PREŞEDINTELE TRAIAN BĂSESCU A VENIT LA BIBLIOTECA CENTRALĂ „HASDEU”

Reclame
Publicat în DOCUMENTE DE ARHIVĂ, LUPTA PENTRU ADEVĂR | Lasă un comentariu

Institutul Wiesel, ucigașul românismului…

Institutul Wiesel, ucigașul românismului…

Institutul Wiesel este, fără doar și poate, un organism inchizitoriu care activează pe teritoriul României de mai bine de un deceniu în condiții ilegale. Întemeiat în scopul studierii unui „Holocaust” închipuit din România, institutul funcționează paralel cu a treia putere în stat, adică justiția. Regulile de desfășurare a Institutului încalcă flagrant Constituția țării și CARTA DREPTURILOR OMULUI, fiindcă reprezentanții acestei fundații reclamă în mod abuziv istoria și tradițiile României mergând până în punctul de a cere autorităților statului să interzică anumite personalități istorice și culturale.

Dacă vă întrebați cine este Alexandru Florian și de ce se manifestă cu atâta ură această jalnică slugă a cercurilor sioniste, atunci trebuie să știți că el este nimeni altul decât fiul propagandistului stalinist, Radu Florian. Desigur, ca și în cazul lui Vladimir Tismăneanu, fiu de comuniști nevolnici, Alexandru Florian omite să vorbească despre activitatea prodigioasă de propagandist comunist a tatălui său, un lacheu perfid, anti-român până în măduva oaselor ca și progenitura sa. Mincinos, insinuant, duplicitar, oportunist și cu grave probleme de personalitate, directorul institutului dorește cu orice preț să scoată din avatarul culturii românești personalități marante care s-au manifestat în perioada interbelică: Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Radu Gyr, Petre Țuțea, Mircea Vulcănescu, pe motivul apartenenței lor la mișcarea legionară. Câtă ipocrizenie din partea acestui „intrus venetic”, să înfiereze trecutul legionarilor, trecând cu vederea abominabilele crime ale tovarășilor săi comunisti  din România în prima perioadă de la instalare.

Institutul Wiesel nu are ce căuta pe teritoriul României din moment ce țara noastră nu a fost implicată în Holocaust și, mai mult decât atât, personajul care poartă numele institutului, Ellie Wiesel, a fost dovedit ca escroc de către Samuel Jakubowitz care pretinde că E. Wiesel nu este LAZAR WIESEL, cel cu care a împărțit camera în lagăr, și că acesta i-a furat identitatea, pozând în postura de victimă căzută pradă torturilor din campusurile naziste. Șarlatanul Ellie Wiesel s-a ales cu un premiu Nobel și cu urmașii care culeg roadele faimei sale fabricate, escrocând în continuare țări cu conducători lispiți de demnitate, precum România, aflată de un timp îndelungat la tagma jefuitorilor.

Uns cu toate „mirodeniile” de către trioul fesenist Ion Iliescu, Petre Roman, Adrian Năstase, defunctul Wiesel a primit încă din anii `90 undă verde pentru a estorca Statul Român de bani,  pretextând existența unui Holocaust pe teritoriul țării noastre, niciodată dovedit. Săpând fervent la temelia românismului, institutul își găsește sprijin în persoana fostului co-președinte USL Crin Antonescu și a președintelui țării, Klaus Johannis, care, fără nici o restriște, acceptă să promulge LEGEA 217/2015, o lege aberantă care intră în contradicție cu art. 29 din Constituție, care stipulează dreptul la libertatea gândirii și a opiniei, ori, această lege reprezintă un atac direct la libera exprimare. Mai nou, zelosul apărător al semitismului, Alexandru Florina, a găsit de cuviință să intervină în anumite chestiuni legate de aniversarea CENTENARULUI, cerând cu insistență renunțarea la inițiativa organizatorilor de a edita pe timbrul poștal chipul primului  Patriarh  al B.O.R, Miron Cristea. În nici o altă țară din Europa, nu există vreun asemenea institut fantomă care a căpătat acreditarea de a funcționa cu ajutorul și complicitatea autorităților din vârful statului.

Pseudo-intelectuali de genul lui A. Florian, H. Patapievici, L. Boia și alți detractori ai românismului se bucură de sprijinul celor care ar trebui să apere și să conserve patrimoniul istorico-cultural al României. Din cauza acestor urmași ai stalinismului, travestiți în apărători ai drepturilor democratice,  personalitățile istorice, de cultură, simbolurile noastre naționale și demnitatea ne sunt batjocorite. După opinia lor absurdă, marele poet Mihai Eminescu nu mai este de actualitate, așa că trebuie exclus din manualele școlare…. Mareșalul Ion Antonescu nu are dreptul la reabilitare, fiindcă a îndrăznit să înfrunte stalinismul trecând granița mai departe decât s-ar fi prevăzut, răzbunând astfel sângele bieților români care au fost măcelăriți cu cruzime de către evreii sovietici pe timpul evacuării forțate din teritoriile românești în 1940. Avram Iancu este considerat un terorist și din acest motiv au decis dărâmarea statuilor care-l reprezintă. În cazul adulării conducătorului Micării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, considerat un extremist periculos, este pasibilă pedepasa cu închisoarea. Evreii komiterniști Ana Pauker și Alexandru Nicolski, cei care au ordonat arestarea, anchetarea și torturarea a trei milioane de români în odioasele închisori comuniste, nu intră în calculul acestor inchizitori ticăloși care pretind existența nazismului în orice fel de manifestare a patriotismului.

De aici se înțelege faptul că înființarea Institutului E. Wiesel nu a fost un demers pur întâmplător, scopul creării lui a avut în prim plan punerea în practică a unor puncte din agenda globalizării, mai precis destrămarea sentimentului de apartenență la valorile tradițional-culturale ale cetățenilor, fiindcă, în fapt, curentele promovate și inoculate de către ei mentalului colectiv, induc o stare de înjosire și desconsiderare a originii și condiției umane a individului aparținător unui sistem real de valori.

Publicat în DOCUMENTE DE ARHIVĂ, LUPTA PENTRU ADEVĂR, MARI ISTORICI | Lasă un comentariu

„ECOUL UNIRII” A RĂSUNAT LA CHIŞINĂU ÎN ZIUA DE 15 MARTIE 2018

Publicat în ÎN OBIECTIVUL LUI ALEXANDRU MORARU, DOCUMENTE DE ARHIVĂ, FELICITĂRI, LUPTA PENTRU ADEVĂR, MARI ISTORICI | Lasă un comentariu

Basarabia şi basarabenii în componența României Întregite (2)

2. Știința.

După 1918, atât direcțiile cât și, mai ales, conținutul cercetărilor științifice realizate de oamenii de știință din Basarabia, s-au modificat radical. Știința basarabeană a devenit parte integrantă a științei românești, a patrimoniului cultural și civilizațional românesc. În contrast pozitiv cu perioada țaristă, când cele mai talentate cadre științifice naționale activau în diferite centre din cadrul Imperiului țarist (Odesa, Kiev, Sankt Petersburg, Moscova), în anii ce au urmat unirii Basarabiei cu România au fost create primele centre de cercetări științifice de talie europeană. În perioada dintre cele două războaie mondiale, știința din Basarabia a evoluat în instituții specializate, în gimnazii, licee, secții departamentale speciale, la baze experimentale, dar și la Facultatea de Agronomie din Chișinău[44].

Perioada interbelică s-a caracterizat prin formarea și dezvoltarea unor importante școli științifice, prin afirmarea unor adevărați savanți, și nu numai la scară națională, ci și europeană și internațională. Între aceștia se evidențiază istoricii Nicolae Iorga și Gheorghe I. Brătianu, medicii Nicolae Paulescu și Constantin I. Parhon, matematicienii Gheorghe Țițeica și Dimitrie Pompei, inginerii Henri Coandă și Ștefan Procopiu, geograful Simion Mehedinți și sociologul Dimitrie Gusti, biologul Emil Racoviță și mulți alții. Ca parte integrantă a științei românești, remarcabile au fost contribuțiile oamenilor de știință basarabeni Eugen Bădărău (chimie), Anatolie Coțovschi (medicină)[45], Nicolae Donici (astronomie)[46], Nicolae Moroșan și Teodor Văscăuțeanu (geologie), Gheorghe I. Năstase (geografie), Nicolae Dimo, Nicolae Florov și Pimen Cupcea (agronomie), Petre V. Ștefănucă (etnografie), Ion Savin (filozofie) etc.

Un rol important în progresul cultural și științific al Basarabiei a aparținut școlii superioare – facultăților de Teologie și Agronomie ale Universității din Iași, precum și celor trei conservatoare particulare „Unirea”, Național și Municipal, care au constituit veritabile așezăminte de învățământ superior în perioada interbelică. Solemnitățile prilejuite de inaugurarea la Chișinău a Facultății de Teologie au avut loc la 8 noiembrie 1926, iar deschiderea Facultății de Științe Agricole s-a produs la 9 aprilie 1933, în ziua celei de-a 15-a aniversări a unirii Basarabiei cu România. Date fiind ponderea și importanța agriculturii în economia Basarabiei și în modul de viață al populației acesteia, o atenție specială în perioada dintre cele două războaie mondiale a fost acordată dezvoltării învățământului agricol, aproape inexistent până în 1918. O activitate importantă în această direcție a desfășurat Școala Națională de Viticultură din Chișinău; aici cursurile durau 4 ani, ultimul an fiind rezervat activității practice. Școala avea un internat pentru 100-120 de elevi, plantații și material didactic (cabinete și laboratoare), o stațiune experimentală de viticultură și vinificație (cu secțiunile viticultură, agroecologie,
microbiologie)[47].

O importantă instituție de învățământ superior în Basarabia interbelică a fost Facultatea de Agronomie din Chișinău. Legea de organizare a Secției Agronomice a Facultății de Științe din Iași în Facultate de Agricultură cu sediul la Chișinău a fost publicată în „Monitorul Oficial” din 9 aprilie 1933. De-a lungul anilor, respectiva facultate a adus o contribuție esențială la formarea unor specialiști cu studii superioare în domeniul agriculturii[48]. Facultatea de Agronomie din Chișinău întrunea 21 de profesori și conferențiari, 31 șefi de lucrări și asistenți și era frecventată de 400 studenți și studente. Biblioteca centrală a facultății dispunea de 10.500 volume din toate domeniile științelor agricole, iar câmpurile de experiență, fermele, pepinierele și viile ce aparțineau numitei instituții cuprindeau o suprafață de circa 200 ha teren agricol. În cadrul celor 8 catedre ale facultății a fost desfășurată, de rând cu activitățile practice, o amplă muncă de cercetare științifică, oglindită în cele două volume apărute, în care au fost publicate 65 de lucrări originale. În total, până la finele perioadei interbelice, Facultatea de Agronomie din Chișinău a pregătit 510 ingineri agronomi de înaltă calificare[49].

Unul din reprezentanții de vază ai științei agricole basarabene a fost Agricola Cardaș, decanul Facultății Agricole din Chișinău. A fost un timp directorul general al „Casei Noastre”, instituție având în grijă supravegherea corectitudinii cu care s-a realizat reforma agrară în anii 1918-1924, prin intermediul căreia sute de mii de țărani basarabeni au fost împroprietăriți cu loturi de pământ[50]. Profesorul A. Cardaș a fost autorul mai multor studii în domeniul agriculturii, precum și al unor lucrări extrem de valoroase privind reforma agrară din Basarabia și activitatea „Casei Noastre”[51]. La aceeași facultate s-au evidențiat, printr-o rodnică activitate didactică și științifică, profesorii N. Florov, N. Vasiliu, Șt. Popescu, Gh. Bontea și mulți alții. Profesorul Gheorghe Bontea, bunăoară, a efectuat investigații fundamentale în domeniul corelației dintre condițiile naturale și sistemele economice în agricultură[52].

O recentă lucrare apărută la Iași despre agronomi de elită născuți pe plaiuri basarabene și bucovinene, arată că „mai toți marii viticultori și oenologi români ai veacului al XX-lea s-au născut în frumoasa și bogata Basarabie, străveche vatră românească”[53]. Din cei 122 de agronomi de elită prezenți în lucrarea dată, 92 sunt născuți în Basarabia românească înainte de al Doilea Război Mondial. Este de remarcat că Dr. Dionisie Bernaz (1896-1984), tatăl coordonatorului volumului respectiv, provine din comuna Plopi, județul Soroca, cu studii strălucite făcute la Școala Națională de Agricultură din Montpellier (1926) și la Institutul de Agricultură al Universității din Toulouse (1928)[54]. Cei 92 de agronomi basarabeni „acoperă”, practic, toate domeniile importante din agricultură: viticultura și oenologia sunt ilustrate de marii specialiști Dionisie Bernaz, Gherasim Constantinescu, Teodor Martin; legumicultura și pomicultura de către T. Bordeianu, N. Constantinescu; pedologia de către Gr. Obrejeanu; entomologia de către T. Perju, ameliorarea plantelor de către Vl. Moșneagă, genetica de către V. Ghimpu, agrofitotehnia de către Gh. Valuță ș.a. Câteva din datele biografice ale unor agronomi de elită basarabeni, născuți și formați în mediul științific și intelectual al României interbelice, merită a fi consemnate în mod special, ele fiind asemănătoare și, totodată, originale și irepetabile.

Astfel, prof. Vasile Juncu (1903-1991) din comuna Taraclia, județul Tighina, a fost născut într-o familie cu 11 copii. Tatăl său a fost funcționar la primăria satului, iar mama – neștiutoare de carte, ambii depunând eforturi ieșite din comun pentru ca odraslele să obțină studii de calitate. Ca urmare a acestui fapt, Vasile Juncu a absolvit liceul „Alecu Russo” din Chișinău (1921), iar în 1921-1925 a urmat cursurile Școlii Superioare de Agricultură de la Herăstrău-București. După refugiul în dreapta Prutului, Vasile Juncu a făcut o meritorie carieră profesională, autocaracterizându-se drept „un om obișnuit, care a căutat să-și facă datoria oriunde a lucrat și pentru care dragostea de muncă, profesiunea aleasă, năzuința spre adevăr, spre dreptate, spre frumos, a fost un instinct elementar”[55]. Un alt profesor universitar, Gheorghe Valuță (1901-1987), din satul Druță, comuna Pociumbeni jud. Bălți, provine dintr-o familie săracă cu 8 copii. În 1919-1923 și-a făcut studiile la Școala secundară de viticultură din Chișinău, cu o bursă acordată de Statul român. Între 1925-1929 a urmat cursurile la Academia de Înalte Studii Agronomice din Cluj, unde i-a avut ca profesori pe M. Chirițescu-Arva, Ion Grințescu, Iuliu Prodan, obținând, în consecință, diploma de inginer agronom. Ca o încununare a eforturilor depuse, în 1935-1936 Gheorghe Valuță devine doctor în agronomie a Facultății de fitotehnie și ameliorare a plantelor a Universității „Martin Luther” din Halle / Wittemberg, cu mențiunea „foarte bine”[56].

Una din cele mai caracteristice biografii prezente în lucrarea menționată este aceea a lui Boris Plămădeală (n. 1939) din comuna Berezlogi, jud. Orhei. Așa cum ambii săi părinți – Constantin și Ana – au fost învățători în anii administrației românești, din 1944 a urmat inevitabilul calvar al refugiului. Călătoria cu un vagon de marfă deschis a fost prima etapă a vicisitudinilor. Au ajuns la Sibiu, unde erau cazate cadrele didactice din jud. Orhei, apoi în comuna Ludoș, din jud. Sibiu. Așa cum autoritățile sovietice le doreau cu orice preț „repatrierea”, în ianuarie 1946 au plecat la Blaj, apoi la Ocnișoara, – un sătuc izolat, unde au locuit până în 1963. Abia după acel an, Boris Plămădeală a absolvit facultatea de Biologie a Universității „Babeș-Bolyai”, după care a urmat o reușită carieră profesională[57]. Însă cea mai impresionantă biografie este aceea a basarabeanului Teodor Martin (1909-1987), personalitate marcantă a științei românești, asistent în cadrul Secției de viticultură din cadrul Institutului de Cercetări Agronomice al României, din București, iar între 1948-1974 – profesor de viticultură la Institutul Agronomic „N. Bălcescu” (București), unde a urcat toate treptele ierarhiei universitare. A fost membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice din București, având elaborate peste 180 de lucrări științifice de mare valoare în domeniul modernizării viticulturii românești[58].

Notabile sunt contribuțiile în domeniul științei istorice, aduse de Ștefan Ciobanu, Alexandru V. Boldur, Leon Boga, Justin Frățiman, Nichita Smochină. În semn de recunoaștere a contribuției sale la dezvoltarea științei istorice și celei juridice, Alexandru V. Boldur a fost ales director al Institutului de Istorie Universală din Iași (1943-1947). Indiscutabil, figura care a continuat să domine știința istorică românească inclusiv în anii interbelici, a fost cea a prof. Nicolae Iorga. Așa cum menționa H.H. Stahl, „apariția lui Nicolae Iorga, cu totul singuratică și menită a rămâne nerepetată, era efectul unei vaste experiențe personale, care se străduise și izbutise să strângă într-o aceeași minte și un același suflet, întreaga cunoștință despre neamul românesc, sub toate miile de înfățișări pe care acesta le îmbrăcase, în trecut și în prezent, cu ajutorul tuturor disciplinelor științifice: istorie în primul rând, dar și cunoaștere nemijlocită a călătorului geograf, sociolog, folclorist și estet, răstălmăcitor în duh filozofic și de mesianism etic și național. La această vastă „experiență Iorga”, descoperitoare și arătătoare pentru prima oară a ce este și ce ar putea să fie neamul românesc, siliți suntem să ne întoarcem, fie că o vrem fie că nu o vrem, de ne place ori de nu”[59].

Printre instituțiile care au contribuit la progresul spiritual al Basarabiei interbelice s-a remarcat și Institutul Social Român din Basarabia (I.S.R.B.). În fruntea Institutului s-a aflat Pantelimon N. Halippa (1883-1979), iar printre cercetătorii – membri ai I.S.R.B. cu contribuții deosebite la cunoașterea reală a vieții economice și sociale a satului basarabean au fost P. Ștefănucă, T. Al. Știrbu, N. Știrbu, S. Borș ș.a.[60]. Inițiativa înființării I.S.R.B. a aparținut președintelui Institutului Social Român din București, prof. univ. Dimitrie Gusti și lui Pan. Halippa, care au convocat în acest scop, în toamna anului 1934, la Chișinău, o serie de conferințe publice, argumentând necesitatea unei asemenea instituții pentru viața științifică și culturală a Basarabiei și a întregii țări[61]. Inaugurarea Institutului a avut loc la Chișinău în ziua de 18 noiembrie 1934, în sala de festivități a primăriei municipiului Chișinău, în prezența prof. D. Gusti, secretarului general al I.S.R. din București, Alex. Costin, primarului or. Chișinău, I. Costin și a intelectualității orașului. În calitate de președinte activ al acelei instituții științifice a fost ales Pan. Halippa, iar secretar general a fost numit prof. P. Ștefănucă, care a preluat ulterior funcția de președinte. Sediul Institutului s-a aflat în Palatul Primăriei or. Chișinău pe str. Sfatul Țării[62].

Institutul a fost organizat în 16 secții, însă activitatea cea mai productivă au desfășurat-o: secția istorică (condusă de prof. univ. Șt. Ciobanu), secția cultură (prof. univ. Toma Bulat), secția politică administrativă (prof. univ. Al. Boldur), secția agricolă (prof. univ. A. Cardaș), secția politică externă (Pan Halippa), secția economică (prof. T. Știrbu), secția sociologică (prof. H. Dăscălescu), secția statistică (vice-primar D. Apostolescu) și altele[63]. Precum se poate constata, Institutul sociologic a antrenat în activitatea sa personalități dintre cele mai distinse ale vieții științifice și culturale din Basarabia interbelică. Este de notat că atât direcția, cât și colaboratorii Institutului chiar de la începutul activității au adoptat în mod absolut benevol și conștient atât orientarea programatică, precum și metoda monografică ale școlii sociologice românești cu bogatele tradiții și realizări, înalt apreciate în întreaga Europă; a fost acceptată, altfel spus, paternitatea spirituală a școlii sociologice românești, fapt care a contribuit la evitarea greșelilor și rătăcirilor inerente oricărui început. Or, aceasta n-a fost nicidecum o preluare mecanică, ci o integrare armonioasă a tinerei științe sociologice din Basarabia în cadrul științei sociologice românești, păstrând totodată un pronunțat specific regional. De altfel, această idee a fost exprimată de însuși directorul I.S.R.B. Pan. Halippa, formulând scopul instituției respective: „să îmbrățișeze în câmpul cercetărilor sale problemele sociale cele mai însemnate, care își caută o soluționare în această provincie românească”[64]. Institutul și-a început imediat activitatea în două direcții de bază: a) pe calea conferințelor publice și b) pe calea cercetărilor monografice ale localităților, practic, din toate regiunile Basarabiei[65]. În vederea realizării sarcinilor propuse, I.S.R.B. și-a fixat următorul program de activitate:
– Cunoașterea satelor și orașelor basarabene prin intermediul metodei anchetelor monografice.
– Efectuarea unor serii de anchete sociologice în regiunile cu populație mixtă din Nordul și Sudul Basarabiei, pentru o cunoaștere cât mai exactă a raporturilor etnice între români și neamurile conlocuitoare.
– Organizarea unui muzeu sociologic al Basarabiei, care ar oglindi viața satelor și orașelor din Basarabia sub aspectul muncii, uneltelor de producție, al artei populare și datinilor.
– Organizarea unei biblioteci sociologice, cu o secție care să cuprindă toate cărțile cu conținut referitor la Basarabia.
Întocmirea unui indice bibliografic, care să cuprindă toate studiile etnografice, folclorice și sociologice asupra Basarabiei.
– Prezentarea sistematică a rezultatelor cercetărilor monografice în cadrul conferințelor publice în scopul familiarizării cât mai ample a opiniei publice cu realitățile sociale din Basarabia.
– Organizarea de conferințe publice cu concursul celor mai distinse personalități din țară, în scopul difuzării problemelor culturale, economice, politice și sociale în rândul intelectualității din Basarabia[66].

Referitor la prima direcție de activitate a I.S.R.B., conferințele publice care aveau loc în Sala Eparhială și în cea a Primăriei or. Chișinău, întruneau în permanență un public de circa 1.200 de ascultători, bucurându-se de o largă popularitate. Scopul lor, definit de Pan. Halippa, consta în „difuzarea științelor sociale și problemelor de politică națională, socială și culturală[67].Iată câteva nume de intelectuali care au conferențiat în localurile respective, discursurile căror au animat un deosebit interes opiniei publice:
– Const. Rădulescu-Motru: „Cum înțelegem Românismul” (discurs rostit la 6 octombrie 1935);
– Nicolae Iorga: „Ieșirea din actualele greutăți economice” (3 noiembrie 1935);
– Virgil Madgearu: „Evoluția economiei liberale” (8 decembrie 1935);
– Dimitrie Gusti: „Doctrină și acțiune politică” (22 martie 1936) și mulți alții[68].

Precum se observă, erau tocmai acele personalități care au realizat sinteza cu caracter de unicat în perioada interbelică „Enciclopedia României”, preconizată în șase volume, din care, în virtutea unor factori obiectivi, au apărut doar patru. Alături de acei savanți de talie europeană și prin concursul lor nemijlocit, făcea primii pași și știința sociologică din Basarabia. Grație eforturilor depuse, în primul rând, din partea lui Pan. Halippa, I.S.R.B. a reușit să grupeze intelectuali din aproape toate partidele politice într-un singur mănunchi, în scopul cercetării celor mai acute probleme sociale ale Basarabiei. Această activitate a fost efectuată nu numai prin intermediul conferințelor publice, ci și prin cercetarea monografică a diferitelor localități, iar treptat accentul s-a deplasat anume pe cea de-a doua direcție de activitate a Institutului. Astfel, începând cu vara anului 1935 și până în 1938 inclusiv, conform metodei monografice elaborate de D. Gusti, au fost cercetate patru sate: două din regiunea Codrilor Centrali ai Basarabiei – satele Iurceni și Nișcani, jud. Lăpușna, un sat din regiunea Nistrului de Jos – Copanca, jud. Tighina, și satul Popeștii de Sus, jud. Soroca, din regiunea de câmpie din Nordul Basarabiei[69].

Deplasările anuale se încheiau cu o serie de comunicări științifice, în cadrul cărora avea loc prezentarea materialului cules, prelucrarea și, ulterior, publicarea lui. Astfel, în primul volum al Institutului, intitulat „Buletinul I.S.R.B.”, au fost publicate o serie de studii privind diferitele aspecte ale vieții sociale și economice din satele Nișcani și Iurceni, printre care se remarcă cele semnate de Pavel I. Guja, „Natura și omul la Nișcani (Observări antropogeografice)”, prof. S. Bogos, „Nișcanii în lumina datelor statistice”, prof. T. Al. Știrbu, „Manifestări economice la Iurceni și Nișcani”, prof. Ioan Antonovici, „Ornamentarea interioarelor în satul Nișcani” etc.[70].

Dintre studiile menționate, cel al prof. Teodosie Al. Știrbu s-a bucurat de o apreciere deosebită în publicațiile periodice de specialitate din acea vreme. Astfel, revista „Economia Națională” menționa: „Constatările D-lui T. Al. Știrbu fac parte din puținele lucrări de monografie sociologică reușite până într-atât, încât să ne redea satul așa cum este el în realitate. Din aceste constatări înregistrate științific, se trag o serie de concluzii practice, pe care cei în drept trebuie să le urmeze”[71]. O altă revistă, „Viața Românească” consemna că: „Abia citind un studiu de asemenea natură care înfățișează în toată cruzimea realitatea satului românesc, îți poți da seama cât de străini suntem de problemele atât de grave, atât de presante pentru viitorul acestui popor. Iată de ce cercetările D-lui prof. Știrbu constituie o prețioasă contribuție la cunoașterea realității rurale și asupra lor ar trebui să se oprească, în mod special, organismele politice ale căror programe se sprijină pe nevoile maselor populare”[72].

Aprecieri similare în publicațiile periodice românești au fost făcute și în legătură cu apariția celui de-al doilea volum al „Buletinului I.S.R.B.”, consacrat aproape în exclusivitate cercetării monografice a comunei Copanca, jud. Tighina. La finele anului 1938 – începutul anului 1939, în statutul și structura I.S.R.B. au intervenit modificări esențiale. În legătură cu efectuarea reformei administrative, la 18 octombrie 1938, conform art. 16 din Legea pentru înființarea Serviciului Social, a fost creat Institutul de Cercetări Sociale al României. În consecința acelei reorganizări, începând cu 14 februarie 1939, I.S.R.B. s-a încadrat în Serviciul Social, devenind astfel o instituție de stat, schimbându-și titulatura în Institutul de Cercetări Sociale al României – Regionala Chișinău[73]. A fost schimbată și denumirea Buletinului, care a devenit Buletinul Institutului de Cercetări Sociale al României, Regionala Chișinău.

Importante remanieri au intervenit și în conducerea Institutului, ea fiind încredințată prof. Petre Ștefănucă (director), prof. Teodosie Al. Știrbu (vicepreședinte) și prof. N. Moroșan (secretar general). Programul de activitate al Institutului în perspectiva următorilor trei ani cuprindea următoarele direcții principale: publicarea volumului trei al Buletinului (anii 1939-1940), cu studii monografice despre comuna Popeștii-de-Sus, jud. Soroca; cercetarea monografică a regiunii Codrilor Centrali ai Basarabiei. Pentru cercetări monografice mai detaliate au fost alese satele Vîprova, jud. Orhei, Horodiște și Ulmu, jud. Lăpușna. Odată cu studierea acestor sate, se prevedea a fi studiate și satele din împrejurimi, pentru a se ajunge astfel la întocmirea monografiei întregii regiuni a Codrilor[74]. Între timp, situația Institutului devenea tot mai gravă. Deja la începutul anului 1938, directorul I.S.R.B. menționa că lucrările în vederea publicării Buletinului stagnau din cauza lipsei subvențiilor respective din partea organelor de stat. Institutul reușise să finiseze în linii mari lucrul asupra numărului trei al Buletinului, care conținea rezultatele cercetărilor monografice asupra comunei Popeștii-de-Sus, jud. Soroca. În volumul patru al Buletinului urma, probabil, să fie publicate rezultatele cercetărilor realizate în satul Vâprova, jud. Orhei. Însă adevărata tragedie a Institutului Social, la fel ca a întregii Basarabii, s-a produs în vara anului 1940, când, în urma notelor ultimative sovietice adresate guvernului român, dreptul forței s-a impus asupra forței dreptului.

La fel de tragică a fost și soarta directorului I.S.R.B., prof. Petre V. Ștefănucă[75]. Iată ce relata în această privință Iosif E. Naghiu, persoană care l-a cunoscut în de aproape pe prof. P. Ștefănucă: „De câte ori te duceai la Institutul Social, întâlneai un tânăr, foarte activ, mereu cu un morman de material folcloric, mereu între cărți și reviste etnografice. Era tânărul profesor de limbă germană P. Ștefănucă, autor de lucrări folclorice, publicate în Anuarul Arhivei de Folclor al Academiei Române și în alte publicațiuni mari. Scria și în aproape toate revistele literare din Basarabia. Era o figură a generației tinere, mult promițătoare. În ultimul număr al revistei „Sociologie Românească” citim într-un articol al D-lui Șt. Ciobanu că profesorul P. Ștefănucă nu mai este. S-a stins o energie în plină desfășurare, un tânăr care promitea mult. Cum a murit așa de repede? D-l Șt. Ciobanu scrie că prof. Ștefănucă a fost ucis de comuniști, pentru atitudinea sa naționalistă. Alții susțin că a fost deportat”[76].

Prin răpirea Basarabiei și a nordului Bucovinei, s-a lovit nu numai în opera înfăptuită de națiunea română în anul 1918, ci și în știința sociologică a Basarabiei, care abia prindea aripi. În 1933 a apărut Dicționarul enciclopedic al Basarabiei, sub redacția lui V. Adiasevici, iar în 1939, enciclopedia Figuri contemporane din Basarabia, realizată de mai mulți specialiști, cu un cuvânt introductiv de N. Dunăreanu. Dovadă a progreselor înregistrate și recunoașterii rezultatelor în domeniul științific este că o seamă de personalități basarabene au fost alese în cele mai înalte foruri științifice și culturale din România interbelică. Astfel, au devenit membri ai Academiei de Științe a României basarabenii Leon Lepeși la Secția biologie și Th. Porucic la Secția geologie. În Academia Română au fost primiți: în 1918 – Ion Inculeț, Pan Halippa și Ștefan Ciobanu, în 1919 – Paul Gore și Justin Frățiman, în 1922 – Nicolae Donici.

Din rândul membrilor Academiei Române nu a făcut însă parte cea mai importantă personalitate basarabeană, Constantin Stere, care a fost: profesor și rector al Universității din Iași, reputat jurist, având contribuții recunoscute în domeniul dreptului constituțional, autorul Anteproiectului de Constituție pentru România întregită, publicat în 1922, a studiului „Social-democratism sau poporanism” (1907-1908), care a stat la baza doctrinei țărăniste din perioada interbelică, fiind întemeietorul, în 1906 (împreună cu Paul Bujor), a prestigioasei reviste „Viața Românească” și autorul celebrului roman autobiografic „În preajma revoluției” (în 8 vol.). În același timp, C. Stere a fost un eminent luptător pentru cauza națională în Basarabia, opunându-se intrării României în război alături de Rusia[77]. Motivul neincluderii lui C. Stere în Academia Română, așa cum afirmă prof. Ioan Scurtu, este un fapt de natură politică: „în 1916 și-a exprimat dezacordul alierii României cu Rusia, care cotropise provincia sa natală, Basarabia, în 1812, drept urmare rămânând în București, teritoriu ocupat de trupele germane, austro-ungare, bulgare și turcești, acuzat de adversarii săi politici că a colaborat cu inamicul”[78].

La o privire de ansamblu, se constată că Basarabia și-a găsit locul firesc în cadrul statului național unitar român, a participat activ la viața culturală și științifică a României din perioada interbelică, reușind să parcurgă multe trepte pe drumul civilizației moderne și să se apropie de nivelul de dezvoltare al celorlalte provincii istorice[79]. Acest drum ascendent avea să fie întrerupt brutal din nou în iunie-iulie 1940, când Basarabia și Nordul Bucovinei au fost ocupate de armata sovietică.– Va urma –

Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, Chişinău

SURSA: http://www.art-emis.ro/istorie/4612-basarabia-si-basarabenii-in-componenta-romaniei-intregite-2.html

Notă: Textul este un fragment din lucrarea în curs de apariție „În componența României Întregite. Basarabia și basarabenii de la Marea Unire la notele ultimative sovietice”.

––––––––––––––––––––-
[44] Anton Moraru, Istoria românilor. Basarabia și Transnistria (1812-1993), Editura „Aiva”, Chișinău, 1995, p. 246-247.
[45] Gheorghe Baciu, File din trecutul medicinei basarabene, F.e., Chișinău, 2015, p. 105-107.
[46] Nicolae Enciu, Pagini inedite din viața și activitatea astrofizicianului basarabean Nicolae Donici, în „Tehnocopia” (Chișinău), nr. 2 (11), 2014, p. 43-48.
[47] Istoria Basarabiei de la începuturi până în 2003. Ed. a III-a, rev. și ad. Coord.: Ioan Scurtu, Editura Institutului Cultural Român, București, 2003, p. 259.
[48] Ibidem, p. 261-262.
[49] Realizările Facultății de Agronomie din Chișinău, în Ministerul Agriculturii și Domeniilor. Realizări agricole. 1930-1940, Editura „Luceafărul”, București, 1940, p. 266-269.
[50] Arhivele Naționale ale României, București, fond Reforma agrară din 1921,
[51] Agricola Cardaș, Aspecte din reforma agrară basarabeană, Editura „Foaia plugarilor”, Chișinău, 1924.
[52] Anton Moraru, Istoria românilor. Basarabia și Transnistria (1812-1993), Editura „Aiva”, Chișinău, 1995, p. 247.
[53] Dr. Gheorghe Bernaz (coord.), Agronomi români de elită născuți pe plaiuri basarabene și bucovinene, Editura PIM, Iași, 2015, p. 7.
[54] Ibidem, p. 23.
[55] Ibidem, p. 172.
[56] Ibidem, p. 320.
[57] Ibidem, p. 225.
[58] Ibidem, p. 187.
[59] H.H. Stahl, Satul românesc. O discuție de filosofia și sociologia culturii, în „Sociologie românească”, an. II, nr. 11-12, noiembrie-decembrie 1937, p. 489.
[60] Nicolae Enciu, Aspecte din activitatea Institutului Social Român din Basarabia (1934-1940), în „Revista de Istorie a Moldovei”, nr. 4 (28), 1996, p. 28-33.
[61] T. Al. Știrbu, Activitatea Institutului Social Basarabia, în „Sociologie Românească”, an. I, nr. 2, februarie 1936, p. 33.
[62] Ibidem.
[63] Pan Halippa, Institutul Social Basarabia. Activitatea de la 18 noiembrie 1934 până la 22 martie 1936, în „Sociologie Românească”, an. I, nr. 4, aprilie 1936, p. 22.
[64] Ibidem, p. 24.
[65] T. Al. Știrbu, Activitatea Institutului Social Basarabia, în „Sociologie Românească”, an. I, nr. 2, februarie 1936, p. 33.
[66] Buletinul Institutului de Cercetări Sociale al României. Regionala Chișinău, tomul II, Chișinău, 1939, p. 607-608.
[67] Pan Halippa, Institutul Social Basarabia. Activitatea de la 18 noiembrie 1934 până la 22 martie 1936, în „Sociologie Românească”, an. I, nr. 4, aprilie 1936, p. 22.
[68] Ibidem, p. 23.
[69] Archives pour la Science et la Reforme Sociales, XV-e année, nr. 1-4, 1943, p. 301.
[70] Buletinul Institutului Social Român din Basarabia, tomul I, „Tiparul Moldovenesc”, Chișinău, 1937, p. 39-54, 219-231, 241-271, 329-336.
[71] „Economia Națională”, an. LXIV, nr. 9, 1937, p. 25.
[72] „Viața Românească”, an. XXIX, nr. 12, 1937, p. 129-131.
[73] Archives pour la Science et la Reforme Sociales, XV-e année, nr. 1-4, 1943, p. 299, 301.
[74] Ibidem, p. 302; O vastă lucrare monografică întreprinsă de Institutul Social Român din Basarabia, în „Basarabia. Ziar de informație” (Chișinău), 27 ianuarie 1939.
[75] Vezi: Petre V. Ștefănucă, Folclor și tradiții populare. În două volume. Alcătuire, studiu introductiv, bibliografie, comentarii și note de Grigore Botezatu și Andrei Hâncu. Vol. I, Editura Știința, Chișinău, 1991.
[76] Iosif E. Naghiu, Chișinăul de ieri, în „Viața Basarabiei”, an. XII, nr. 9-10, septembrie-octombrie 1943, p. 76-77.
[77] Dicționar de Istorie. Ed. a II-a revăzută și adăugită, Editura Civitas, Chișinău, 2007, p. 359; Constantin Stere – prozator, publicist, jurist și om politic – 150 de ani de la naștere. Conferință Științifică Internațională (2015; Chișinău). Coord.: Ion Guceac, Gheorghe Cliveti, Gheorghe E. Cojocaru, Editura Vasiliana ’98, Iași, 2016, passim.
[78] Ioan Scurtu, Învățământul, știința și cultura Basarabiei integrate în statul național unitar român, în „Limba Română. Revistă de știință și cultură”, anul XXII, nr. 5-6 (203-204), 2012, p. 103-105.
[79] Ioan Scurtu, Învățământul, știința și cultura Basarabiei integrate în statul național unitar român, în „Limba Română. Revistă de știință și cultură”, anul XXII, nr. 5-6 (203-204), 2012, p. 105.

Publicat în DOCUMENTE DE ARHIVĂ, LUPTA PENTRU ADEVĂR, MARI ISTORICI | Lasă un comentariu

Basarabia şi basarabenii în componența României Întregite (1)

Renașterea spirituală a Basarabiei interbelice

„România Mare nu este numai un apogeu politic și militar, ci și o mare impulsiune dată energiei românești. Această impulsiune se va resimți în curând. Toate puterile de muncă, în toate direcțiile, se vor intensifica. Va fi o încordare uriașă, încordarea unui neam întreg, căruia i s-au dărâmat zăgazurile. Forțele descătușate vor năvăli tumultuoase pe toate tărâmurile de activitate. Pretutindeni vom vedea energia românească extinzându-și manifestarea. În viața economică, precum și în cea financiară, în viața politică sau culturală vom întâlni puterile aceluiași neam, desfășurate în toată amploarea spre a crea”. (Pamfil Șeicaru, Principii de politică națională,1919)

„Noi am căutat să-i facem pe basarabeni, pe toți basarabenii, să vadă că Nistrul nu este numai o graniță între două țări, ci este un hotar între două lumi distincte și că orientarea Basarabiei trebuie să se întoarcă pentru totdeauna dinspre Răsăritul slav al anarhiei, spre Occidentul originii și viitorului nostru”. (Onisifor Ghibu, Trei ani pe frontul basarabean, 1927)

În configurația obținută pe harta politică a Europei interbelice și consfințită de către principalele Puteri Aliate prin tratatele de pace din anii 1919-1920, România Nouă a fost nu numai un apogeu politic și militar, ci și „o mare impulsiune dată energiei românești”[1]. Cu referire particulară la consecințele reintegrării Basarabiei în spațiul de cultură și civilizație românească, cunoscutul poet, prozator, publicist și traducător Iorgu Tudor (1885-1974) avea să consemneze, că „revenind la Țara mamă, România, «acasă», între ai săi, noi, rătăcitorii de un secol, subjugații de ieri, am purces la lucru, ne-am înrolat la muncă grea, de început, pentru a ne reclădi viața, a o clădi din temelii pe un fundament nou, național românesc. Am făcut ca această viață să se desfășoare din plin în toate direcțiile, în toate domeniile. Sub un suflu cald-primăvăratec, au reînviat legendele, au înflorit nădejdile și doinele, străbătând codrii seculari, în ecouri puternice, umplând văile de la Nistru la Prut. S-a vestit redeșteptarea tuturor energiilor și statornicirea unei ere noi, a renașterii. Sub razele unui soare – al libertăților, – limba băștinașă a început să domine peste tot: în școli, în lăcașuri, în dregătorii. Basarabia – cu cele 9 ținuturi ale ei, – intrând în componența Statului Român, a continuat să se bucure de toate drepturile câștigate prin revoluție și consfințite de Sfatul Țării”[2].

Accelerarea procesului de modernizare a societății românești după 1918, eliberarea marilor energii spirituale încătușate de-a lungul secolelor de dominație străină, unirea tuturor forțelor spiritualității românești, asigurarea unei baze materiale mai solide, setea de cultură a poporului român, au permis înregistrarea unui adevărat salt calitativ în dezvoltarea învățământului, științei și culturii în perioada dintre cele două războaie mondiale. Noul spațiu statal a beneficiat de contribuția egală și neîngrădită a tuturor provinciilor istorice la valorile științei și culturii românești. Este binecunoscută unitatea culturală existentă cu mult timp înainte de 1918, unitate care n-a exclus și anumite particularități, de la o provincie la alta[3]. Aceste particularități, care nu-i afectau unitatea și omogenitatea fundamentală, o îmbogățeau, imprimându-i un farmec aparte. Descătușând energiile, Marea Unire din 1918 și politica culturală interbelică a statului român au realizat – în pofida unor obstrucții și neîmpliniri – o solidarizare a provinciilor istorice prin participarea comună la viața științifică și culturală a etnicilor români deopotrivă cu minoritățile naționale, fără nici un fel de discriminare[4].

Efervescența intelectuală s-a manifestat, în primul rând, într-o veritabilă explozie a tipăriturilor, revistele, ziarele și cărțile editate impunându-se nu numai prin cantitate, ci și prin calitate. În martie 1923, Liviu Rebreanu își exprima deplina încredere în perspectivele favorabile dezvoltării unei intense vieți spirituale, ca urmare a eliberării naționale. Marele prozator și om de acțiune în planul politicii culturale afirma: „Viitorul e al nostru. Până azi ne-am luptat cu veacurile ca să trăim. De-aici încolo vom dovedi lumii că trăim aievea, prin cultura românească”[5]. Chiar din anul 1924, Rebreanu vorbea, cu justificat temei, de o epocă de înflorire fără pereche a literaturii și artelor, a culturii românești în general; cantitatea dovedea bogăția râvnei creatoare, constituind premisa calității[6]. În aceeași ordine de idei, cunoscutul critic literar Eugen Lovinescu, autorul excepționalei Istorii a civilizației române moderne (1925) exprima o viziune profund optimistă asupra perspectivelor culturii și civilizației românești, afirmând că „noi nu numai că n-am ajuns la capătul sforțărilor în a ne fixa sufletul, dar chiar abia acum am intrat în adevăratul ciclu de formație națională”[7]. „În veacul și de la locul nostru, – afirma marele intelectual, – lumina vine din Apus: ex occidente lux! Progresul nu poate deci însemna, pentru poporul român, decât îmbogățirea fondului național prin elementul creator al ideologiei apusene”[8].

Sub aspect științific și cultural, după 1918, complexele provinciale au dispărut cu repeziciune, după cum societatea românească s-a eliberat în mare măsură de problemele locale, regionale, lărgindu-și accesul la viața spirituală europeană și universală. „Mai ales acum, după întregirea politică, toate națiunile pământului așteaptă să vadă ce vrem să fim și ce loc voim să ocupăm în cadrul istoriei universale”, – preciza Simion Mehedinți în încheierea discursului de recepție la Academia Română. Iar Tudor Vianu avea să consemneze, mai târziu, că „țara noastră a devenit aptă să intre în marele dialog universal al culturilor, aducându-și cu mai multă rodnicie contribuția la reformularea sau soluționarea unor probleme cheie ce confruntau conștiința umanității. Intelectualitatea, implicată puternic în înfăptuirea Marii Uniri, considera că începea o nouă etapă în istoria neamului și că menirea oamenilor de cultură și știință era de a edifica o cultură superioară, care să fie la cotele cele mai ridicate ale realităților umanității, să contribuie la progresul universal și să se remarce prin pecetea particulară a geniului național românesc[9].

1. Învățământul. Știința de carte a populației.

După 106 ani de rusificare și deznaționalizare forțată, populația Basarabiei a obținut, în cadrul Noii Românii, posibilitatea revenirii la valorile istorice și culturale românești, la conștientizarea apartenenței sale etnice și lingvistice. Spre deosebire de școala din Vechiul Regat și din celelalte provincii istorice, nivelul de la care pornea învățământul din Basarabia în 1918 era extrem de redus. Sub dominația țaristă au funcționat diverse școli primare și medii, însă toate erau cu predare exclusiv în limba rusă. Cele patru categorii de școli primare – gramaticale, bisericești, de zemstvă și mănăstirești – aveau drept obiectiv să asigure cunoștințe elementare, incluzând cititul, scrisul, aritmetica, rugăciuni bisericești și noțiuni referitoare la cultura rusă. În plus, în instituțiile de învățământ secundar – gimnazii, seminarii, școli pedagogice – românii alcătuiau doar o mică parte . Politica țaristă de deznaționalizare a populației române, în majoritate rurală, în special prin rusificarea școlii, a determinat dezinteresul aproape total al băștinașilor pentru învățământ. Drept urmare, analfabetismul populației basarabene atingea coteBasarabia-Tabel 1 deosebit de înalte[11].

Datele recensământului oficial rusesc din 28 ianuarie 1897 probau cu toată claritatea fenomenul inculturii pe scară largă în Basarabia. În mediul urban, numărul știutorilor de carte, – avându-se în vedere, prin aceasta, numărul celor care știau doar a scrie și a citi, – era în proporție de 96.343 de persoane de ambe sexe sau 32,84 % din populația totală a orașelor, în timp ce la sate, doar 186.831 de persoane știau a scrie și a citi, reprezentând 14,77 % din populația totală rurală[13]. Așadar, în întreaga Basarabie, numărul total al știutorilor de carte era de 283.174 de persoane de ambe sexe, constituind 15,55 % din totalul general al populației stabile. În pofida eforturilor depuse de autorități, recensământul din 1897 a scos în evidență adevărul că, deși moldovenii constituiau 47,6 % din totalul populației Basarabiei și 53,6 % din întreaga populație rurală, sub aspect cultural aceștia erau menținuți într-o vădită stare de inferioritate, astfel încât numărul analfabeților ajungea, în mediul țăranilor români basarabeni, proporția frapantă de 83 % din populația masculină și de 96 % din cea feminină, depășind-o cu mult pe cea a ucrainenilor, cu proporții respective de 76 și 93 % de analfabeți, precum și pe cea a bulgarilor (58 și 87 %), a evreilor (35 și 59 %) și a germanilor (17 și 19 %)[14].

Până la 1917, conducerea oficială a instrucțiunii publice din Basarabia a remarcat în repetate rânduri ineficiența activității școlare în gubernia respectivă, principala cauză constând în necorespunderea școlii rusești obiectivului declarat al acesteia în mediul populației alogene[15]. Directorul școlilor populare din Rusia se lamenta, bunăoară, că „elementele alogene se transformă în ruși” cu enorme dificultăți, deoarece, pe parcursul vacanței de vară, elevii „adeseori uită cuvintele și expresiile rusești, astfel încât, la începutul fiecărui an școlar se văd nevoiți a memoriza din nou cuvintele și expresiile însușite anterior[16]. Este adevărat că, în special în mediul rural basarabean, necesitatea sporirii nivelului de cultură era percepută într-un mod specific acelor timpuri. Țăranii spuneau simplu: „moldovenești băietul învață acasă; de ce să-l trimet la școală să învețe moldovenești? Tot una, cu moldoveneasca n-ar să răzbată nicăieri; se știe de când lumea că, dacă vrei să ieși om învățat, trebuie să știi rusești”[17]. Precum afirma Gherman Pântea, oricât de stranie părea o atare mentalitate, ea era, totuși, riguros exactă, deoarece administrația țaristă reușise „în așa măsură să rusifice poporul moldovenesc, încât acesta credea că poți să fii om învățat, numai dacă știi rusește”[18]. Și totuși, în loc să depună eforturi susținute în vederea ridicării nivelului de cultură al populației băștinașe a guberniei, majoritatea autorilor făceau tot posibilul pentru justificarea și menținerea acelei stări de lucruri. Astfel, în darea de seamă pentru anul 1907, fostul șef al Direcției învățământului public din Basarabia, L. Golovko, explica cauzele rezultatelor mediocre ale acțiunii școlare în Basarabia prin deosebirile existente între populația rurală locală și cea a Rusiei imperiale. Autorul considera că anumite condiții specifice pedologice, climaterice și economice ar fi contribuit la constituirea în Basarabia a unui tip de locuitor meridional puțin mobil, indiferent față de problemele vieții sociale, cu excepția cazurilor când îi sunt direct periclitate interesele personale în domeniul agriculturii[19]. Un astfel de caracter, conjugat cu modul de viață patriarhal, ar fi creat în mediul populației basarabene o atitudine indiferentă față de școală. În consecință, copiii frecventau școala doar 100-120 de zile pe parcursul anului școlar, făcând astfel imposibilă însușirea limbii ruse[20].

Desigur, de la recensământul populației din 1897 și până în preajma Primului Război Mondial, starea de lucruri privind nivelul de cultură al populației a evoluat în anumite privințe. Conform datelor anuarului statistic al Rusiei din 1905, la o populație de 2.195.200 de locuitori ai Basarabiei la data de 1 ianuarie 1904, inclusiv de 1.124.000 de bărbați și 1.071.200 de femei, numărul copiilor de vârstă școlară era de 380.735, din care 192.204 băieți și 188.531 fete. Numărul total al școlilor în același an era de 1.363, iar cel al elevilor de 90.581, inclusiv 68.090 băieți și 24.491 fete. În raport cu populația Basarabiei, o școală revenea la 1.611 locuitori, iar în raport cu numărul populației de vârstă școlară, o școală revenea la 66 de elevi[21].

Basarabia-Tabel 2În pofida unor ameliorări parțiale, cert este că opinia larg împărtășită de cercurile conducătoare din gubernia Basarabiei până la 1918, potrivit căreia „obligativitatea învățământului primar nu va aduce fericire poporului și nici nu-i va îmbunătăți situația materială”, dat fiind că „țăranul nu are trebuință de învățătură”[23], a lipsit populația acesteia de posibilitatea „de a se ridica, cu forțele proprii, pe o bază națională, rămânând, în consecință, înglodată în cea mai profundă ignoranță”[24]. În această ordine de idei, nu părea nicidecum exagerată afirmația lui Pantelimon Halippa, potrivit căreia „moldovenii ignoranți, fără de cultură, erau pe cale de a deveni în țara lor robii celorlalte națiuni, care i-a întrecut în privința culturii și tind a-i întrece și în celelalte domenii de viață publică”[25]. În privința culturalizării marii majorități a populației Basarabiei se cereau, așadar, măsuri urgente și de amploare, și tocmai reieșind din aceste considerente, învățământul și efortul de ridicare a nivelului de cultură al maselor largi ale populației Basarabiei au făcut, indiscutabil, obiectul preocupărilor prioritare ale administrației române și întregului corp profesoral din România din chiar anul 1918. Având în vedere lipsa acută a materialelor didactice și a rechizitelor școlare, printr-un decret al regelui Ferdinand I a fost deschis pe seama bugetului Ministerului Cultelor și Instrucțiunii, administrația Casei Școalelor, pe exercițiul financiar 1918-1919, un credit extraordinar de 1 mln. lei pentru procurarea cărților didactice, literare, științifice și a rechizitelor pentru nevoile școlilor din Basarabia[26].

Potrivit mărturiei datând cu 14 noiembrie 1918 a generalului Artur Văitoianu, pe atunci ministru de Interne, „Ministerul Cultelor și Instrucțiunii a trimis în Basarabia în ianuarie curent mai mulți învățători, institutori și profesori, în scopul de a încerca, prin sfaturi, să risipească neîncrederea semănată printre săteni de către bandele bolșevice și să formeze legătura sufletească cu poporul de peste Prut. Încercarea, pe cât de folositoare, a fost și îndrăzneață, căci acești piloni ai culturii și ai sufletului românesc au pășit imediat în satele încă pline de răzvrătirea bolșevică, fără a se sprijini pe armata țării, pentru a nu stârni bănuieli, încrezătoare numai în mijloacele proprii. Părăsindu-și familiile pentru o cauză națională, ei și-au primejduit adeseori viața. Numai grație curajului, stăruinței, destoiniciei și aleselor lor calități, ei au reușit a se apropia de sufletul basarabeanului care, căpătând încredere în ei, și-a tânguit lor necazurile și păsurile, invitându-i adeseori să judece pricinile dintre locuitori. Frumoasele rezultate ale muncii fără preget ce au depus se pot vedea din faptul că mare parte din ei au fost invitați de a rămâne printre dânșii”[27].

Un exemplu elocvent al dăruirii de sine îl prezintă activitatea învățătorului Orest Popescu din com. Draculea, jud. Chilia, în anii interbelici. Fiind originar din părțile Târgu Jiului, regățeanul Orest Popescu a reușit în 1932 să obțină un post de învățător în comuna Draculea, – localitate cu populație majoritar ucraineană. Fiind numit din oficiu într-o localitate cu populație covârșitor minoritară, a depus eforturi notabile pentru a-și îndeplini destoinic nobila misiune. O probă elocventă în acest sens este și monografia sa, pregătită în timp ce era învățător la școala primară mixtă din localitatea respectivă, „Unsprezece ani de învățământ printre minoritarii din Bugeac” (decembrie 1943), elaborată pentru avansarea la gradul 1, în care își asigura cititorii că „mi-am pus în joc toată instrucția și educația pe care am primit-o la Școala normală din Târgul-Jiu, care dispunea pe atunci de un corp profesoral destul de select”, fiind perfect conștient de faptul că „statul aștepta de la tinerii învățători răspândirea culturii și civilizației”[28].

Deși în privința modernizării învățământului au fost adoptate mai multe decizii, elaborate legi etc., un rol extrem de important în această privință l-a jucat decretul regal din 14 august 1918 privind înființarea unor gimnazii pentru ucraineni, evrei, ruși, bulgari, germani și alte minorități din Basarabia, conținând, totodată, principiile esențiale după care era organizat întregul sistem al învățământului în perioada interbelică, și anume: 1) fiecare naționalitate conlocuitoare în Basarabia avea dreptul de a-și instrui copiii în limba națională, programa studiului limbii naționale fiind întocmită de o comisie școlară a naționalității respective, în conformitate cu principiile hotărâte de directorat și de ministerul instrucțiunii publice; 2) părinții erau liberi în alegerea școlii pentru copiii lor; 3) în fiecare școală, învățământul consta din trei părți: a) partea fundamentală, conținând obiectele la limba română, istoria românilor, geografia României, – toate predate în limba română după programe de stat; b) obiectele cerute de tipul școlii și c) limba naționalității respective[29].

Avându-se în vedere lipsa acută de personal didactic în primii ani postbelici, la 12 septembrie 1918 a fost adoptat decretul-lege cu privire la organizarea școlilor medii și a școlilor normale (pedagogice) din Basarabia. Primele școli normale (pedagogice) erau instituite în orașele Soroca, Cetatea Albă și Chișinău, ele fiind definite, conform art. 8 al decretului respectiv, drept „instituții școlare pedagogice secundare, care au scopul de a pregăti personalul didactic pentru învățământul primar”. Durata cursurilor în școlile normale era de 5 ani. Pentru elevii cei mai silitori și cu purtare bună, fiecare școală normală oferea 100 de burse, câte 20 de fiecare clasă. După absolvirea școlii, bursierii erau datori să servească în calitate de învățători pe o durată de cel puțin 5 ani[30]. Același decret-lege stabilea și programa școlilor normale (pedagogice), incluzând obiectele: religia, limba română, limba națională, limba franceză, pedagogia cu psihologia și didactica, istoria, matematica, științele naturii cu fizica, gospodăria rurală, geografia, medicina populară cu igiena, legislația administrativă și școlară, datoriile învățătorului, caligrafia, desenul artistic și liniar, cântarea și muzica, gimnastica, lucrul manual și practica agricolă[31].

La 26 iulie 1924, a fost aprobată Legea pentru învățământul primar al statului, prin care se da învățământului primar o organizare unitară, prevăzându-se obligativitatea și gratuitatea acestuia pentru toată populația României cuprinsă între 7 și 16 ani, și a învățământului normal primar (pentru pregătirea personalului didactic al școlilor primare). Potrivit legii, învățământul primar cuprindea 7 clase în două cicluri: ciclul I sau elementar (clasele I-IV) și ciclul II sau complementar (clasele V-VIII). Apreciată, în general, ca fiind pozitivă, Legea în cauză a avut și critici, în opinia căror respectiva lege ar fi avut urmări negative în ceea ce privește școlarizarea naționalităților[32]. La 15 mai 1928 a fost adoptată Legea privind organizarea învățământului secundar (liceul teoretic de 7 clase, cu două cicluri; cursul inferior, 3 ani, cursul superior, 4 ani, reintroduce bacalaureatul, la care se adaugă un an preparator, în vederea studiilor universitare), care a abrogat Legea învățământului secundar din august 1901[33]. Din punct de vedere cultural, ceea ce s-a produs în Basarabia între 1918 și 1940 a fost apreciat, pe bună dreptate, o „adevărată renaștere spirituală”[34], avându-se în vedere șansa istorică oferită populației de revenire la valorile naționale și culturale românești, de conștientizare a apartenenței sale etnice, lingvistice și civilizaționale. Așa cum școlii i-a revenit rolul principal în lupta pentru combaterea analfabetismului în mediul populației basarabene, numărul acestora a sporit, între 1920 și ianuarie 1939, de la 1.747 la 2.718, cel al învățătorilor – de la 2.746 la 7.581 în aceeași perioadă, iar numărul elevilor înscriși – de la 136.172 la 346.747[35].

Urmare a marilor reforme economice, sociale și politice din anii imediat următori Primului Război Mondial, precum și creării cadrului legislativ necesar dezvoltării învățământului public, gradul culturalizării populației Basarabiei în perioada interbelică a sporit în ritmuri categoric superioare celor din perioada de până la 1918. Astfel, numărul total al elevilor în Basarabia a sporit de la 90.000 la circa 400.000 la finele anilor ’30[36]. Numărul școlilor, în special al celor primare rurale, a crescut de la 927 în 1915 la 2.235 în 1938, al celor secundare de la 32 (1917) la 50 (1938), al celor profesionale de la 6 la 54 (1932), al celor superioare la 2[37]. O dovadă în plus a răspândirii progresive a ştiinţei de carte şi a faptului că populaţiaBasarabia-Tabel 3 Basarabiei interbelice „avea nevoie de carte şi căuta cartea”, constituie creşterea numărului bibliotecilor în acea perioadă, a numărului volumelor din sălile publice de lectură, a totalului cititorilor, precum şi a cheltuielilor anuale pentru întreţinerea bibliotecilor de stat, fapt ilustrat de datele următoarelor două tabele.

Așa cum menționa etnologul și folcloristul Petre V. Ștefănucă, „oricât s-ar încerca să se răspândească ideea că țăranul român n-are dragoste de carte, constatările noastre (de la Nișcani.- n.n.) ne întăresc în Basarabia-Tabel4convingerea că satul românesc are nevoie de carte și caută cartea”. În satul Nișcani, în care P. Ștefănucă efectuase investigații în această direcție, constatase 179 de gospodării cu cărți și reviste și 143 de gospodării fără cărți, mazilii fiind cei care dețineau numărul cel mai mare de biblioteci din sat. Conținutul cărților era următorul: religioase (58,26 %), literare (23,15 %), științifice (11,43 %), calendare și almanahuri (4,12 %), ziare și reviste (3,04 %)[40]. Un alt cercetător din acei ani, D. Barbu, descriind starea culturală din satul Copanca, unde funcționa și o bibliotecă a Căminului Cultural, constata că acea bibliotecă era frecventată, de obicei, de persoane care aveau o legătură strânsă cu școala, anume elevii de toate categoriile. Cât privește ceilalți locuitori ai satului, „cititul cărților aflate în biblioteca căminului nu formează o preocupare”[41]. Din aceste considerente, știința de carte era mult mai răspândită printre noile generații decât printre cele de vârsta a treia.

Extinzând la scara întregii provincii constatările lui D. Barbu, evoluția științei de carte în Basarabia interbelică a urmat, în linii generale, trei etape: a) 1920-1924 – ofensiva școlii a fost așa de viguroasă, încât a reușit să coboare analfabetismul populației de la 59 la 52 %; b) 1924-1927 – o staționare a analfabetismului; în același timp, analfabetismul feminin începe să scadă din 1924 și ajunge sub 52 % în timp de 15 ani; c) după 1928 – acțiunea școlii devine tot mai viguroasă, respectiv, analfabetismul a pierdut teren, an cu an, ajungând la 40 % către finele perioadei interbelice[42]. Grație tuturor eforturilor depuse, la finele perioadei interbelice s-a putut constata în Basarabia o reducere fără precedent, comparativ cu perioada de până la 1918, a ponderii populației analfabete în totalul populației și, respectiv, o creștere a numărului știutorilor de carte în ritmuri categoric superioare celor din perioada antebelică. Studii științifice riguroase au demonstrat că satul basarabean „are nevoie de carte și caută cartea”, că cultura a pătruns în acei ani în straturile cele mai largi ale populației, – toate acestea grație conștientizării necesității adoptării și implementării, la nivel național, a conceptului de „cultură integrală[43], acest lucru presupunând o acțiune simultană atât în domeniul cultural, cât și în cel sanitar și economico-social.
– Va urma –

Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, Chişinău

SURSA: http://www.art-emis.ro/istorie/4605-basarabia-si-basarabenii-in-componenta-romaniei-intregite-1.html

Notă: Textul este un fragment din lucrarea în curs de apariție În componența României Întregite. Basarabia și basarabenii de la Marea Unire la notele ultimative sovietice.

––––––––––––––––––––––––––
[1] Pamfil Șeicaru, Principii de politică națională. Orientări pentru românii din noile ținuturi, Societatea tipografică bucovineană, Cernăuți, 1919, p. 25.
[2] Iorgu Tudor, Mișcarea cultural-socială în Basarabia după Unire. 1918-1944, București, 1976, p. 4 (mss.).
[3] Detalii la Ioan-Aurel Pop, Națiunea română medievală. Solidarități etnice românești în secolele XIII-XVI, Editura Enciclopedică, București, 1998, passim.
[4] Istoria românilor. Compendiu. Coord.: Ion Agrigoroaiei, Ion Toderașcu, Editura Cultura Fără Frontiere, Iași, 1996, p. 309 și urm.
[5] Ibidem.
[6] Ibidem, p. 309-310.
[7] Eugen Lovinescu, Istoria civilizației române moderne. I. Forțele revoluționare. Ediție, studiu introductiv și tabel cronologic de Z. Ornea, Editura Minerva, București, 1992, p. 16.
[8] Ibidem, p. 18; III. Legile formației civilizației române, p. 134.
[9] Ion Agrigoroaiei, Gheorghe Iacob, Noul cadru de afirmare a culturii. Învățământul, în Marea Unire din 1918 în context european. Coord.: Ioan Scurtu, Editura Enciclopedică, Editura Academiei Române, București, 2003, p. 347-348.
[10] Gheorghe Palade, Integrarea Basarabiei în viața spirituală românească (1918-1940). Studii, Editura „Cartdidact” SRL, Chișinău, 2010, p. 139.
[11] Ibidem.
[12] Первая всеобщая перепись населения Российской империи, 1897 г. Под ред. Н.А. Тройницкого. III. Бессарабская губерния. Москва: Издание ЦСК МВД, 1905. С. XX.
[13] Dicționarul statistic al Basarabiei. Ediție oficială, Tipografia societății anonime „Glasul Țării”, Chișinău, 1923, p. 12.
[14] Emmanuel de Martonne, La Bessarabie, Imprimérie Nationale, Paris, 1919, p. 12; Bessarabia. Edited by professor Vasile Stoica, George H. Doran Company, New York, 1919, p. 25.
[15] Н.К. Могилянский. Материалы для географии и статистики Бессарабии. Кишинёв: Типография Бессарабского губернского правления, 1913. С. 8.
[16] О неотложных мерах по организации внешкольного образования в Бессарабии. Доклад Чрезвычайному Земскому Собранию 1918 года Бессарабской Губернской Земской Управы. Б.м., Б.и., 1918. С. 9-10.
[17] Gherman Pântea, Rolul organizațiilor militare moldovenești în actul Unirii Basarabiei. Cu o prefață de dl prof. Nicolae Iorga, Editura „Dreptatea”, Chișinău, 1932, p. 11.
[18] Ibidem.
[19] Arhivele Naționale ale României, București, fond Pantelimon Halippa, dosar 346/F.D., fila 5-5 verso.
[20] Ibidem, fila 5 verso.
[21] I. Teodorescu, Basarabia, în „Buletinul statistic al României”, seria IV, vol. XIV, nr. 1, 1919, p. 46-47.
[22] „Monitorul Oficial”, nr. 62, 4 august 1919, p. 3405.
[23] Cf. Primul ghid al municipiului Bălți. Sub direcția lui I. Broitman. 1937-1938, F.e., Bălți, F.a., p. 15.
[24] M. Inorodetz, La Russie et les peuples allogènes, Ferd. Wyss, Berne, 1918, p. 183.
[25] Cf. Iorgu Tudor, Mișcarea cultural-socială în Basarabia după Unire (1918-1940), București, 1976, p. 40 (mss.); Arhivele Naționale ale României, București, fond Pantelimon Halippa, dosar 124/F.D., fila 100.
[26] „Monitorul Oficial”, nr. 252, 8/21 februarie 1919, p. 5136.
[27] „Monitorul Oficial”, nr. 209, 9/22 decembrie 1918, p. 3681-3682.
[28] Nicolae Enciu, O prețioasă sursă de documentare asupra realităților Basarabiei interbelice: monografia com. Draculea din jud. Chilia, în „Destin românesc. Serie nouă”, an. XI (XXII), nr. 3 (97), 2016, p. 90-103.
[29] „Monitorul Oficial”, nr. 117, 17/30 august 1918, p. 1838-1840.
30] „Monitorul Oficial”, nr. 154, 2/15 octombrie 1918, p. 2628-2630.
[31] Ibidem, p. 2630.
[32] Istoria României în date. Coord.: Dinu C. Giurescu. Ed. a III-a rev. și ad., Editura Enciclopedică, București, 2010, p. 385.
[33] Istoria României în date. Coord.: Dinu C. Giurescu. Ed. a III-a rev. și ad., Editura Enciclopedică, București, 2010, p. 402.
[34] Cf. Iorgu Tudor, Mișcarea cultural-socială în Basarabia după Unire (1918-1940), București, 1976, p. 40 (mss.); Arhivele Naționale ale României, București, fond Pantelimon Halippa, 124/F.D., fila 100.
[35] Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei, Editura Victor Frunză, București, 1992, p. 508.
[36] A.N.R.M., fond 706, inv. 1, dosar 555, partea I, fila 35.
[37] Arhivele Naționale ale României, București, fond Pantelimon Halippa, 83/1967, fila 13.
[38] A.N.R.M., fond 1416, inv.1, dosar 5, fila 57.
[39] A.N.R.M., fond 1416, inv.1, dosar 5, fila 58.
[40] P. Ștefănucă, Bibliotecile țărănești din Nișcani (Studiu statistic), în Buletinul Institutului Social Român din Basarabia, tomul I, Chișinău, 1937, p. 298, 300.
[41] D. Barbu, Starea culturală la Copanca. Școala și Căminul Cultural, în Buletinul Institutului de Cercetări Sociale al României. Regionala Chișinău. Tomul II (1938), „Tiparul Moldovenesc”, Chișinău, 1939, p. 483.
[42] Ibidem, p. 463, 465, 466.
[43] Dimitrie Gusti, Starea de azi a satului românesc. Întâiele concluzii ale cercetărilor întreprinse în 1938 de echipele regale studențești, în „Sociologie românească”, an. III, nr. 10-12, 1938, p. 433.

Publicat în DOCUMENTE DE ARHIVĂ, LUPTA PENTRU ADEVĂR, MARI ISTORICI | Lasă un comentariu

Mihai I şi augusta sa domnie între adevăr, mit şi mistificare (1)

„Naţiunea reprezintă pentru individ izvorul vieţii şi garanţia eternităţii sale. Nimenea nu va putea explica prin raţionament de ce un individ îşi jertfeşte cu drag viaţa pentru naţiunea sa, dar întrebând sentimentul, această jertfă ni se va părea naturală şi necesară”. (Filosoful creştin Traian Brăileanu)

„Nu importă pe ce cale ai ales să cobori şi să te cobori pentru că toate coborîrile duc la iad”.(Marcus Tullius Cicero, 106-43 în Hr.)

„Istoria, nu numai că este sau trebuie să fie cea dintâi carte a unei naţiuni”, dar această expresie fenomenală impune dreptul ei princiar, dinastic de moştenire a Tronului naţiunii însăşi, de slujire a Mântuitorului Hristos şi ca atare, expresia în sine are valoare absolută în contextul istoric al oricărui neam, al oricărui popor, al oricărei seminţii. Istoria şi Teologia Creştin Ortodoxă sunt însăşi Crucea acelui Neam creştin care, prin cele două reprezentări axiologice, vertical: dreapta-credinţă-teologia şi orizontal: istoria, izvorâtă din adevăr, nu din „documentele” aparţinătoare puterii, securităţii, camarilei, voinţei oculte din lăuntru şi din afară, obedienţei „binecuvântării sinodale”, omisiunii, bombănirii, tăcerii, amorţirii, încremenirii, infirmităţii sufletului, ori defăimătorilor şi calomniatorilor etc, din orice subclasă a Neamului sunt.

Cele două Arhetipuri ale Dreptăţii, Libertăţii şi Iubirii, Istoria şi Teologia, au valoare eternă, definitorie şi imprescriptibilă de Testamente evanghelice, Mărturisiri de Credinţă, Apologii şi Adevăruri de necontestat, circumscrise numai Adevărului absolut întru Iisus Hristos întru Care sălăşluieşte Adevărul-Calea-Libertatea-Iubirea şi Viaţa veşnică. Monarhul, Ierarhul eclesiastic, preotul, premierul, dascălul, ofiţerul superior şi ceilalţi ofiţeri trebuie să fie cei mai buni Fii ai Naţiei, având cele mai alese însuşiri moral-creştine şi asemenea lor şefii de partide, miniştrii, prefecţii şi toţi administratorii teritoriali. Lor nu trebuie să li se permită din „faşă”, anturajul şi camarila-anticamerele corupţiei.

Monarhul brav este legat pururi de Ţară prin Dumnezeu. Când părăseşte ţara, o trădează, se leapădă veşnic de Dumnezeu, iar când se leapădă de Dumnezeu trădează pururi Ţara. Este o mare diferenţă între Domnii pământeni, fideli ţării, lui Dumnezeu şi domnii străini. Este o scară de valoare de la Cer la pământ privind măsura lor. Primii slujesc ţara părinţilor, a străbunilor, a strămoşilor ca Fii ai Patriei lor, cu sângele lor. Ceilalţi care, sunt înrudiţi prin fapte, lăcomie şi fărădelegi cu Ciocoii şi Fanarioţii de oriunde, o primesc „moştenire”, fie de la turci, fie de la habsburgi, fie de la ruşi, fie de alți interasați, aservind-o, uneori jucând-o la pocher, subjugând-o dinastiilor imperiale, oferind-o concernelor străine, marii finanţe, bolşevicilor.

Carol I a venit „adus” de Iluminaţi, cu lădița de lemn în mână ce conținea doar lenjerie intimă, sub identitate falsă, cu enorme datorii facute anterior la jocuri de noroc. A făcut ulterior mare avere, a înroşit ţara la 1907 cu sângele curat al celor 11.000 de ţărani, l-a asasinat moral şi nu numai pe Eminescu, a învrăjbit toţi politicienii între ei ca să-i domine şi-a ridicat castele din comoara dacilor (celebrele plăcuţe de aur returnate în plumb), a întocmit tainic hrisovul trădării cu imperiul habsburgic, şi-a subordonat ţara care l-a înfiat și îmbrăcat cu interesele dinastice străine dar care, mai apoi, ne-au sfârtecat patria.

Ferdinand, nepotul a fost „cel mai cuminte” Hohenzollern. Despre el se poate spune că nu a făcut nici un rău ţării, dar nici un bine real nu-i poate fi atribuit. A fost cel mai mare figurant al istoriei noastre, poate şi universale. Tocmai de aceea, românii mari iubitori de mituri, atât de loiali ideii de voievod vrednic, fără a cunoaște în fapt adevărul istoric, l-au așezat pe un soclu mult prea luminos !

Școala de istorie românescă, chiar prin vocea unui contemporan ce se dorește exponent de frunte, recunoaște că este în fapt ” o poveste ” și nici pe departe știința de la care urmașii să afle adevărul ! De aici și până la ascunderea faptelor și mai ales a celor care au avut drept rezultat moartea unor sute de mii de români datorată doar intereselor meschine ale unor grupări formate în jurul unui conducător trădător nu a fost decât un scenariu ce se dovedește înfiorător de ușor de pus în scenă… Și scena este atât de mare că, periodic, poporul român de bunăvoie și plictisit de sărăcie, minciună și, mai nou, lupta cu aceeași veche corupție, face figurație din tot sufletul! Uneori scenariul cere „un fleac” de peste o mie de suflete (decembrie 1989) alteori, ceva mai blând, doar flori împletite în gardul aceluiași Palat Regal (decembrie 2017) !

Istoria a devenit o afacere rentabilă, poveştile unora servite stăruitor au devenit suport pentru fundamentarea dreptului la respectul Nației… Respect clar materializat într-o avere estimată de agențiile de specialitate la minim 75 milioane de euro dar care, în fapt, având în vedere valoarea de patrimoniu cumulată este cu mult mai mare estimată la peste 2,5 miliarde de euro ! Anumiţi „întreprinzători” care se joacă în bătătura ştiinţei istorice, plătiţi gras de diferite O.N.G.-uri interne sau externe, consideră Istoria ca pe o specie oarecare aflată pe cale de dispariţie, o realitate biologică, naturală care, dacă nu poate fi rumegată de ei, poate fi oferită prin milostivirea lor largă, poporului-turmă spre îngurcitarea înceată.

Poporul nostru daco-român deprins milenar să-şi lege soarta, destinul şi menirea de cea a împăraţilor, a regilor, a voievozilor şi a domnitorilor săi, vedea în Conducătorul lor simbolul naţional şi spiritual prin excelenţă. Acel Conducător care s-a aşezat pe linia Neamului, ca pedagog, ca ierarh şi mare ostaş, la bine şi la rău, la luptă şi la biruinţă, la suferinţă şi la bucurie, la prigoană şi la izbândă, la vitregii şi la dăinuiri, la încercări şi la realizări, la căderi şi urcuşuri, la frângeri şi neatârnare, la credinţă, la nădejde şi la iubire întru Dumnezeu şi Neam, acel Conducător care suie de la simbol la mit, de la legendă la nemurire. Aşadar, Conducătorul trebuie să întronizeze pentru poporul său o monarhie spirituală, o armonie naţională, un model universal şi nu o criză dinastică, deseori repetată, care face din duşmanii seculari ai Naţiunii, „tovarăşi de drum”.

Calea Conducătorului, care se identifică cu linia Naţiunii, trebuie să fie Calea întru Hristos, Calea întru Neam, iar nu „drumul necesităţilor tovărăşeşti”. În cazul nostru „drumul” monarhului Mihai I, a convertit linia Neamului la procesul de comunizare, care a devenit „starea de normalitate”. Istoria are adesea izvoare ştiute doar de cei care, din motive mult prea „omeneşti” , preferă să le lase spre analiză şi înţelegere celor care vor veni. Dar cei care au trăit „minunatele binefaceri „ale unei ţări guvernate de Mihai de România, cum are pretenţia să rămână în istoria acestui neam şi mai ales, în memoria celor care au dat jertfa supremă pentru ca ţara să nu ia drumul unui bolşevism acceptat de bună voie, au dreptul la meditaţia noastră.

A fost bolşevismul impus românilor peste voinţa vremelnicului monarh sau negociat de acesta în schimbul unor imense avantaje materiale ? Iată încă o dovadă în acest sens, păstrată în arhivele istorice ce aşteaptă încă rândul la o necesară analiză.

15 Octombrie 1947, Bucureşti, Mesajul regal, ordinar, rostit la deschiderea sesiunii ordinare a Adunării Deputaţilor.

„Doamnelor şi domnilor deputaţi, (clipa lui „tovarăşi”, bătea la uşă – n.a..)
Cu adâncă mulţumire sufletească mă găsesc din nou în mijlocul reprezentanţilor ţării, întruniţi astăzi în a doua sesiune ordinară a actualei legislaturi. Lucrările domniilor voastre în prima sesiune ordinară şi extraordinară au fost rodnice. Guvernul meu (Simplă coincidenţă! E vorba de guvernul Groza, după grozăvia celor mai falsificate alegeri din istoria modernă a României – n.a.) a găsit la domniile voastre tot sprijinul necesar şi colaborarea fructuoasă în opera de redresare şi stabilizare economică şi de reorganizare a activităţii economice în vederea stimulării producţiei şi a ridicării standardului de viaţă a celor care prin munca lor crează bogăţiile ţării. Opera de lichidare a urmărilor războiului şi a secetei şi de aşezare a statului nostru pe baze sănătoase şi puternice este în plină desfăşurare.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,
Opera aceasta trebuie continuată. Guvernul meu va supune deliberării domniilor voastre proiectul de lege al reformei justiţiei, menit a asigura o mai bună împărţire a dreptăţii prin apropierea aparatului judecătoresc de popor şi prin introducerea în anumite complete de judecată a judecătorilor populari aleşi”.

Guvernul său, prin reforma justiţiei populare a spulberat temelia Statului naţional aşezată pe forţa Dreptului şi puterea Moralei creştine, prin dreptul forţei şi al teroarei. După 6 Martie 1945, Justiţia populară, prin organul ei expres Tribunalul Poporului a instituit „faimoasa campanie” împotriva Elitei ţării, devenită prin decret regal, cea a „criminalilor de război” (între 1945-1947).

„Veţi avea de examinat o serie de legi urmărind dezvoltarea instrucţiunii publice prin reducerea neştiinţei de carte şi asigurarea unei temeinice educaţii intelectuale şi fizice a tineretului. Vor fi supuse deliberării domniilor voastre măsurile menite a aşeza finanţele noastre publice pe baze sănătoase. Va fi revizuită aşezarea impozitelor pentru o mai dreaptă repartizare a sarcinilor fiscale şi asigurarea acoperirii integrale a nevoilor bugetare. În cadrul acestei revizuiri se va asigura o mai bună şi mai scrupuloasă aşezare a perceperii dărilor către stat, cu eliminarea hotărâtă a birocratismului şi a abuzurilor.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,
În vederea refacerii ţării şi a ridicării bunăstării materiale a populaţiei, cât şi a dezvoltării schimburilor cu ţările străine, măsurile destinate a spori producţia industrială şi agricolă vor fi aşezate pe primul plan al lucrărilor domniilor voastre. Eforturi pentru sporirea producţiei vor trebui făcute atât de tehnicieni şi muncitori, cât şi de întreprinzători. Ţărănimea, care îşi munceşte singură pământul, va trebui susţinută pentru a-şi procura uneltele de lucru şi îngrăşemintele chimice prin cooperative, seminţe selecţionate prin ferme de stat, iar prin centre de închiriat-maşini agricole pentru a-şi putea lucra ogorul în condiţiuni tehnice mai bune. În preocuprile domniilor voastre un loc important îl vor avea şi măsurile de susţinere şi extindere a cooperaţiei destinată a servi intensificării schimbului de mărfuri între oraş şi sat şi aprovizionării populaţiei cu produse de mare consum. Armata se va bucura de o atenţie deosebită din partea guvernului meu care, respectând prevederile Tratatului de pace, o va înzestra astfel pentru ca ea să constituie un puternic scut de apărare a statului şi poporului român, un puternic instrument de apărare a păcii şi independenţei noastre naţionale”.

Care armată? Cea pe care a epurat-o? Cea pe care a dăruit-o sovieticilor şi comuniştilor români? Armata Naţiunii Române era constituită, nu din soldaţii-mercenari ai unui scop politicianist, ci din ostaşii creştini ai Statului Naţional în care, toate izvoarele istorice conchid asupra valorii sale: excelentă. Ei nu luptau pentru o ideologie, ci pentru credinţa şi dragostea veşnică în Dumnezeu şi Moşii şi Strămoşi noştri. Acelaşi Mihai I avea să întineze memoria celor ce se jerfiseră pentru cauza neamului semnând decretul de integrare în structura armatei naţionale a celor două divizii de „reeducaţi – activişti sovietici „

„Mihai I,
Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională (sic), Rege al României, la toţi de faţă şi viitori, sănătate. Asupra raportului ministrului nostru secretar de stat la Departamentul Războiului cu nr.20906 din 15 August 1945; văzând jurnalul Consiliului de Miniştri nr.1210 din 1945; am decretat şi decretăm:

Decret-lege pentru reintegrarea diviziilor de voluntari „Tudor Vladimirescu” şi „Horia, Cloşca şi Crişan” în compunerea forţelor armate române[1]

Numai în anul 1945 au fost constituite sub „patronajul” regelui 9 loturi de „criminali de război”. Din primul lot în care erau incluşi marii generali Leoveanu, Macici, Calotescu, Trestioreanu, Ghineraru, Calafeteanu, Pătrăşcoiu şi personalităţi de talia lui Ion Haţieganu, Ion Năstase, N. Melinescu, Stere Marinescu, 29 de personalităţi şi generali au fost condamnaţi la moarte, dar clemenţa regală i-a salvat oferindu-le munca silnică pe viaţă[2]. Să ne întoarcem la discursul din 15 octombrie 1947:

„Doamnelor şi domnilor deputaţi,
Ratificarea Tratatului de pace şi politica de afirmare a independenţei şi suveranităţii naţionale aşează România în rândul ţărilor care merg pe drumul păcii şi colaborării sincere între popoare (pe drumul tovărăşesc al sovietizării, desigur – n.a.). Astfel, în domeniul politicii externe, România va avea un rol activ în consolidarea păcii, prin colaborarea strânsă şi sinceră cu naţiunile care respectă independenţa, suveranitatea şi libertatea popoarelor. (Care naţiuni? – n.a). România va continua să desăvârşească colaborarea cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, a cărei armată şi-a dat sângele pentru eliberarea pământului nostru şi a cărei susţinere s-a manifestat în continuu în atâtea ceasuri grele pe care le-am străbătut de la terminarea războiului şi până azi.

Prietenia şi colaborarea în toate domeniile cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, apărătoare constantă a păcii, a democraţiei şi independenţei popoarelor rămân baza însăşi a politicii noastre externe. Dimpotrivă, guvernul meu va continua politica de întărire a raporturilor cu ţările amice, încheind cu ele tratate de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,
Convins de sentimentele domniilor voastre de dragoste şi devotament pentru popor, sunt încredinţat că veţi da guvernului meu acelaşi sprijin preţios pe care l-aţi dat până acum. Vă urez spor la muncă, rugând pe cel atotputernic să reverse binecuvântarea asupra lucrărilor domniilor voastre. Eu declar deschisă sesiunea ordinară.
Mihai I[3].

Întreaga Elită creştină a Naţiunii Române a suferit o adevărată tragedie, după Actul de trădare regal de la 23 August 1944, prin întreg concursul factorilor de conducere ai ţării. Grupul de conspiratori, girat de Mihai I, au pregătit momentul favorabil loviturii de stat, care să coincidă cu o ofensivă generală a Armatei Roşii pe frontul din Basarabia. Era de fapt o invitaţie monarhică, incredibilă, de a ne invada ţara. Discursul regal rostit la Radio în care se afirma că România a încheiat armistiţiul cu sovieticii, a făcut ca Actul trădării Naţiunii de la 23 August 1944, să devină Trădarea fără precedent din întreaga istorie universală, actul cel mai mizerabil şi cel mai abject, prin care Mihai I şi-a predat Naţiunea creştină în mâinile bolşevicului-inamic ateu.

Iată cum caracteriza într-un rezumat, ca o scrisoare deschisă, Actul regal de la 23 August 1944, către o autoare franceză de istorie contemporană a României, generalul Platon Chirnoagă: „Vă puteţi imagina, doamnă, pe politicienii cu responsabilităţi în Franţa cerându-le germanilor, în timpul războiului, să preia ofensiva şi să distrugă Armata franceză? Şi, dacă un astfel de fapt s-ar fi întâmplat, cum l-ar califica legile pentru apărarea statului francez? […] În noaptea de 23 August, regele Mihai anunţa la Radio că fusese semnat un armistiţiu cu sovieticii […] De fapt armistiţiul nu a fost semnat până pe 12 Septembrie, la Moscova. Trimişii regelui au suferit acolo cea mai grea dintre umilinţi; au trebuit să aştepte 15 zile, înainte de a li se face cunoscute condiţiile impuse de către U.R.S.S., pe care au trebuit să le semneze fără să crâcnească. În timpul acestor 15 zile, trupele sovietice ocupaseră întreaga Românie. Astfel, au făcut imposibilă orice reacţie din partea ţării care, cu siguranţă s-ar fi produs dacă s-ar fi cunoscut condiţiile înainte de a se semna. Dat fiind că nu se semnase armistiţiul, toate trupele române, care se aflau pe frontul din Moldova şi Basarabia şi care încetaseră focul, după ordinul regelui Mihai, au fost făcute prizoniere de către ruşi; soldaţii şi ofiţerii au plecat captivi către Rusia. Aşa că a fost o capitulare şi nu un armistiţiu. Exista aici un rege care îşi preda armata duşmanului. În ce ţară din lume poate fi găsit un şef de stat asemănător? Pe 20 Iulie 1945, i s-a decernat prin mareşalul Tolbuhin din ordinul lui Stalin „Орден « Победa »” (Ordinul „Victoria”). Tristă onoare de a fi decorat de către duşmanul de moarte al poporului său!”. Să ne mai întrebăm cât preţuia pentru Mihai I poporul român?

Va exista cineva poate care să creadă că oricum regele şi conspiratorii săi nu puteau să facă ceva mai mult. Dar nu este adevărat: când Finlanda a fost băgată în corzi de către ofensiva Armatei Roşii, guvernul ţării a fost încredinţat miticului mareşal Mannerheim. Acesta fusese conducătorul Războiului de Eliberare din 1918 împotriva Rusiei sovietice şi apoi condusese Armata în Războiul de iarnă, din 1939-1940, şi în Războiul de continuare, din 1941-1944. Avea un portofoliu plin de lupte date împotriva comuniştilor ruşi şi era simbolul determinării ţării sale de a se apăra împotriva intenţiei de a fi anihilată şi absorbită. Sovieticii au ţinut cont de acesta şi au negociat cu finlandezii un armistiţiu care, în contextul finalului anului 1944, trebuie considerat ca fiind foarte favorabil pentru Finlanda, care i-a permis menţinerea independenţei sale şi nu a admis trupelor sovietice pătrunderea pe pământul său. Atitudinea regelui Mihai şi a celorlalţi „învăţăcei de vrăjitor”care îl însoţeau şi-l ajutau a fost contrară:şi-a trădat proprii săi soldaţi şi pe poporul său şi a încredinţat România, fără condiţii, sovieticilor. Nu trebuie să ne mire că Stalin decidea să-şi stoarcă prada la maxim”[4].

Într-o mai veche emisiune televizată, ginerele lui Mihai I, „colonelul” Dudă, conchidea după şirul de osanale aduse socrului său şi fardatele minciuni despre Actul de la 23 August 1944, că în primii 41 de ani de exil: „regele Mihai a făcut cel mai mare bine de pe pământ românilor”. Ginerele-colonel a realizat cea mai „reuşită” premieră actoricească, ferindu-se totuşi să ne definească în ce a constat acest grandios bine naţional… Probabil se referea la faptul că pentru cea mai mare trădare cu care şi-a vândut propriul popor, sovieticii l-au considerat pentru ei, ca cel mai mare bine, răsplătindu-l încă o dată cu medalia jubiliară „60 лет Побе́ды в Вели́кой Оте́чественной войне́ 1941-1945 гг.” (60 de ani de la Victoria Marelui război pentru Apărarea Patriei 1941-1945).

Medaliile oferite de duşmanii Naţiunii, de „tătucul” cel mai autorizat model al ateismului în 1947, apoi de Preşedintele Federaţiei Ruse, în 2005 au confirmat „meritul” decisiv al trădării regelui, care şi-a sacrificat poporul pe „altarul” propiilor interese.

Din documentul diplomatului american Douglas, ambasadorul SUA la Londra, privind întâlnirea cu monarhul României la Londra în data de 22 Noiembrie 1947, reiese clar „drumul”regelui: „La cererea regelui Mihai, l-am întâlnit ieri după-amiază, pe el şi pe Regina-Mamă…Eu i-am explicat că el, şi numai el singur, trebuie să se decidă dacă se va întoarce în ţară sau va rămâne în străinătate. Noi recunoaştem serviciile pe care el le-a adus şi avem îndoieli dacă în viitor el va mai putea aduce vreun serviciu ţării sale”[5].O situaţie inedită pentru o întrevedere cu caracter politic între reprezentanţii a două state. Prezenţa reginei-mame alături de regele României sugerează fără voie impresia că la întâlnirea cu ambasadorul american au precumpănit problemele familiei regale faţă de problemele naţiunii. Prin Actul regal de înaltă trădare de la 23 August 1944, regele Mihai a inaugurat de fapt opera de distrugere a naţiunii româneşti profund creştine , care a fost apoi desăvârşită de cei cărora ne-a vândut. Străduinţa şi înfăptuirea monarhică a lui Mihai I au fost depline şi meritorii: a transformat Statul Naţional unitar şi indivizibil al Naţiunii Daco-române într-o anexă a Uniunii Sovietice în care şi-au găsit imediate aplicări principiile bolşevice .

Actul regal al trădării sale nu a adus doar consecinţele tragice, dramatice şi catastrofale asupra Statului Naţional al Naţiunii Daco-Române, ci a „pietruit drumul” calvarului care să înmormânteze în statu quo european toate nădejdiile de eliberare ale popoarelor creştine din Răsărit. Actul regal al marii trădări naţionale de la 23 August 1944, şi-a pus pecetea şi semnătura pe Actul abdicării de la 30 Decembrie 1947, în care a fost binenţeles inclusă tîrguiala şi compensaţia plătită forte la diferite scadenţe.

Comentând aspectul dezonorant al comercializării unui act solemn al istoriei nostre, jurnalistul monarhist Pamfil Şeicaru se întreba consternat la rolul pe care l-ar mai putea avea în exil Renegatul, după acel „factor constituţional”? „Un renegat al monarhiei, ca instituţie pe care o declară o « piedică serioasă în calea dezvoltării României ». Autor al loviturii de stat de la 23 August 1944, spre a duce ţara la o capitulare fără condiţii, de pe urma căreia 175 000 de ostaşi români au fost duşi ca prizonieri în Siberia, nimeni neştiind căţi au revenit în ţară. În plus, colaborator activ al Rusiei sovietice de la 23 August 1944 până la 30 Decembrie 1947. (Poate chiar mult mai devreme ). Care din aceste titluri sunt invocate spre a fi declarat « factor constituţional »?”[6].

Suspinul său regal pentru poporul român este aşadar bine întemeiat: Mihai I de România (pe care am vândut-o…). Pe frontispiciul regal al conştiinţei ex-monarhului Mihai I, nu s-a aşternut nici macar acum în al 12-lea ceas, jertfa de sânge a celor peste 80 de generali eroi şi martiri, a zecilor de lideri politici, a sutelor de înalţi ofiţeri, a miilor de intelectuali, a zecilor de mii de ţărani, a sutelor de mii de militari şi a milioanelor de români, care au plătit cel mai îndelungat tribut al umilinţei, al durerii, al dezonoarei, al sacrificiului suprem, suferinţă care şi astăzi sângeră destul de vizibil. Putem crede că doar Bunul Dumnezeu are puterea de a înfăptuii mult aşteptata justiţie atunci când, ridicăm vocile rostind „Veşnica lor pomenire” chiar şi pentru cei mulţi în memoria cărora uităm să cerem măcar decenţă ?!

În acest decembrie 2017, mi-am impus să respect plecarea poate la Ceruri a omului Mihai, chiar sufocat de uriașul val de mistificare și minciună la care am asistat fără voie, înmărmurit de lipsa de respect față de propriile poziții de recunoscuți istorici, profund îndurerat de buna credință cu care românii și-au lăsat încă odată sufletul de popor credincios învăluit în mantia intereselor mincinoase căutând cu disperare un reper demn de respect măcar în trecut… Atât de bine regizată a fost punerea în scenă încât am ajuns să mă întreb dacă mai are cineva nevoie de Adevăr când Povestea este, se pare, unanim reluată spre somnul liniștit și frumos al Tuturor… M-am reîntors atunci la textele adunate sub numele „Privire sub coroană” și publicate începând cu anul 2007 și am luat hotărârea să le aduc din nou în atenția celor ce vor dori să le citească… Toate sursele sunt clar precizate și sunt verificabile.

Concluziile ?! Știu că este mai ușor să consideri doar rău voitor Adevărul decât să încerci să lupți cu duritatea lui ! Dar atât cât mai sunt liber să respir nu voi admite că Nația mea va cinsti o Poveste și nu Adevărul drept Istoria Sa.

– Va urma –

Fond de carte: Arhiva Dumitru Ionescu-Bucureşti.
– 30 Decembrie 1917, † Sf. Prooroc Agheu; † Sf. Împărăteasă Teofana
– 30 Decembrie 1947 – 70 de ani de la abdicarea voluntară a regelui după ce a oferit ţara plocon sovieticilor.

Grafica – I.M.

Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu

SURSA: http://www.art-emis.ro/analize/4581-mihai-i-si-augusta-sa-domnie-intre-adevar-mit-si-mistificare-1.html

–––––––––––––-
[1] Decret-lege Bucureşti, 15 August 1945, Nr.2625 Mihai; M.O., partea I, an CXIII, nr.185, 16 August 1945.
[2] A.M.Ap.N., Fond „Memorii Bătrâni”. „Generali”, Litera M., Dosar nr.3:ASB. „Voinţa Armatei!”, nr.10 / 1941; Preşedenţia Consiliului de Miniştri, Dosar 103 /1941.
[3] Dezbaterile Adunării Deputaţilor”,nr.1, şedinţa din 15 Octombrie 1947, p.1-2. Publicate în „România – Viaţa politică în documente anul 1947, Arhivele Statului din România, 1994, pag. 225-227.
[4] Carlos Caballero Jurado/Richard Landwehr, Armata Naţională a Guvernului de la Viena, Editor, Garcia Hispan, Granada 1997, p.87.
[5] Gabriel Constantinescu, Şah la Rege. Declinul monarhiei române în secolul XX, Bucureşti, Ed. Christiana, 2007, p. 357.
[6] Pamfil Şeicaru, Istoria Partidelor Naţional, Ţărănist şi Naţional Ţărănist, 2 vol., Ed. Carpaţii, Madrid, 1963.

Publicat în DOCUMENTE DE ARHIVĂ, LUPTA PENTRU ADEVĂR, MARI ISTORICI | Lasă un comentariu

IN MEMORIAM: TUDOR BOTNARU

Bărbat al Cetăţii şi Onoarei

Marţi l-am petrecut îndureraţi pe ultimul drum, la Cimitirul Central din Chişinău, pe eruditul general şi diplomat Tudor Botnaru (16.02.1934 – 30.12.2017), fost coleg de studii şi de serviciu, prieten mărinimos de viaţă.
El venise pe lume împreună cu surioara-geamănă Frosica, în familia răzeşilor Leon şi Ecaterina Botnaru din satul Lipceni – Rezina. Rămaşi orfani în timpul foametei, copiii au fost duşi la casa de copii din Parcani. Iar în 1949 Tudorică a fost transferat la orfelinatul din Chişinău, unde el absolvi şcoala medie de elită nr. 4. Mai apoi deveni student la Facultatea de filologie a Universităţii de Stat. A fost ghid la filiala din Chişinău a Societăţii unionale „Inturist”. Peste trei ani îl vedem printre cursanţii Şcolii militare de contrainformaţii din Minsc, apoi ofiţer la Institutul de Informaţii din Moscova. Sub acoperire diplomatică trei decenii el s-a aflat în misiune în Franţa, Belgia şi România.
În iunie 1990 Tudor Botnaru e rechemat din Bucureşti şi numit preşedinte al Comitetului pentru Securitatea Statului. La 11 aprilie 1994 i se încredinţă postul de prim-veceministru de Externe, de unde pleacă ambasador al Republicii Moldova în Benilux şi Marea Britanie, cu reşedinţă la Bruxelles, deţinând prin cumul funcţii responsabile în Consiliul Europei, NATO şi alte instituţii internaţionale.
La 25 ianuarie 1997 prin decret prezidenţial a fost numit Ministru al Securităţii Naţionale, post deţinut până la pensionare în mai 1999.
Orfan lipsit de ajutor şi mângâiere, şi-a făcut o strălucită carieră şi autoritate prin sârguinţa, dârzenia şi amabilitatea proprie, urcând la gradul ofiţeresc suprem general de divizie.
Soţia, Irina Ţurcan, orfană din Carahasani, absolventă a scolii medii nr. 1 din Chişinău şi a Institutului Unional al Industriei Alimentare din Kiev, a suportat cu stoicism greul vieţii de ofiţer. Fiul, Marcel e ofiţer de performanţă.
Generalul-diplomat Tudor Botnaru, coautorul volumului „Istoria serviciilor secrete”, e cunoscut publicului de intelectuali şi cititori prin materiale şi interviuri combative, patriotice, publicate în presa periodică. A fost şi va rămâne în memoria noastră o figură strălucită, un martir neafişat al neamului.

Adio, prietene! Să te aibă Domnul în grădina sa.

Mihail Gh. Cibotaru, Gheorghe Ghidirim, Constantin Oboroc, Alexandru Ganenco,
Simion Rusu, Valentin Dediu, Aurel Groza, Dumitru Ţâra, Tudor Ţopa, Iurie Colesnic,
Victor Ladaniuc, Pavel Bălan, Vlad Ciubucciu, Valerii Furdui, Tudor Iaşenco

 

Publicat în IN MEMORIAM, LUPTA PENTRU ADEVĂR | Lasă un comentariu