizate nr. 56 a Armatei 52.

La 23 august 1944, la Bucureşti, regele Mihai I a ordonat arestarea mareşalului Ion Antonescu, a numit un alt prim-ministru, a anunţat ieşirea României din războiul împotriva statelor şi popoarelor Coaliţiei antihitleriste şi a declarat război Germaniei. La 24 august 1944 trupele sovietice au cucerit oraşul Chişinău – capitala RSSM. Acea zi a fost considerată de sovietici ca „ziua eliberării Moldovei de sub cotropitorii fascişti germano-români”. Operaţiunea militară „Iaşi-Chişinău”, numită „cea de-a şaptea lovitură stalinistă”, între altele, s-a încheiat cu restabilirea regimului comunist în întreaga RSSM.

Reprezentanţii regimului totalitar sovietic (militari, activişti ai PC (b) din URSS, administratori) s-au comportat deosebit de brutal cu populaţia băştinaşă. Ei îşi dădeau aere de „eliberatori” şi „victorioşi”, mulţi din ei, în stare de ebrietate, arestau şi maltratau populaţia civilă, violau sau încercau să violeze tinere sau femei etc., etc. Revenită în Basarabia (RSSM), puterea sovietică a realizat mobilizarea totală a bărbaţilor pe Frontul de Est. Dacă până la venirea Armatei Roşii pe teritoriul numitei RSSM, în localităţile rurale erau 343 000 bărbaţi, în decembrie 1944 rămăsese doar 77 719. Restul – 265 281 – au fost mobilizaţi în felul următor: în Armata Roşie (Fronturile 2 şi 3 Ucrainene) – 123 776 persoane,  în districtele militare Harkov, Odesa şi Kiev –  91 978 persoane, în NKVD – 378 persoane, în unităţile militare dislocate la frontiera cu România – 966 persoane.  Restul bărbaţilor, de regulă – de alte etnii decât români (găgăuzi, cehi, unguri etc.), dar şi români, au fost trimişi la întreprinderile industriei grele din Federaţia Rusă sau la scos cărbune în minele din Donbas. A treia parte din cei mobilizaţi au fost trimişi forțat la şcoli de meserii (de ucenici) –  FZO – şcoli din cadrul uzinelor şi fabricilor.

Bărbaţii moldoveni, mobilizaţi la front, de multe ori – tata cu feciorii, sau fraţi, rude – necunoscând limba rusă, neinstruiţi, au fost trimişi pe cele mai primejdioase sectoare ale Frontului – la Balaton (Ungaria), la Königsberg sau Berlin (Germania) -, unde au fost folosiţi în calitate de carne de tun. Circa 50 000 de moldoveni nu s-au întors de pe câmpurile de luptă. Dar pentru basarabeni războiul nu s-a încheiat la 9 mai 1945, odată cu capitularea necondiţionată a Germaniei. Ei au fost urcaţi în trenuri şi duşi să lupte împotriva Armatei japoneze în Manciuria şi nordul Coreii, pentru satisfacerea ambiţiilor politice ale regimului stalinist. În memoriile fiului lui Stalin Vasiliy, „De tata nu mă dezic”, publicate postum,  în 1964, în ziarul Jeminjibao (China) și editate în premieră recent la Moscova, autorul regreta că unele popoare sunt dezbinate. Drept exemplu, generalul Vasiliy Stalin a adus Ucraina, Bielorus, Coreea și… Moldova.

Urmările acestei politici au avut efecte dezastruoase pentru noi. Apăruse problema demografică: depopularea forţată a satelor de bărbaţi – principala forţă de muncă din agricultură, a apărut decalajul bărbaţi-femei, natalitatea a scăzut dramatic etc. Tinerii plecaţi pe şantierele Federaţiei Ruse sau Ucrainei au fost folosiţi ca forţă de muncă ieftină, necalificată, prost îmbrăcată, hrănită, salarizată. În consecinţă – am avut familii distruse, populaţie înfricoşată, supusă rusificării şi altor abuzuri din partea autorităţilor comuniste. 

Aşadar, ceea ce a urmat actului din 24 august 1944 a însemnat un dezastru  pentru basarabeni.  Am avut mii de tineri şi mai în vârstă care nu s-au mai întors de pe fronturi, tineri  trimişi la munci  grele, în condiţii vitrege, peste frontierele RSSM, mulţi din ei nu s-au întors, rămânând cu traiul, la locurile de muncă, întemeindu-şi acolo familii. Pe teritoriul RSSM s-a instaurat administraţia sovietică  îngâmfată, mereu  în stare de ebrietate (cu excepţii, bineînţeles), adusă cu tot cu familii, stabilită în apartamentele, confiscate de la proprietarii de drept şi de fapt.

Să nu se lase impresia cum că moldovenii au fost entuziasmaţi de „eliberatorii” care „uitaseră” să plece. Basarabenii au opus rezistenţă  armată ocupantului sovietic: au fost cazuri de revolte armate; bărbaţii s-au ascuns în faţa mobilizării totale, promovate de ocupantul bolşevic etc.

Igor Dodon doreşte să sărbătorească începutul marii tragedii a basarabenilor – 24 august 1944 – punctul de pornire a re-comunizării României dintre Prut şi Nistru, a celei de-a două ocupaţii sovietice, numită de Dodon „eliberare”. Basarabenii au mai fost „eliberaţi” în anii 1946-1947: datorită politicilor, promovate de sovietici, a FOAMETEI, organizate de Kremlin şi subalternii acestuia de la Chişinău, 200 000 de concetăţeni de-ai noştri, umflaţi de foame, au „eliberat” spaţiul terestru, trecând la cele veşnice. În 1949, apoi 1951, alte mii de basarabeni au „eliberat” pământul natal, fiind trimişi, pentru vecie, în Siberia sau nordul Kazahstanului.

Aflăm din comunicatul pentru presă al preşedintelui RM Igor Dodon că la grandiosul concert din Piaţa Marii Adunări Naţionale, alături de Orchestra prezidenţială, va evolua corul arhieresc de la Mănăstirea Curchi. Nu este pentru prima dată când Biserica ortodoxă proKremln  se implică în manifestări politice: în loc să aprindă lumânări în biserici şi să ţină slujbe de pomenire pentru cei morţi într-un război blestemat de toată lumea (afară de miile de morţi ale băştinaşilor, în 10 zile, Armata roşie a pierdut 67 130 de militari, morţi şi răniţi), iată că cinstitele feţe bisericeşti vor interpreta melodia „Smugleanka, moldavanca” – un cântec cu îndemnuri expansioniste din 1940 (cuvintele aparţin poetului Iakov Şvedov, muzica –compozitorului Anatolii Novikov), care a anticipat raptul sovietic al Basarabiei, nordului Bucovinei, Ţinutului Herţa.

În plus – pe scena din Chişinău vă apărea Grigorii Leps, un susţinător fervent al preşedintelui Vladimir Putin, declarat persona non grata în SUA pentru legăturile acestuia cu lumea criminală  din Rusia. Din 2015  Gr. Leps este declarat persona non grata şi în Ucraina.

Având în vedere cele expuse mai sus, membrii CIRM se pronunţă categoric împotriva unor astfel de manifestări respingătoare („dansuri pe morminte”), organizate de preşedintele Igor Dodon. Cerem partidelor politice din RM să protesteze împotriva dezmăţului socialist. Rugăm cetăţenii RM să conştientizeze sensul acestor „evenimente” dodoniste şi să acţioneze conform îndemnului inimilor şi conştiinţei lor.

Adoptată la 21 august 2017, Chişinău    

SURSA:    http://anatolpetrencu.promemoria.md/?p=2338#more-2338       

Anunțuri
Publicat în DOCUMENTE DE ARHIVĂ, IN MEMORIAM, LUPTA PENTRU ADEVĂR, MARI ISTORICI | Lasă un comentariu

Patologic, ei sînt mafia, în sine

Nu există neam prost, prostia e pur individuală, iar dacă dorim cu tot dinadinsul să arătăm cu degetul un individ eminamente cu mansarda varză de Bruxelles şi de colesaw salad, prezentul autohton ne e de un real folos. Nu trebuie să fii profet ca să vezi cît de uriaşă e căciula de pe capul lui şi cît de mare pericolul în care a băgat România! Ţăranii, cărora furtunile le-au distrus recoltele, aveau nevoie de rachete antigrindină, nu de rachete Patriot, casate. Trump, la fel ca şi predecesorul, nu va semna contracte de pace cu restul lumii. Ci de comerţ cu armament expirat, contracte de înarmare a lumii, contracte de război. Pacea nu e dorită de Casa Albă. Şi vedem cum Trump scoate castane din focul Rusiei cu mîna României. Aţîţă şi obligă România să-i execute ordinile în relaţia cu Rusia. Şi mă refer la închiderea spaţiului aerian românesc pentru avionul lui Rogozin, care acum ameninţă România, iar UE şi NATO au fix dureri în coate de ţara noastră. Pe noi ne mănîncă pielea, vrem să ne scarpine ruşii şi sîntem aşi în a ne tăia craca de sub picioare! Marile puteri sînt într-o concurenţă acerbă: care înarmează mai iute şi mai gros popoarele. Dacă ar fi pace pe glob, din ce ar mai scoate profit industria de armament americană, germană, franceză, engleză şi rusă, cînd afacerea cu arme garantează o creştere economică sigură? Cît îl priveşte pe Iohannis, acesta este „păpuşa Ken a bossilor europeni şi mondiali, un rezultat ratat, ieşit din laboratoarele de la Brăneşti, Periş şi Scroviştea!” De-a lungul mandatului n-a făcut altceva decît parada celui mai penibil comportamnet şi a celor mai penibile ţinute. Un prefăcut în stare pură! La început cu un aer nemţesc, aruncînd paltonul pe capota maşinii unei ambasade străine, apoi, în şort, pe bicicletă sau alergînd cu sepepiştii în faţă sau în spate, recent, în bermude şi cu şosete negre în adidaşi, fotografiat lîngă un cioban, după un dialog despr oaia lui Daia, toate aceste încercari de umanizare fac parte dintr-o campanie electorală pentru un al doilea mandat. „Vrabia mălai visează şi nebunul balamuc!” Iohannis joacă un teatru de proastă calitate şi ne jigneşte inteligenţa. În concluzie, nici pe departe un lider de Doamne ajută! Doar figuri penale a avut Ţara la putere! Ce blestemE pe biata Românie! Iliescu, Constantinescu, Băsescu, nemuritorul reptilian Isărescu şi Iohannis, şi el o uriaşă aburitoare politică!

Intuim cu toţii cine i-a cerut şefului serviciului secret S.T.S. (ca sfat amical!) să iasă la pensie, deşi el susţine că-i aparţine cererea. Iohannis ar fi vrut demult să scape de Marcel Opriş, dar n-avea curajul să-i arate uşa! Un băsist în minus, cu o altă pensie de nabab, din sistemul mafiot de pensii! Un alt caz Coldea, numărul unu în fraudarea de alegeri şi referendumuri. Cu sau fără Opriş, S.T.S. va fi acelaşi instrument în mîna „străinului nostru, stăpînul nostru”, care, pe lîngă Opriş, a semnat şi decretul de trecere în rezervă a unuia dintre cei doi directori adjuncţi ai S.T.S., generalul maior Ioan Balaure. Viitorul şef al S.T.S. va fi numit de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, la propunerea lui Iohannis, desigur. Lui i se pare normal să aibă la degetul mic serviciile secrete şi puterea toată.

Cît de uşor e să scufunzi o ţară în hîrdăul mafiei!

Încet, încet, slugoii statului mafiot, care i-ar putea băga la mititica pe mulţi dintre abjecţii cu funcţii înalte, sînt trecuţi în rezervă. Se doreşte eliminarea liniei întîi a mafioţilor din serviciile secrete, care au făcut din România cîmpul lor tactic şi, care îi au pe mulţi la mînă şi sînt incomozi puterii de la Bucureşti: Coldea, Opriş, Balaure, urmînd ca şi cucuvelei mov să i se pună foc în cuib… pentru deparazitare. Oricum, nu mai poate dormi liniştită bruneta focoasă de la D.N.A., cu atîtea mişmişuri ascunse, bolnavă de putere (boală ce i-a cuprins pe toţi liderii vremii), cu incomodul tub de oxigen de la S.R.I. şi servicii străine, cu ditamai paranoia la vedere şi cu corupţia curat-murdară în sîn! Înainte se văita că e atacată de Black Cube! Acum, declară sus şi tare că „mafia autohtonă atacă D.N.A.”, însă, mafia în sine este, patologic şi ireversibil, Koveşi şi complicii, iar fluieratul ei băieţos este unul a pagubă! Codruţa ne arată, făr pic de ruşine, cît de uşor e să scufunzi o ţară în hîrdăul mafiei, şi cum se poate mîndri ea cu diversitatea: mafia lemnului, mafia procurorilor, mafia bancherilor, mafia executorilor, mafia retrocedărilor, mafia autostrăzilor, mafia justiţiei, mafia politică, mafia culturală, mafia morţii, mafia vaccinărilor, mafia alimentară etcaetera. Trăim într-o republică a procurorilor! Ne mîndrim cu maşinăria de scos pe bandă mafioţi, procurori şi judecători-monştri, obedienţi, şantajabili sau chiar violenţi. Aşa-zisa luptă cu corupţii şi corupţia e o lozincă menită să protejeze Mama Corupţiei de la vîrf, o maşinaţiune sereisto-judiciară, care a afectat enorm siguranţa naţională. Deputatul Pleşoianu avea dreptatea cînd afirma că Koveşi periclitează imaginea D.N.A. şi a Justiţiei din România! Alţi doi deputaţi au cerut supunerea Codruţei Koveşi la testul cu detectorul de minciuni!

Un pariu mizerabil

Dacă ne referim la mafia bancară, avem exemplul unui bancher autohton, Ţiriac, care a făcut avere de miliaradar din uriaşele dobînzi, comisioane şi penalităţi frauduloase, din executări silite, toate stoarse de la românii împrumutaţi la banca sa. Ţiriac, face un pariu şi pune la bătaie un avion de lux unui politician care va fi în stare să construiască trei mii de săli de sport. O iniţiativă lăudabilă, dacă n-ar fi mizerabilă! Electrificarea satelor, a miilor de gospodării care trăiesc în întuneric, nişte case pentru românii săraci, nişte şcoli, spitale şi grădiniţe, nu ziceai şi matale, vînătorule de mistreţi şi de averi, să luminezi şi să construieşti! Cum să facă sport, la greu, românul cu burta goală? Tot printr-un pariu asemănător cu Năstase, care a primit o maşină de lux de la nabab, s-au construit sute de săli de sport, acum în paragină, în satele unde doar bătrînii mai stăteau în toiege pe la porţi! Unde nu-i minte, e vai de tocmeală! De fapt, Ţiriac a recunoscut singur, la un post Tv că e prost cînd e vorba de bani şi că angajaţii îi numără teancurile! Îşi permite să fie sincer! De aia e democraţie. Într-un interviu televizat a afirmat pe şleau. „Eu nu prea mă ocup de banii mei, îmi dau seama că sunt prost”.Apoi, revine şi se contrazice: „Eu între hoţ şi prost, prefer hoţul.” Întrebat de reporter ce crede despre anumite infracţiuni, bancherul (care a fraudat, alături de ceilalţi bancheri-cămătari, mii de români prin dobînzi frauduloase şi comisioane abuzive) declara că nu s-ar da înapoi de la introducerea în lege a pedepsei cu moartea. „Eu am beneficiul că mă cheamă Ţiriac. Faptul că mă cheamă Ţiriac este un mare beneficiu. Este un brand.” Cum să nu! Un brand, se poate sustrage legii cu ajutorului buzunarului. Dar pentru deţinere sau consum de droguri, ce propui domnule bancher? Tot cu ajutorul brandului şi al arginţilor a scăpat de braţul legii juniorul dumitale? Întrebam şi eu aşa, pentru că, tot românul ştie că Ion Ţiriac-junior a fost cercetat penal pentru trafic şi consum de droguri. Şi-a rămas ca-n tren. Da, în tenis, Ţiriac a fost un brand, dar statutul de bancher nu-l deosebeşte cu nimic de penalii cămătari ai băncilor străine care, sprijiniţi de to’arşu Isărescu, au abuzat şi fraudat milioane de români. Avionul pe care l-a donat Sănătăţii e tot din banii românilor. Apropo, D.N.A. i-a bătut vreodată în poartă, să cerceteze cum i-a jecmănit pe românii împrumutaţi la banca sa, cum i-a executat silit şi cum şi-a adunat averile de top! Dacă trăia Ceauşescu şi Legea 18 era vie, manglitorii ăştia, gen Ţiriac, toţi miliardarii de carton ai ţării şi manglitorii ăştia care au pus ghearele pe Putere nu mişcau în front, erau la puşcărie sau erau cetăţeni onorabili! Adică, albă sau neagră, nu alba-neagra!

Să-i tragem de ureche şi pe parlamentari! Şi-au votat lefuri şi pensii speciale şi pe-aci ţi-e drumul! Au aruncat problemele Ţării în vestiare şi timp de două luni i-am pierdut de pe radar! „Obosiţi” de plăcerile guvernării la care au tras unul hăis şi altul cea (precum racul, broasca şi cu ştiuca), unii aleşi vor zburda pe imaşuri exotice, alţii vor vacanta la Cazanele Dunării, iar pe figura de mare inspiraţie a corupţiei instituţionalizate, exotica V.I.P.-eră, sigură că poate trăi din vînatul de clasă, sărind la gîtul ţării şi sfîşiind-o cu cea mai mare „obiectivitate”, această self-made woman, care încă ne rîde în nas şmechereşte de pe fotoliul D.N.A., o aşteaptă cît de curînd un concediu la cazanele cu smoală.

Multilateralul navetist Iohannis se crede patrimoniu naţional intangibil

Nu se lasă mai prejos nici Iohannis, cel mai de seamă actor al Ţării („În viaţă, joacă teatru, numai cei care n-au nicun rol” -Tudor Muşatescu), ai cărui doi prieteni au fost trimişi de tineri, în mod miraculos, pe lumea ailaltă, iar altul e la puşcărie. Cum nu ştiţi care prieten al lui e la puşcările? Carabulea. Ilie Carabulea, cel alături de care Iohannis transformase Sibiul în oraşul lor. Carevasăzică, acest actor, cutremurat de marele suflu al Puterii, ne oferă şi el, că doar e gratis, o penibilă lucrare dramatică a democraţiei româneşti, după modelul comediei de salon şi teatrului absurd, cu situaţii bufe, vervă prostească şi bulevardieră, în care distingem stirpea cunoscută a microbului original de parvenitism. Amestecat în toate problemele timpului, indispensabil fuziunii şi confuziunii, prodigios şi frămîntat cu ardoare nu de problemele românilor, ci de problemele mondiale, ramificate în bişniţării de rang înalt, multilateralul navetist Iohannis se crede „patrimoniu naţional” intangibil. De aceea nu va putea fi îndepărtat prea uşor de la butoiul cu miere. Vedeţi, boieri dumneavoastră, din cauza caniculei s-au înmulţit şobolanii care muşcă, drept pentru care Iohannis s-a lăsat convins de Trump, comersantul de armament greu, să înarmeze România cu rachete „Patriot”, care ne vor costa 3,9 milioane de dolari! Cu ele vom duce lupte de gherilă împotriva rozătoarelor. Ce nevoie au românii de măriri de salarii şi pensii, dacă e musai să susţinem, să întreţinem industria americană de armament! V-am spus eu că în schimbul primirii la Casa Albă, în schimbul bătăii pe umăr, Iohannis a luat cu ambele mîini de la gura poporului, ca să de bani pe gunoaiele de rachete americane. Cui să vîre pe gît americanii armamentul care zace de multe decenii în depozite uriaşe? I-au suprasaturat pe jihadişti, au înarmat ţările arabe să se omoare între ele, iar acum vîră pe gît armament ţărilor europene slabe… România, Polonia… Prost nu-i ăla care vinde, ci ăla care cumpără! Iohannis face achiziţii de sute de miliarde de euro de la americani! Jucării ale morţii stricate şi casate: rachete, tancuri, autobuze… Gurile bogate din mediul online susţin că accidentul de camion de pe culoarul Rucăr-Bran, în care au murit striviţi trei militari români şi răniţi grav alţi zece, a fost o demonstraţie poate regizată, ca să se arate că armata are nevoie de alte camioane, neapărat americane.

MARIA DIANA POPESCU

SURSA: http://www.art-emis.ro/editoriale/4313.html

Publicat în DOCUMENTE DE ARHIVĂ, LUPTA PENTRU ADEVĂR, MARI ISTORICI | Lasă un comentariu

BIBLIOTECA CENTRALĂ A BM „B.P.HASDEU” VĂ ÎNVITĂ LA VERNISAJ

INTERVIU REALIZAT DE ALEXANDRU MORARU, istoric- arhivist, publicist şi şef serviciu la Biblioteca Centrală a BM „B.P.Hasdeu” din Chişinău

Publicat în ADEVĂRUL ÎN ARTĂ, ÎN OBIECTIVUL LUI ALEXANDRU MORARU, DOCUMENTE DE ARHIVĂ, FELICITĂRI, LUPTA PENTRU ADEVĂR, SĂNĂTATE ŞI DIVERTISMENT | Lasă un comentariu

Deportat, profesor, inventator, patriot – dr. VASILE JOMIRU

Publicat în DOCUMENTE DE ARHIVĂ, ISTORICII ŞI ISTORIA ÎN IMAGINI VIDEO, LUPTA PENTRU ADEVĂR | Lasă un comentariu

VOLUM NOU DE ALEXANDRU MORARU”ÎN LABIRINTUL DOCUMENTELOR SECRETE”

Interviu realizat de ziaristul Eugen Răbdău cu istoricul arhivist și publicist Alexandru Moraru

Cor: Majoritatea cărților dumneavoastră sunt culegeri de documente de arhivă nemaivăzute de nimeni și respectiv necunoscute de cititor, cercetător. Această recentă lucrare, face parte tot din categoria respectivă, sau diferă?

Nu, nu face parte din categoria precedentelor volume semnate de mine, deși articolele incluse în această carte sunt împresurate cu documente secrete de arhivă.

Noul volum este dedicat copiilor și nepoților mei, copii minunați și nepoți superbi. Cartea a apărut în format A4 conține  356 de pagini cu o îngrijire poligrafică excelentă a editurii Tipocart Print (director executiv domnul Ion Brânză). Coperta cărții, la fel ca majoritatea cărților mele, a fost realizată de fiica mea Laura Moraru, student la USM.

Conținutul cărții nu este altceva decât o selecție din cele mai reușite articole documentare și publicistice apărute pe parcursul anilor și publicate în majoritatea cazurilor în reviste, ziare dar și anuare ale unor instituții științifice. Sunt articole importante bine documentate cu materiale inedite, care dau peste cap multe minciuni istorice, ticluite de istorici de curte sau dușmani direcți și indirecți ai adevărului istoric, printre care se numără kominterniștii mai noi și mai vechi, toate speciile de sioniști și sorosiști, cumpărați cu 30 de arginți de mai marii lumii.

De unde aveți în arsenal atâtea documente importante inclusiv secrete și strict secrete?

Am avut fericirea să fiu angajat al Arhivei Naționale a RM pe post de șef secție valorificarea documentelor de arhivă, apoi la Arhiva Organizațiilor Social-Politice a RM am prestart acelaș volum de lucru. Am o experiență de cercetător destul de mare, iar în sistemul de arhive am aproape un deceniu. Curiozitatea profesională ș-a făcut efectul publicând câteva sute bune de articole și mai multe volume de carte.

În majoritatea lor, sunt articole scrise în baza documentelor secrete și inedite  de arhivă, deoarece, fiind îndrăgostit de istorie,  paralel cu serviciul de bază, am studiat zeci de mii de documente importante pentru cercetarea istoriei naționale.

Care este structura și conținutul noului volum ”În labirintul documentelor de arhivă”?

Am ales o structură simplă, cuprinsul, articolele selectate și în final un album personal cu poze de diferite perioade ale vieții și activității mele.  În lista articolelor au intrat:

  1. Cadrele bolșevicilor
  2. Criminali în halite albe
  3. Arhivele statului văzute din interior
  4. Politica este murdară? Sau oamenii?
  5. Masacrul militarilor polonezi la Katân
  6. Povara de a fi român
  7. Târnova: mită pentru comisariatul militar
  8. Bătălia de la Vaslui (10 ianuarie 1475)
  9. Profesorul Gheorghe Buzatu- regretatul meu prieten

10.Comportamentul ocupanților sovietici

  1. Tatarbunar: răscoală după scenariu
  2. 1940: când au năvălit ”eliberatorii”

13.Sub steagul stalinismului

  1. Chișinău, 1944: Ocupat de NKVD
  2. Comunismul ne-a făcut canibali
  3. Dosarul strict secret 009
  4. Copiii noștri în ”grija” statului sovietic
  5. 1918: Anul ascensiunii naționale
  6. Misiuni diplomatice la Petru I
  7. Cahul: ultima luptă a Domnitorului
  8. Manuk-Bei: Diplomat, erou sau trădător?
  9. De s-ar ridica Ștefan-Vodă
  10. Cartea”Holocaustul din Basarabia” este un eșec

24.Mareșalul Antonescu n-a fost antisemit!

  1. Cultura ”ascultată” la Biroul CC
  2. Criuleni și împrejurările lui
  3. De aur, visul făurit
  4. Din istoria drumurilor
  5. Satul de pe malul Ichelului
  6. Patria începe de la cultură
  7. Un creștin în infernal atomic
  8. Muzica- ca sens al vieții
  9. Blazonul orașului Criuleni: a fi sau a nu fi?
  10. Blazon al Criuleniului (autor: Nicolae Frumosu)
  11. Blazonul orășelului Criuleni
  12. Mozaic istoric
  13. Din trecut: satul Jevreni
  14. Satul Jevreni în vâltoarea evenimentelor
  15. Jevreni (articol”Enciclopedia Local.RM, v. 7.)
  16. Soarta unei familii, a unei țări întregi
  17. Răstignit pentru Basarabia: Alexandru Ion Moraru
  18. Poezia ”Nistrul” de Alexandru Ion Moraru
  19. Poezia ”Poveste” de Alexandru Ion Moraru
  20. Probleme. Atitudini. Sugestii
  21. Credință pusă la zid
  22. Activitatea confesiunilor religioase
  23. Biserica ortodoxă din Basarabia
  24. Biserica catolică a RSSM
  25. Religia mozaică
  26. Religia protestantă baptistă
  27. Organizația religioasă ”Martorii lui Iehova”
  28. Masonii în vizorul poliției (1942)
  29. Confesiunile religioase din RSSM în dosare secrete
  30. Politica statului sovietic față de confesiunile religioase
  31. Parcă spuneați că i-a omorât Mareșalul?!
  32. Constantin Bivol: tragedia unui deputat
  33. Fiu de țăran ajuns colonel, editor și publicist
  34. Meditații preelectorale în ajun
  35. Album personal

În anul 2016 dumneavoastră ați organizat la Biblioteca Municipală B.P. Hasdeu o conferință științifică inedită ”Mareșalul Antonescu în istorie și istoriografie”, eveniment dedicat memoriei celor 70 de ani de la asasinarea bravului militar și Conducător al Statului român. A fost un eveniment fără precedent. La acest subiect ați editat 3 volume de carte, ce vă leagă de personalitatea Mareșalului Antonescu, pe care majoritatea istoricilor o evută cu desăvârșire?

Am studiat mii de documente de arhivă la acest subiect si adevărat vă spun, dacă citeau cetățenii și guvernanții noștri de carton măcar o jumătate din aceste documente, apoi Mareșalului Antonescu ar fi meritat câte o statuie, sau cel puțin bust în fiecare oraș. Militar talentat, mare patriot, luptător pentru unitatea națională, onest etc.

În baza comunicărilor prezentate la respectivul for științific,  am alcătuit și scos de sub tipar”Materialele Conferinței științifice ”Mareșalul Antonescu in istorie și istoriografie”, grație domnului Efim EFROS, om de afaceri, care a sponsorizat apariția acestei cărți, deși într-un tiraj redus (80 de exemplare). Datorită efortului prietenului Alexei Crețu, profesor universitar și al prietenului Alexei Paluță, cunoscut medic a putut fi posibilă apariția cărții cu materialele conferinței într-un tiraj mai solid. Cu această ocazie, la 29 mai 2017, la Biblioteca Centrală a BM ”B.P.Hasdeu” a fost organizată lansarea acestei cărți.

Documentele secrete, care n-au fost utilizate în cărțile mele, au fost cu succes folosite în sutele de articole cu caracter istoric și documentar publicate în mai multe reviste și ziare. Printre acestea se numără: ” Literatura și Arta”, ”Glasul Națiunii”, ”Capitala”, ”Ziarul de Gardă”, ”Magazin Istoric”, ”Historia”, ”Țara”(Iași), ”Flux de Vineri”, ”Analele Științifice ale Universității de Stat din Moldova”, etc.

Din câte cunosc, unul din articolele dumneavoastră (cu unele prescurtări) a fost preluat de marele nostru  desident, scriitorul Paul Goma din Paris. Care este acest articol și unde a fost publicat maestru Goma?

Este vorba de articolul  de proporții ” Cadrele bolșevicilor”, care a fost preluat de scriitorul și patriotul Paul Goma în renumita lucrare ”Săptămâna Roșie…”(vezi Editura Vicovia, 2009, pag. 315 – 331).

Am rasfoit cartea și la ultimul capitol, Album personal am văzut o mulțime de poze cu personalități cunoscute din Moldova și România. Numiți câteva din acestea…

La finele cărții, pe post de anexă am introdus și un ” album personal”, în care au fost incluse un număr mare de fotografii din viață, copilărie, adolescență, anii de studenție și de activitate. Sunt și poze credem noi, mai puțin cunoscute, cum ar fi autorul alături de oameni celebri cum sunt: maestrul Eugen Doga, maestru Iulian Filip, dr. Vasile Șoimaru, profesorul Alexandru Moșanu, generalul Ion Costaș, scriitorul Constantin Dragomir și regretatul poet Ion Vatamanu, poeta Maria Botnaru, istoricii dr. Mariana Țăranu, dr. Ruslana Grosu, dr. Viorica Olaru Cemârtan, dr. Ion Negrei, profesoara Daniela Vacarciuc,  istoricul militar Sergiu Munteanu, istoricul literar, cercetătorul Vasile Malanețchi, scriitorul și publicistul Vlad Pohilă,  dr. Mariana Harjevschi, dr. Lidia Kulikovski, distinsul cărturar Iurie Colesnic, renumitul scriitor și publicist, Ion Măldărescu, poetul şi scriitorul Nicolae Dabija, publicistul și editorul Alexandru Ganenco, cunoscutul scriitor Tudor Țopa, profesorul universitar Alexei Crețu, colega Elena Șendrea, doamna Elena Pintilei, enciclopedistul Benedict Ciubotaru, profesorul universitar dr. Anatol Petrencu, doamna Mariana Pagu,  colonelul (r) Anatol Munteanu, renumita interpretă Aurica Dicusară (Basarabeanca), scriitorul şi publicistul Grigore Grigorescu, prietena familiei doamna Svetlana Uncuţă, doamna Liuba Muntean, maestru Vasile Iovu și mai multe poze cu copiii și rudele apropiate.

Felicitări pentru această nouă realizare și cât mai mulți cititori. Mulțumesc pentru acest interviu și timpul acordat.

Și eu vă mulțumesc. Doamne ajută și să aveți o peniță cât mai ascuțită!

A consemnat: Euden Răbdău

SURSA: https://morarita.wordpress.com/2017/06/25/o-carte-noua-de-alexandru-moraruin-labirintul-documentelor-secrete/

Publicat în ALBUM FOTOGRAFIC AL MARILOR ISTORICI, ÎN OBIECTIVUL LUI ALEXANDRU MORARU, DOCUMENTE DE ARHIVĂ, FELICITĂRI, LUPTA PENTRU ADEVĂR | Lasă un comentariu

Constantin Pantazi – „Cu Mareșalul, până la moarte !” (1)

Textul care urmează este prefața la volumul ce cuprinde însemnările generalului Constantin Pantazi „Cu Mareșalul până la moarte !”, apărut la București, Editura Publiferon, 1999, 380p. Reamintim că la acea dată încă nu fusese emisă anticonstituționala OUG Nr. 31/2002, metamorfozată la comanda I.N.S.H.R.-E.W. în fructul condamnabilei perseverări în anticonstituționalitate, numită Legea nr. 217/2015, prin care elita personalităților românilor este stigmatizată, iar oprerele lor interzise. (Redacția ART-E MIS).

În anii din urmă, în România şi nu numai, s-a scris foarte mult despre mareşalul Ion Antonescu: cu admiraţie, cu veneraţie, cu ură, cu lipsa de respect şi, uneori, chiar cu obiectivitate. Istorici, publicişti, romancieri, jurişti, oameni politici, condeieri de toate calibrele au simţit nevoia să-şi spună părerea, mai mult sau mai puţin avizată, despre ce a însemnat Ion Antonescu pentru români. Într-un cuvânt, a devenit un subiect la modă, cu toate avantajele şi dezavantajele generate de asemenea poziţie. Avantaje – pentru că forţă de penetrare a unui asemenea subiect a facilitat priză la public a tuturor acestor contribuţii dezavantaje – fiindcă a atras o mulţime de abordări pentru care epitetul „ridicol” este un simplu eufemism.

Desigur, istoricii au fost cei care au declanşat toată această patimă, prin publicarea documentelor care pe timpul comunismului au fost interzise marelui public. În scurt timp, ei au fost însă aproape îngropaţi sub avalanşă pe care o stârniseră, îndrăznim să spunem, fără voia lor. Pentru că dezvăluirile produse de documentele publicate au reamorsat o „bombă” ce se părea că nu va mai exploda niciodată: legenda Antonescu. Creşterea indicelui de popularitate a acestui personaj istoric a atras, inevitabil, luările de poziţie politicianiste. Instantaneu, „vigilenţii” au şi văzut un mare pericol planând asupra bietului popor român, abia recent reconvertit la democraţie (în opinia lor). Peste câtva timp, probabil că tot acest spectacol va fi privit cu detaşare şi cu o notă consistentă de umor.

Până atunci însă, primul rezultat notabil al acestei agitaţii a fost un adevărat recul al cercetării istorice asupra acestui subiect. Timoraţi de etichetările politicianiste, istoricii au devenit foarte prudenţi în aprecierile făcute asupra personalităţii lui Ion Antonescu. Refugiaţi sub pretextul obiectivităţii, cu câteva excepţii ei s-au ferit şi se feresc încă să concretizeze cercetările arhivistice într-o monografie consistentă consacrată lui Ion Antonescu.Judecând după tiparele lumii occidentale, spre care ne îndreptăm cu atâta fervoare, reţinerea istoricilor este justificată. În Vest, a te ocupa de un asemenea subiect în alţi termeni decât cei consacraţi la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial – care au delimitat foarte clar „învinşii” de „învingători”, „binele” de „rău” şi „eroii” de „criminali” – înseamnă a fi un „revizionist”. Situaţia este cu atât mai dificilă pentru istoricii români care, în opinia noastră, în subiectul în cauza că şi în multe altele, nu pot fl decât „revizionişti”. Cealaltă cale le este pur şi simplu închisă, dacă vor să-şi respecte statutul de oameni de ştiinţă. Cu atât mai penibile au fost, în toiul polemicii despre Antonescu, izbucnirile unor persoane publice, chiar ale unor istorici (e drept, nu specialişti ai perioadei respective), care au readus pe tapet aşa-zisele argumente ale rechizitoriilor şi actelor de acuzare din „procesul marii trădări naţionale”.

Pe de altă parte, nu putem să nu observăm că deschiderea arhivelor determină o permanentă schimbare a datelor de bază şi este foarte posibil că o lucrare elaborată în această faza a cercetărilor să fie infirmată de descoperirea unui nou document Orice subiect de istorie, şi cele de istorie a secolului al XX-lea în special, sunt supuse acestui risc. Recent, un istoric italian, Renzo de Felice, autorul unei impresionante monografii despre Benito Mussolini a răsturnat tot ceea ce se cunoştea despre execuţia „Ducelui”, În opinia lui de Felice, grupul de partizani comunişti condus de „colonelul Valerio” (Walter Audisio) nu a fost decât simplul executant al unor ordine care nu veneau de la „poporul italian” şi nici măcar de la Partidul Comunist, ci direct de la Londra.

Eliminarea lui Mussolini ar fi fost impusă de însuşi premierul britanic Winston Churchill şi pusă în aplicare de Serviciile Secrete britanice care – devansându-le pe cele americane – au reuşit să se infiltreze în mişcarea de partizani şi să determine deznodământul cunoscut. Motivul? Mussolini păstra asupra să corespondenţă pe care o purtase cu Churchill şi care conţinea cel puţin două piese compromiţătoare pentru liderul britanic. Este vorba despre două scrisori din 1939: în prima Churchill îi cerea dictatorului italian să între în război alături de Germania (pentru că în cazul unei victorii a Axei să obţină condiţii favorizante pentru Marea Britanie), iar în cea de-a două îi propunea că, după încheierea conflictului, să pornească împreună o campanie antibolsevica[1]. Este adevărat că Renzo de Felice nu a publicat cele două scrisori incriminate, dar a anunţat că scoaterea lor la lumina nu va întârzia. Or, în cazul în care teoria istoricului italian se va dovedi exactă, câte pagini de istorie şi memorialistică vor deveni, broşe, inutile?

Cartea de faţă constituie o contribuţie remarcabilă la elucidarea problemelor legate atât de personalitatea mareşalului Antonescu, cât şi de guvernarea să din anii 1940-1944. Valoarea acestei mărturii este dată, în primul rând, de autorul ei, generalul Constantin Pantazi, ministru de Război în anii 1942-1944, deci unul din personajele-cheie ale echipei Mareşalului. Nu putem să nu remarcăm că, după Radu Lecca şi Eugen Cristescu[2]. Constantin Pantazi este cel de-al treilea înalt demnitar al regimului Antonescu ale cărui memorii sunt publicate, cei trei fiind tocmai supravieţuitorii sentinţei pronunţate în faimosul „proces al marii trădări naţionale”, prin care au fost condamnaţi la moarte mareşalul Antonescu şi şase din cei mai apropiaţi colaboratori ai săi (Mihai Antonescu, Gheorghe Alexianu, Constantin Z. Vasiliu şi cei trei amintiţi mai sus). În pofida funcţiei pe care a îndeplinit-o, generalul Constantin Pantazi este prea puţin cunoscut opiniei publice din România, numele său răzbătând foarte rar din lucrările de istorie şi chiar din ce memorialistice. Doar fiul său, Ion Pantazi, a reuşit o reparațio necesară în cele două volume ale lucrării „Am trecut prin iad” (apărute la München, în 1989; primul volum a fost retipărit şi în România, în 1992). Este neîndoios faptul că Ion Pantazi s-a inspirat din lucrarea tatălui sau, dar ţinem să precizăm, de la început, că există deosebiri sensibile între cele două „versiuni”.

Constantin Pantazi s-a născut la 26 august 1888 la Călăraşi. O prima surpriză pe care ne-o rezervă dosarul său personal este faptul că în foaia matricolă, la rubrica părinţilor, viitorul general este înregistrat că fiu al „căpitanului Constantinescu (sic!) din Piteşti” (locul de naştere al Mareşalului) şi al Eufrosinei. De altfel, primele notări de serviciu, din anii 1908-1909, sunt pe numele Constantin Constantinescu. Se ştie, de asemenea, că pe fratele său, ajuns şi el general în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, îi chema Vladimir Constantinescu. Nu am găsit însă nici o precizare cu privire la momentul şi motivul schimbării numelui de familie din Constantinescu în Pantazi. Asemenea lui Ion Antonescu, Constantin Pantazi a făcut Şcoală Militară de Ofiţeri de Infanterie şi Cavalerie de la Bucureşti (1906-1908). După înălţarea la gradul de sublocotenent, prima sa unitate a fost Regimentul 9 Roşiori, pe care îl va aminti cu veneraţie în memoriile sale. A urmat apoi cursurile Şcolii Speciale de Cavalerie (1909-1910), fiind repartizat succesiv la Regimentele 11 Roşiori şi 8 Călăraşi, S-a distins pentru prima oară pe câmpurile de lupta din Bulgaria, în campania din 1913. Era pe atunci locotenent (din 1912), comandant al Plutonului II din Escadronul 2 al Regimentului 11 Roşiori, regiment aflat în compunerea Diviziei 2 Cavalerie a generalului Alexandro Mustafa, în al cărei Stat Major se găsea Ion Antonescu. Episodul în care cei doi s-au acoperit de glorie este pe larg descris în această lucrare. Reţinem din notarea de serviciu pe care i-a întocmit-o colonelul Constantinidi, că s-a remarcat într-o „recunoaştere specială trimisă de domnul comandant al Diviziei 2 Cavalerie” şi ulterior la forţarea intrării în defileul Vraces, unde a dovedit „mult curaj, străbătând sub împuşcăturile ce primea de pe ambii versanţi, o distanţă de 500m, după care, nemaiputând înainta, s-a retras la pas, dând un exemplu frumos trupei care începuse să se dezorganizeze”. Superiorul sau îl aprecia ca pe „un ofiţer ce nu cunoaşte frica, de o temeritate împinsă până la exces […] o fire impulsivă sub un aspect calm, însă cu un surplus de energie fizică şi intelectuală”. Pentru faptele sale de arme a fost decorat cu „Steaua României”, clasa a V -a.

Dacă vitejia sa nu era contestată, documentele de arhivă atestă însă că tânărul cavalerist nu îşi manifestă întotdeauna benefic surplusul de energie. În consecinţă, capitolul „pedepse” era destul de încărcat, motivele fiind cel mai adesea legate de comportarea neconformistă în societate. I se reproşa faptul că s-a „afişat” cu femei de o moralitate dubioasă, că s-a adresat „cu termeni nemilitărești” unui superior, sau că a provocat pe un „domn” care îl reclamase pentru conduită sa incorectă. Caracterul era apreciat când „independent şi spontan”, când „înţepat şi lipsit de deferenţă” şi, cu savoarea limbajului de epocă, se aprecia că „are nevoie a-şi reface firea”. „Defectele” lui Pantazi făceau însă parte din etalonul de comportare al impetuoşilor cavalerişti. Oricum, dincolo de aceste păcate de tinereţe, dosarul personal a reţinut şi manif estari mult mai interesante ale independenţei în gândire a tânărului ofiţer. Astfel colonelul Popovici, comandantul Brigăzii 4 Cavalerie, îl acuză direct că „are idei de socialist”, iar colonelul Constantinidi, comandantul său de regiment, nota că „sentimentul umanităţii îi domină vorbind la conferinţă că ovreii trebuie strânşi a-şi face datoria, a ripostat că nu poate să-i umilească şi că trebuie să le scoată în relief meritele lor în diferite împrejurări”. Ne întrebăm ce i s-ar fi întâmplat colonelului Constantinidi dacă, în 1946, ar fi depus o astfel de mărturie la „procesul marii trădări naţionale”, unde Constantin Pantazi era făcut răspunzător, între altele, de deportarea şi masacrarea evreilor ?

Declanşarea Războiului de reîntregire naţională l-a găsit pe Constantin Pantazi la comanda Secţiei de Mitraliere a Regimentului 11 Roşiori, în fruntea căruia s-a distins în luptele de la Oituz, Caşin şi Fată Moartă. În consecinţă, a fost înaintat căpitan şi decorat cu „Coroana României” cu spade, în grad de cavaler. A trecut apoi în cadrele primei unităţi de vânători de munte organizate în armata română, unitate comandată – formal – de năbădăiosul prinţ Carol. La 6 august 1917 a condus, ca ajutor, un grup de 4 companii în atacul purtat împotriva Regimentului 22 Brandenburg, faptă de arme care i-a adus promovarea la excepţional la gradul de maior şi decorarea cu ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a. La începutul anului 1918 a revenit la arma de origine, fiind numit comandant de escadron în Regimentul 2 Roşiori, dislocat în Basarabia, calitate în care s-a impus prin fermitatea cu care a ţinut la respect trupele ruseşti bolşevizate în zona Bender, Chițcani.

După război, în 1919, se va căsători cu Adriana Poenaru (era a două căsătorie, prima fiind în 1915, la Tecuci, cu Beatrice Chiţu), iar apoi va pleca la un stagiu de pregătire în Franţa, la Regimentul 7 Dragoni, de Ia Fontainebleau. Deşi n-a putut urma cursul de comandanţi de escadroane de la Saumur – suspendat pe doi ani -, a făcut o bună impresie şi datorită unei conferinţe despre România pe care a ţinut-o acolo. După absolvirea Şcolii Superioare de Război (1923), a fost câtva timp la Regimentul 9 Călăraşi (1924), iar apoi a devenit şeful de Stat Major al Diviziei 3 Cavalerie (1925-1931), comandate de generalul George Moruzi, una din marile personalităţi ale armatei în epocă, supranumit şi „prinţul cavaleriei”. În această calitate, pentru o scurtă perioadă – descrisă de altfel în carte – l-a avut în subordine pe colonelul Ion Antonescu, care comandă Regimentul 9 Roşiori.

Locotenent-colonel (1925), colonel (1929), Constantin Pantazi s-a aflat în anii 1931-1937 în structurile de comandă ale Regimentului 3 Călăraşi, Inspectoratului General al Cavaleriei, Brigăzii 4 Cavalerie şi Diviziilor 2 şi 1 Cavalerie. Avansat general de brigada (1 aprilie 193 7), a comandat apoi Brigada 8 Cavalerie (1938) şi Divizia 3 Cavalerie (sept 1939 – august 1940). În fruntea acestei divizii, pe care o cunoştea foarte bine din anii când fusese şef de stat major, a trăit drama retragerii din Basarabia (28 iunie – 2 iulie 1949) ca urmare a ultimatumurilor sovietice din 26-27 iunie 1940. A fost una din puţinele mari unităţi care, în situaţia extrem de dificilă de atunci, a reuşit să se retragă în ordine şi fără pierderi, lucru remarcat şi de comandantul Corpului de Cavalerie, generalul Constantin Atanasescu: „Aflat în situaţia cea mai grea în care s-a găsit vreo unitate, pe porţiunea cea mai lată a Basarabiei, cu o populaţie minoritară îndârjită contra trupelor noastre, a ştiut, graţie tăriei de caracter şi priceperii […] să-şi retragă divizia în cele mai bune condițiuni la vest de Prut”.

Atragem atenţia asupra paginilor din memorii consacrate retragerii din Basarabia, ele fiind poate singurele, provenite de la un participant de asemenea rang, care surprind întreagă tragedie a acelor zile. Numit la începutul lunii septembrie 1940 la comandă Diviziei Blindate, generalul de divizie (din iunie 1940) Constantin Pantazi avusese, până la această dată, o biografie aproape standard pentru comandanţii de frunte ai epocii. O ruptură decisivă se va produce la 7 septembrie, când va fi convocat la Preşedinţia Consiliului de Miniştri de generalul Antonescu, imediat după preluarea puterii, şi numit subsecretar de stat al Armatei de Uscat, funcţie în care a rămas până la 22 ianuarie 1942, când a fost investit ministru de Război. A fost înaintat general de corp de armata în 1943.

Arestat la 23 august 1944 la Palatul Regal, deţinut în U.R.S.S. începând din septembrie 1944, într-un lot care i-a mai cuprins pe mareşalul Ion Antonescu, Mihai Antonescu, generalul C.Z. Vasiliu şi colonelul Mircea Elefterescu, a fost adus în ţară în aprilie 1946 pentru a fi unul din principalii acuzaţi în faimosul proces din 6-7 mai 1946. Din 17 posibile capete de acuzare cuprinse în Decretul-lege 312 din 21 aprilie 1945 privind „urmărirea celor vinovaţi de dezastrul ţării şi de crime de război”, în sarcina generalului Pantazi au fost reţinute nu mai puţin de unsprezece. După farsa judiciară care s-a numit pompos „procesul marii trădări naţionale”, el a fost găsit vinovat pentru şapte din cele unsprezece capete de acuzare iniţiale, Condamnarea la moarte i-a fost adusă de acuzația de a fi „hotărât de clararea sau continuarea războiului contra U.R.S.S. şi a Naţiunilor Unite”, poziţia să fiind aceea de „instigator sau coautor” la aceste fapte. În fond, însă, singura probă palpabilă pentru stabilirea acestei „vine” a fost o cuvântare pe care generalul o ţinuse în decembrie 1940 în faţă lui Ion Antonescu şi a membrilor Misiunii Militare Germane. Este şi motivul pentru care acest eveniment este relatat şi justificat pe larg în paginile memoriilor. Oricum, să menţionăm că, în pofida strădaniilor acuzatorilor publici, generalul Pantazi a fost exonerat de patru capete de acuzare:
– „nerespectarea regulilor de conducere a războiului”;
– „implicarea prin ordin în „acte de teroare, cruzime sau de suprimare asupra populaţiei” ;
– „munci excesive sau transport de persoane în scopul exterminării acestora”, respectiv în „represiuni colective sau individuale în scop de persecuţie politică sau din motive rasiale asupra populaţiei civile”[3].

După respingerea la 31 mai 1946 a recursurilor înaintate Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sentinţa de condamnare la moarte va fi comutată în muncă silnică pe viaţă pentru Constantin Pantazi, Eugen Cristescu şi Radu Lecca prin Decretul Regal din 1 iunie 1946. Nu sunt nici până astăzi cunoscute „înaltele raţiuni de Stat”, invocate de ministrul de Justiţie, Lucreţiu Pătrăşcanu. În raportul său adresat Regelui, care au determinat această decizie survenită efectiv în ultimul moment, Ion Pantazi susținea că dacă Eugen Cristescu a fost salvat de comunişti pentru a le organiza serviciile secrete, iar Radu Lecca de evrei, tatăl sau fusese salvat de regele Mihai. Dar singură proba pe care o aduce în sprijinul acestei afirmaţii este demersul pe care generalul Constantin Niculescu – fost camarad al lui Constantin Pantazi – pretindea că l-a întreprins pe lângă suveran. S-ar mai putea aduce în sprijinul acestei ipoteze şi faptul că generalul fusese „prieten intim” cu regele Carol al II-lea şi se bucurase şi de aprecierea fiului acestuia[4].

Fostul ministru de Război a fost deţinut pentru început la penitenciarul Văcăreşti, locul în care a reuşit să întocmească lucrarea sa memorialistică şi să o transmită familiei prin intermediul celor pe care Ion Pantazi îi numeşte „vechii gardieni”, apoi, la Aiud, până la sfârşitul anului 1957, când a fost transferat la Râmnicu Sărat, unde, supus din nou la anchete epuizante, a încetat din viaţă în ianuarie 19 5 8. După internarea la Aiud, singurul moment în care generalul a reuşit să mai ia legătură cu fiul său a fost atunci când acesta a fost adus şi el la aceeaşi Zarcă, schimbul de mesaje între cei doi fiind înlesnit de un alt deţinut, medicul Cornel Petrasievici[5]. În fond, la procesul din mai 1946, dincolo de capetele de acuzare, i s-a imputat în primul rând generalului Constantin Pantazi că fusese „unul din cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Ion Antonescu, fiind adeptul şi devotatul lui coautor şi complice la toate acţiunile criminale ale guvernului Antonescu, în care a jucat şi un rol de prim ordin şi datorită importanței, în timp de război, adepartamentului ce l-a condus”. Aşa cum se poate lesne observa din paginile acestei cărţi, generalul nu s-a dezis nici o clipă de solidarizarea la guvernarea Mareşalului, deşi, în realitate, în deciziile majore nu a fost decât rareori implicat. În special, numirea sa în postul de Ministru de Război a fost cea care a generat opinia generală că generalul Pantazi era „omul de paie” al Mareşalului[6].

Cum se întâmplă de obicei pe la noi, dar şi aiurea, învestirea unui general destoinic, dar tânăr[7] – după formularea lui Ion Gheorghe – cu o asemenea demnitate a fost greu digerată de corpul de comandă. De exernplu, generalul Constantin Sănătescu notează în Jurnalul său că numirea s-ar fi datorat faptului că Pantazi era prieten cu colonelul Mircea Elefterescu[8], la acea dată şef al Cabinetului Militar al Conducătorului Statului. Prietenia celor doi este incontestabilă, dar Sănătescu omite să consemneze în „Jurnalul” său că şi el era un vechi prieten al generalului Pantazi, care – aşa cum arată cel din urmă – l-a ajutat de câteva ori pe timpul războiului, inclusiv la numirea că şef al Casei Militare Regale. Nici una din intervențiile favorabile ale ministrului de Război nu este confirmată în „Jurnalul” lui Sănătescu. La interogatoriul care i s-a luat în aprilie 1946, întrebat de ce s-a oprit asupra lui Pantazi pentru postul de subsecretar de Stat, Ion Antonescu a răspuns sec: „El era de o corectitudine exemplară”. O confirmare în plus a faptului că Mareşalul şi-a dorit o echipa de oameni tineri, necompromişi, capabili să-i ducă la îndeplinire ordinele.
– Va urma –

Adrian Pandea

SURSA: http://art-emis.ro/cronica/cronica-literara/4208-constantin-pantazi-cu-maresalul-pana-la-moarte-1.html

––––––––––––––––––––-
[1] Vezi Pierre Milza, Churchill a-t-il fait assasiner Mussolini, in „L’Histoire”, ru: 198 I aprilie 1996.
[2] Radu Lecea, Eu i-am salvat pe evreii din Romdnia, editie Al.V. Dita. EdituraRoza Vanturilor, Bucuresti, 1994; Cristian Troncota,Eugen Cristescu,
[3] Procesul Maresalului Antonescu. Documente, editie Marcel-Dumitru Ciuca, vol. 2, Editurile Saeculum I.O. ~i Europa Nova, Bucuresti, 1995, p.
237-240, 283-284.
[4] Ion Pantazi,Am trecut prin lad, vol. 1, Editura Constant, Sibiu, 1992, p. 304-305; Procesul Maresalului Antonescu. Documente, ed. cit., vol. III, Bucuresti, 1998, p. 490.
[5] Ibidem, p. 307 și 188.
[6] Procesul Maresalului Antonescu, ed. cit., vol. 1, p. 130.
[7] Generalul Ion Gheorghe, Un dictator nefericit, Maresalul Ion Antonescu (Ca/ea Romdniei spre Statul Sate/it), editie Stelian Neagoe, Editura Machiavelli, Bucuresti, 1996, p. 164.
[8] Constantin Sanatescu, Jumal, Editura Humanitas, Bucuresti, 1993,
p. 28.

Publicat în DOCUMENTE DE ARHIVĂ, IN MEMORIAM, LUPTA PENTRU ADEVĂR, MARI ISTORICI | Lasă un comentariu

MAREȘALUL ANTONESCU ÎN BAZORELIEF LA CHIȘINĂU: A FI SAU A NU FI !

BAZORELIEFUL MAREȘALULUI ANTONESCU LA CHIȘINĂU: PRO ȘI CONTRA

La 29 mai 2017  în incinta Bibliotecii Centrale a BM “B.P.Hasdeu” a avut  loc şedinţa Clubului Istoricilor din RM (Anatol Petrencu, preşedintele grupului de iniţiativă) În cadrul evenimentului au  fost lansate câteva volume, una din care a fost culegerea de comunicări științifice ”Materialele Conferinţei ştiinţifice „Mareşalul Antonescu în istorie şi istoriografie” (31 mai 2016).  Evenimentul a fost dedicat a 135 de ani de la naşterea celebrului militar şi Conducător al statului român (Alexandru Moraru, autor proiect şi realizare).

Tot atunci, istoricul-arhivist și publicist Alexandru Moraru a prezentat celor de față două modele ale unui bazorelief cu chipul Marelui patriot, Conducătorul Statului, Mareșalul Ion Antonescu. Unul era confecțional din gips, iar altul din ceară, probabil fiind o matrice, pentru a fi turnat din bronz sau alt metal. Autorul ambelor lucrări este binecunoscutul pictor și artist plastic domnul Eugen Sterpu, care i-a încredințat domnului Al. Moraru prezentarea acestora în premieră absolută pentru public.

Dimensiunile acestor bazoreliefe aveau un format A3 cu o grosime de 15 mm. Domnul Moraru, după ce a prezentat aceste minunate lucrări, a venit cu propunerea de a aduna surse, pentru procurarea unuia din acestea sau comandarea unui exemplar din bronz cu chipul celebrului militar, ca în cele din urmă acesta să fie instalat în sala mare a Bibliotecii Centrale a BM ”B.P. Hasdeu” sau la intrare în respectiva instituție, deoarece anume aici la 31 mai 2016 a avut loc Prima Conferință științifică din tot spațiul românesc dedicată personalității bravului militar. Pe bună dreptate, această a devenit una istorică și deosebit de importantă. Iată ce a spus Al. Moraru:

O parte a celor prezenți au primit cu bucurie, accept sau aprobare, alții cu dubii și neîncredere, că acest lucru se poate realiza. Printre aceștea s-a numărat și cunoscutul publicist, fotograf și savant domnul Vasile Șoimaru, care a spus:

Adică,  ca să nu fie ridicat ”tămbălău” de către răuvoitorii noștri, trebuie să ne căutăm de ale noastre și să nu-i provocăm cu tot felul de personalități, pe care aceștea nu le acceptă?

Poate într-adevăr să alcătuim o listă a marilor  personalități și eroi naționali români, s-o prezentăm comunității evreiești, ca aceștea să ne hotărască odată și odată, se poate sau nu de numit eroi naționali pe Antonescu, Zelea Codreanu, Eminescu etc?

Cor. ”Secretele Istoriei”

Publicat în ÎN OBIECTIVUL LUI ALEXANDRU MORARU, DOCUMENTE DE ARHIVĂ, LUPTA PENTRU ADEVĂR, MARI ISTORICI | Lasă un comentariu