VOLUM NOU DE ALEXANDRU MORARU”ÎN LABIRINTUL DOCUMENTELOR SECRETE”

Interviu realizat de ziaristul Eugen Răbdău cu istoricul arhivist și publicist Alexandru Moraru

Cor: Majoritatea cărților dumneavoastră sunt culegeri de documente de arhivă nemaivăzute de nimeni și respectiv necunoscute de cititor, cercetător. Această recentă lucrare, face parte tot din categoria respectivă, sau diferă?

Nu, nu face parte din categoria precedentelor volume semnate de mine, deși articolele incluse în această carte sunt împresurate cu documente secrete de arhivă.

Noul volum este dedicat copiilor și nepoților mei, copii minunați și nepoți superbi. Cartea a apărut în format A4 conține  356 de pagini cu o îngrijire poligrafică excelentă a editurii Tipocart Print (director executiv domnul Ion Brânză). Coperta cărții, la fel ca majoritatea cărților mele, a fost realizată de fiica mea Laura Moraru, student la USM.

Conținutul cărții nu este altceva decât o selecție din cele mai reușite articole documentare și publicistice apărute pe parcursul anilor și publicate în majoritatea cazurilor în reviste, ziare dar și anuare ale unor instituții științifice. Sunt articole importante bine documentate cu materiale inedite, care dau peste cap multe minciuni istorice, ticluite de istorici de curte sau dușmani direcți și indirecți ai adevărului istoric, printre care se numără kominterniștii mai noi și mai vechi, toate speciile de sioniști și sorosiști, cumpărați cu 30 de arginți de mai marii lumii.

De unde aveți în arsenal atâtea documente importante inclusiv secrete și strict secrete?

Am avut fericirea să fiu angajat al Arhivei Naționale a RM pe post de șef secție valorificarea documentelor de arhivă, apoi la Arhiva Organizațiilor Social-Politice a RM am prestart acelaș volum de lucru. Am o experiență de cercetător destul de mare, iar în sistemul de arhive am aproape un deceniu. Curiozitatea profesională ș-a făcut efectul publicând câteva sute bune de articole și mai multe volume de carte.

În majoritatea lor, sunt articole scrise în baza documentelor secrete și inedite  de arhivă, deoarece, fiind îndrăgostit de istorie,  paralel cu serviciul de bază, am studiat zeci de mii de documente importante pentru cercetarea istoriei naționale.

Care este structura și conținutul noului volum ”În labirintul documentelor de arhivă”?

Am ales o structură simplă, cuprinsul, articolele selectate și în final un album personal cu poze de diferite perioade ale vieții și activității mele.  În lista articolelor au intrat:

  1. Cadrele bolșevicilor
  2. Criminali în halite albe
  3. Arhivele statului văzute din interior
  4. Politica este murdară? Sau oamenii?
  5. Masacrul militarilor polonezi la Katân
  6. Povara de a fi român
  7. Târnova: mită pentru comisariatul militar
  8. Bătălia de la Vaslui (10 ianuarie 1475)
  9. Profesorul Gheorghe Buzatu- regretatul meu prieten

10.Comportamentul ocupanților sovietici

  1. Tatarbunar: răscoală după scenariu
  2. 1940: când au năvălit ”eliberatorii”

13.Sub steagul stalinismului

  1. Chișinău, 1944: Ocupat de NKVD
  2. Comunismul ne-a făcut canibali
  3. Dosarul strict secret 009
  4. Copiii noștri în ”grija” statului sovietic
  5. 1918: Anul ascensiunii naționale
  6. Misiuni diplomatice la Petru I
  7. Cahul: ultima luptă a Domnitorului
  8. Manuk-Bei: Diplomat, erou sau trădător?
  9. De s-ar ridica Ștefan-Vodă
  10. Cartea”Holocaustul din Basarabia” este un eșec

24.Mareșalul Antonescu n-a fost antisemit!

  1. Cultura ”ascultată” la Biroul CC
  2. Criuleni și împrejurările lui
  3. De aur, visul făurit
  4. Din istoria drumurilor
  5. Satul de pe malul Ichelului
  6. Patria începe de la cultură
  7. Un creștin în infernal atomic
  8. Muzica- ca sens al vieții
  9. Blazonul orașului Criuleni: a fi sau a nu fi?
  10. Blazon al Criuleniului (autor: Nicolae Frumosu)
  11. Blazonul orășelului Criuleni
  12. Mozaic istoric
  13. Din trecut: satul Jevreni
  14. Satul Jevreni în vâltoarea evenimentelor
  15. Jevreni (articol”Enciclopedia Local.RM, v. 7.)
  16. Soarta unei familii, a unei țări întregi
  17. Răstignit pentru Basarabia: Alexandru Ion Moraru
  18. Poezia ”Nistrul” de Alexandru Ion Moraru
  19. Poezia ”Poveste” de Alexandru Ion Moraru
  20. Probleme. Atitudini. Sugestii
  21. Credință pusă la zid
  22. Activitatea confesiunilor religioase
  23. Biserica ortodoxă din Basarabia
  24. Biserica catolică a RSSM
  25. Religia mozaică
  26. Religia protestantă baptistă
  27. Organizația religioasă ”Martorii lui Iehova”
  28. Masonii în vizorul poliției (1942)
  29. Confesiunile religioase din RSSM în dosare secrete
  30. Politica statului sovietic față de confesiunile religioase
  31. Parcă spuneați că i-a omorât Mareșalul?!
  32. Constantin Bivol: tragedia unui deputat
  33. Fiu de țăran ajuns colonel, editor și publicist
  34. Meditații preelectorale în ajun
  35. Album personal

În anul 2016 dumneavoastră ați organizat la Biblioteca Municipală B.P. Hasdeu o conferință științifică inedită ”Mareșalul Antonescu în istorie și istoriografie”, eveniment dedicat memoriei celor 70 de ani de la asasinarea bravului militar și Conducător al Statului român. A fost un eveniment fără precedent. La acest subiect ați editat 3 volume de carte, ce vă leagă de personalitatea Mareșalului Antonescu, pe care majoritatea istoricilor o evută cu desăvârșire?

Am studiat mii de documente de arhivă la acest subiect si adevărat vă spun, dacă citeau cetățenii și guvernanții noștri de carton măcar o jumătate din aceste documente, apoi Mareșalului Antonescu ar fi meritat câte o statuie, sau cel puțin bust în fiecare oraș. Militar talentat, mare patriot, luptător pentru unitatea națională, onest etc.

În baza comunicărilor prezentate la respectivul for științific,  am alcătuit și scos de sub tipar”Materialele Conferinței științifice ”Mareșalul Antonescu in istorie și istoriografie”, grație domnului Efim EFROS, om de afaceri, care a sponsorizat apariția acestei cărți, deși într-un tiraj redus (80 de exemplare). Datorită efortului prietenului Alexei Crețu, profesor universitar și al prietenului Alexei Paluță, cunoscut medic a putut fi posibilă apariția cărții cu materialele conferinței într-un tiraj mai solid. Cu această ocazie, la 29 mai 2017, la Biblioteca Centrală a BM ”B.P.Hasdeu” a fost organizată lansarea acestei cărți.

Documentele secrete, care n-au fost utilizate în cărțile mele, au fost cu succes folosite în sutele de articole cu caracter istoric și documentar publicate în mai multe reviste și ziare. Printre acestea se numără: ” Literatura și Arta”, ”Glasul Națiunii”, ”Capitala”, ”Ziarul de Gardă”, ”Magazin Istoric”, ”Historia”, ”Țara”(Iași), ”Flux de Vineri”, ”Analele Științifice ale Universității de Stat din Moldova”, etc.

Din câte cunosc, unul din articolele dumneavoastră (cu unele prescurtări) a fost preluat de marele nostru  desident, scriitorul Paul Goma din Paris. Care este acest articol și unde a fost publicat maestru Goma?

Este vorba de articolul  de proporții ” Cadrele bolșevicilor”, care a fost preluat de scriitorul și patriotul Paul Goma în renumita lucrare ”Săptămâna Roșie…”(vezi Editura Vicovia, 2009, pag. 315 – 331).

Am rasfoit cartea și la ultimul capitol, Album personal am văzut o mulțime de poze cu personalități cunoscute din Moldova și România. Numiți câteva din acestea…

La finele cărții, pe post de anexă am introdus și un ” album personal”, în care au fost incluse un număr mare de fotografii din viață, copilărie, adolescență, anii de studenție și de activitate. Sunt și poze credem noi, mai puțin cunoscute, cum ar fi autorul alături de oameni celebri cum sunt: maestrul Eugen Doga, maestru Iulian Filip, dr. Vasile Șoimaru, profesorul Alexandru Moșanu, generalul Ion Costaș, scriitorul Constantin Dragomir și regretatul poet Ion Vatamanu, poeta Maria Botnaru, istoricii dr. Mariana Țăranu, dr. Ruslana Grosu, dr. Viorica Olaru Cemârtan, dr. Ion Negrei, profesoara Daniela Vacarciuc,  istoricul militar Sergiu Munteanu, istoricul literar, cercetătorul Vasile Malanețchi, scriitorul și publicistul Vlad Pohilă,  dr. Mariana Harjevschi, dr. Lidia Kulikovski, distinsul cărturar Iurie Colesnic, renumitul scriitor și publicist, Ion Măldărescu, poetul şi scriitorul Nicolae Dabija, publicistul și editorul Alexandru Ganenco, cunoscutul scriitor Tudor Țopa, profesorul universitar Alexei Crețu, colega Elena Șendrea, doamna Elena Pintilei, enciclopedistul Benedict Ciubotaru, profesorul universitar dr. Anatol Petrencu, doamna Mariana Pagu,  colonelul (r) Anatol Munteanu, renumita interpretă Aurica Dicusară (Basarabeanca), scriitorul şi publicistul Grigore Grigorescu, prietena familiei doamna Svetlana Uncuţă, doamna Liuba Muntean, maestru Vasile Iovu și mai multe poze cu copiii și rudele apropiate.

Felicitări pentru această nouă realizare și cât mai mulți cititori. Mulțumesc pentru acest interviu și timpul acordat.

Și eu vă mulțumesc. Doamne ajută și să aveți o peniță cât mai ascuțită!

A consemnat: Euden Răbdău

SURSA: https://morarita.wordpress.com/2017/06/25/o-carte-noua-de-alexandru-moraruin-labirintul-documentelor-secrete/

Publicat în ALBUM FOTOGRAFIC AL MARILOR ISTORICI, ÎN OBIECTIVUL LUI ALEXANDRU MORARU, DOCUMENTE DE ARHIVĂ, FELICITĂRI, LUPTA PENTRU ADEVĂR | Lasă un comentariu

Constantin Pantazi – „Cu Mareșalul, până la moarte !” (1)

Textul care urmează este prefața la volumul ce cuprinde însemnările generalului Constantin Pantazi „Cu Mareșalul până la moarte !”, apărut la București, Editura Publiferon, 1999, 380p. Reamintim că la acea dată încă nu fusese emisă anticonstituționala OUG Nr. 31/2002, metamorfozată la comanda I.N.S.H.R.-E.W. în fructul condamnabilei perseverări în anticonstituționalitate, numită Legea nr. 217/2015, prin care elita personalităților românilor este stigmatizată, iar oprerele lor interzise. (Redacția ART-E MIS).

În anii din urmă, în România şi nu numai, s-a scris foarte mult despre mareşalul Ion Antonescu: cu admiraţie, cu veneraţie, cu ură, cu lipsa de respect şi, uneori, chiar cu obiectivitate. Istorici, publicişti, romancieri, jurişti, oameni politici, condeieri de toate calibrele au simţit nevoia să-şi spună părerea, mai mult sau mai puţin avizată, despre ce a însemnat Ion Antonescu pentru români. Într-un cuvânt, a devenit un subiect la modă, cu toate avantajele şi dezavantajele generate de asemenea poziţie. Avantaje – pentru că forţă de penetrare a unui asemenea subiect a facilitat priză la public a tuturor acestor contribuţii dezavantaje – fiindcă a atras o mulţime de abordări pentru care epitetul „ridicol” este un simplu eufemism.

Desigur, istoricii au fost cei care au declanşat toată această patimă, prin publicarea documentelor care pe timpul comunismului au fost interzise marelui public. În scurt timp, ei au fost însă aproape îngropaţi sub avalanşă pe care o stârniseră, îndrăznim să spunem, fără voia lor. Pentru că dezvăluirile produse de documentele publicate au reamorsat o „bombă” ce se părea că nu va mai exploda niciodată: legenda Antonescu. Creşterea indicelui de popularitate a acestui personaj istoric a atras, inevitabil, luările de poziţie politicianiste. Instantaneu, „vigilenţii” au şi văzut un mare pericol planând asupra bietului popor român, abia recent reconvertit la democraţie (în opinia lor). Peste câtva timp, probabil că tot acest spectacol va fi privit cu detaşare şi cu o notă consistentă de umor.

Până atunci însă, primul rezultat notabil al acestei agitaţii a fost un adevărat recul al cercetării istorice asupra acestui subiect. Timoraţi de etichetările politicianiste, istoricii au devenit foarte prudenţi în aprecierile făcute asupra personalităţii lui Ion Antonescu. Refugiaţi sub pretextul obiectivităţii, cu câteva excepţii ei s-au ferit şi se feresc încă să concretizeze cercetările arhivistice într-o monografie consistentă consacrată lui Ion Antonescu.Judecând după tiparele lumii occidentale, spre care ne îndreptăm cu atâta fervoare, reţinerea istoricilor este justificată. În Vest, a te ocupa de un asemenea subiect în alţi termeni decât cei consacraţi la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial – care au delimitat foarte clar „învinşii” de „învingători”, „binele” de „rău” şi „eroii” de „criminali” – înseamnă a fi un „revizionist”. Situaţia este cu atât mai dificilă pentru istoricii români care, în opinia noastră, în subiectul în cauza că şi în multe altele, nu pot fl decât „revizionişti”. Cealaltă cale le este pur şi simplu închisă, dacă vor să-şi respecte statutul de oameni de ştiinţă. Cu atât mai penibile au fost, în toiul polemicii despre Antonescu, izbucnirile unor persoane publice, chiar ale unor istorici (e drept, nu specialişti ai perioadei respective), care au readus pe tapet aşa-zisele argumente ale rechizitoriilor şi actelor de acuzare din „procesul marii trădări naţionale”.

Pe de altă parte, nu putem să nu observăm că deschiderea arhivelor determină o permanentă schimbare a datelor de bază şi este foarte posibil că o lucrare elaborată în această faza a cercetărilor să fie infirmată de descoperirea unui nou document Orice subiect de istorie, şi cele de istorie a secolului al XX-lea în special, sunt supuse acestui risc. Recent, un istoric italian, Renzo de Felice, autorul unei impresionante monografii despre Benito Mussolini a răsturnat tot ceea ce se cunoştea despre execuţia „Ducelui”, În opinia lui de Felice, grupul de partizani comunişti condus de „colonelul Valerio” (Walter Audisio) nu a fost decât simplul executant al unor ordine care nu veneau de la „poporul italian” şi nici măcar de la Partidul Comunist, ci direct de la Londra.

Eliminarea lui Mussolini ar fi fost impusă de însuşi premierul britanic Winston Churchill şi pusă în aplicare de Serviciile Secrete britanice care – devansându-le pe cele americane – au reuşit să se infiltreze în mişcarea de partizani şi să determine deznodământul cunoscut. Motivul? Mussolini păstra asupra să corespondenţă pe care o purtase cu Churchill şi care conţinea cel puţin două piese compromiţătoare pentru liderul britanic. Este vorba despre două scrisori din 1939: în prima Churchill îi cerea dictatorului italian să între în război alături de Germania (pentru că în cazul unei victorii a Axei să obţină condiţii favorizante pentru Marea Britanie), iar în cea de-a două îi propunea că, după încheierea conflictului, să pornească împreună o campanie antibolsevica[1]. Este adevărat că Renzo de Felice nu a publicat cele două scrisori incriminate, dar a anunţat că scoaterea lor la lumina nu va întârzia. Or, în cazul în care teoria istoricului italian se va dovedi exactă, câte pagini de istorie şi memorialistică vor deveni, broşe, inutile?

Cartea de faţă constituie o contribuţie remarcabilă la elucidarea problemelor legate atât de personalitatea mareşalului Antonescu, cât şi de guvernarea să din anii 1940-1944. Valoarea acestei mărturii este dată, în primul rând, de autorul ei, generalul Constantin Pantazi, ministru de Război în anii 1942-1944, deci unul din personajele-cheie ale echipei Mareşalului. Nu putem să nu remarcăm că, după Radu Lecca şi Eugen Cristescu[2]. Constantin Pantazi este cel de-al treilea înalt demnitar al regimului Antonescu ale cărui memorii sunt publicate, cei trei fiind tocmai supravieţuitorii sentinţei pronunţate în faimosul „proces al marii trădări naţionale”, prin care au fost condamnaţi la moarte mareşalul Antonescu şi şase din cei mai apropiaţi colaboratori ai săi (Mihai Antonescu, Gheorghe Alexianu, Constantin Z. Vasiliu şi cei trei amintiţi mai sus). În pofida funcţiei pe care a îndeplinit-o, generalul Constantin Pantazi este prea puţin cunoscut opiniei publice din România, numele său răzbătând foarte rar din lucrările de istorie şi chiar din ce memorialistice. Doar fiul său, Ion Pantazi, a reuşit o reparațio necesară în cele două volume ale lucrării „Am trecut prin iad” (apărute la München, în 1989; primul volum a fost retipărit şi în România, în 1992). Este neîndoios faptul că Ion Pantazi s-a inspirat din lucrarea tatălui sau, dar ţinem să precizăm, de la început, că există deosebiri sensibile între cele două „versiuni”.

Constantin Pantazi s-a născut la 26 august 1888 la Călăraşi. O prima surpriză pe care ne-o rezervă dosarul său personal este faptul că în foaia matricolă, la rubrica părinţilor, viitorul general este înregistrat că fiu al „căpitanului Constantinescu (sic!) din Piteşti” (locul de naştere al Mareşalului) şi al Eufrosinei. De altfel, primele notări de serviciu, din anii 1908-1909, sunt pe numele Constantin Constantinescu. Se ştie, de asemenea, că pe fratele său, ajuns şi el general în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, îi chema Vladimir Constantinescu. Nu am găsit însă nici o precizare cu privire la momentul şi motivul schimbării numelui de familie din Constantinescu în Pantazi. Asemenea lui Ion Antonescu, Constantin Pantazi a făcut Şcoală Militară de Ofiţeri de Infanterie şi Cavalerie de la Bucureşti (1906-1908). După înălţarea la gradul de sublocotenent, prima sa unitate a fost Regimentul 9 Roşiori, pe care îl va aminti cu veneraţie în memoriile sale. A urmat apoi cursurile Şcolii Speciale de Cavalerie (1909-1910), fiind repartizat succesiv la Regimentele 11 Roşiori şi 8 Călăraşi, S-a distins pentru prima oară pe câmpurile de lupta din Bulgaria, în campania din 1913. Era pe atunci locotenent (din 1912), comandant al Plutonului II din Escadronul 2 al Regimentului 11 Roşiori, regiment aflat în compunerea Diviziei 2 Cavalerie a generalului Alexandro Mustafa, în al cărei Stat Major se găsea Ion Antonescu. Episodul în care cei doi s-au acoperit de glorie este pe larg descris în această lucrare. Reţinem din notarea de serviciu pe care i-a întocmit-o colonelul Constantinidi, că s-a remarcat într-o „recunoaştere specială trimisă de domnul comandant al Diviziei 2 Cavalerie” şi ulterior la forţarea intrării în defileul Vraces, unde a dovedit „mult curaj, străbătând sub împuşcăturile ce primea de pe ambii versanţi, o distanţă de 500m, după care, nemaiputând înainta, s-a retras la pas, dând un exemplu frumos trupei care începuse să se dezorganizeze”. Superiorul sau îl aprecia ca pe „un ofiţer ce nu cunoaşte frica, de o temeritate împinsă până la exces […] o fire impulsivă sub un aspect calm, însă cu un surplus de energie fizică şi intelectuală”. Pentru faptele sale de arme a fost decorat cu „Steaua României”, clasa a V -a.

Dacă vitejia sa nu era contestată, documentele de arhivă atestă însă că tânărul cavalerist nu îşi manifestă întotdeauna benefic surplusul de energie. În consecinţă, capitolul „pedepse” era destul de încărcat, motivele fiind cel mai adesea legate de comportarea neconformistă în societate. I se reproşa faptul că s-a „afişat” cu femei de o moralitate dubioasă, că s-a adresat „cu termeni nemilitărești” unui superior, sau că a provocat pe un „domn” care îl reclamase pentru conduită sa incorectă. Caracterul era apreciat când „independent şi spontan”, când „înţepat şi lipsit de deferenţă” şi, cu savoarea limbajului de epocă, se aprecia că „are nevoie a-şi reface firea”. „Defectele” lui Pantazi făceau însă parte din etalonul de comportare al impetuoşilor cavalerişti. Oricum, dincolo de aceste păcate de tinereţe, dosarul personal a reţinut şi manif estari mult mai interesante ale independenţei în gândire a tânărului ofiţer. Astfel colonelul Popovici, comandantul Brigăzii 4 Cavalerie, îl acuză direct că „are idei de socialist”, iar colonelul Constantinidi, comandantul său de regiment, nota că „sentimentul umanităţii îi domină vorbind la conferinţă că ovreii trebuie strânşi a-şi face datoria, a ripostat că nu poate să-i umilească şi că trebuie să le scoată în relief meritele lor în diferite împrejurări”. Ne întrebăm ce i s-ar fi întâmplat colonelului Constantinidi dacă, în 1946, ar fi depus o astfel de mărturie la „procesul marii trădări naţionale”, unde Constantin Pantazi era făcut răspunzător, între altele, de deportarea şi masacrarea evreilor ?

Declanşarea Războiului de reîntregire naţională l-a găsit pe Constantin Pantazi la comanda Secţiei de Mitraliere a Regimentului 11 Roşiori, în fruntea căruia s-a distins în luptele de la Oituz, Caşin şi Fată Moartă. În consecinţă, a fost înaintat căpitan şi decorat cu „Coroana României” cu spade, în grad de cavaler. A trecut apoi în cadrele primei unităţi de vânători de munte organizate în armata română, unitate comandată – formal – de năbădăiosul prinţ Carol. La 6 august 1917 a condus, ca ajutor, un grup de 4 companii în atacul purtat împotriva Regimentului 22 Brandenburg, faptă de arme care i-a adus promovarea la excepţional la gradul de maior şi decorarea cu ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a. La începutul anului 1918 a revenit la arma de origine, fiind numit comandant de escadron în Regimentul 2 Roşiori, dislocat în Basarabia, calitate în care s-a impus prin fermitatea cu care a ţinut la respect trupele ruseşti bolşevizate în zona Bender, Chițcani.

După război, în 1919, se va căsători cu Adriana Poenaru (era a două căsătorie, prima fiind în 1915, la Tecuci, cu Beatrice Chiţu), iar apoi va pleca la un stagiu de pregătire în Franţa, la Regimentul 7 Dragoni, de Ia Fontainebleau. Deşi n-a putut urma cursul de comandanţi de escadroane de la Saumur – suspendat pe doi ani -, a făcut o bună impresie şi datorită unei conferinţe despre România pe care a ţinut-o acolo. După absolvirea Şcolii Superioare de Război (1923), a fost câtva timp la Regimentul 9 Călăraşi (1924), iar apoi a devenit şeful de Stat Major al Diviziei 3 Cavalerie (1925-1931), comandate de generalul George Moruzi, una din marile personalităţi ale armatei în epocă, supranumit şi „prinţul cavaleriei”. În această calitate, pentru o scurtă perioadă – descrisă de altfel în carte – l-a avut în subordine pe colonelul Ion Antonescu, care comandă Regimentul 9 Roşiori.

Locotenent-colonel (1925), colonel (1929), Constantin Pantazi s-a aflat în anii 1931-1937 în structurile de comandă ale Regimentului 3 Călăraşi, Inspectoratului General al Cavaleriei, Brigăzii 4 Cavalerie şi Diviziilor 2 şi 1 Cavalerie. Avansat general de brigada (1 aprilie 193 7), a comandat apoi Brigada 8 Cavalerie (1938) şi Divizia 3 Cavalerie (sept 1939 – august 1940). În fruntea acestei divizii, pe care o cunoştea foarte bine din anii când fusese şef de stat major, a trăit drama retragerii din Basarabia (28 iunie – 2 iulie 1949) ca urmare a ultimatumurilor sovietice din 26-27 iunie 1940. A fost una din puţinele mari unităţi care, în situaţia extrem de dificilă de atunci, a reuşit să se retragă în ordine şi fără pierderi, lucru remarcat şi de comandantul Corpului de Cavalerie, generalul Constantin Atanasescu: „Aflat în situaţia cea mai grea în care s-a găsit vreo unitate, pe porţiunea cea mai lată a Basarabiei, cu o populaţie minoritară îndârjită contra trupelor noastre, a ştiut, graţie tăriei de caracter şi priceperii […] să-şi retragă divizia în cele mai bune condițiuni la vest de Prut”.

Atragem atenţia asupra paginilor din memorii consacrate retragerii din Basarabia, ele fiind poate singurele, provenite de la un participant de asemenea rang, care surprind întreagă tragedie a acelor zile. Numit la începutul lunii septembrie 1940 la comandă Diviziei Blindate, generalul de divizie (din iunie 1940) Constantin Pantazi avusese, până la această dată, o biografie aproape standard pentru comandanţii de frunte ai epocii. O ruptură decisivă se va produce la 7 septembrie, când va fi convocat la Preşedinţia Consiliului de Miniştri de generalul Antonescu, imediat după preluarea puterii, şi numit subsecretar de stat al Armatei de Uscat, funcţie în care a rămas până la 22 ianuarie 1942, când a fost investit ministru de Război. A fost înaintat general de corp de armata în 1943.

Arestat la 23 august 1944 la Palatul Regal, deţinut în U.R.S.S. începând din septembrie 1944, într-un lot care i-a mai cuprins pe mareşalul Ion Antonescu, Mihai Antonescu, generalul C.Z. Vasiliu şi colonelul Mircea Elefterescu, a fost adus în ţară în aprilie 1946 pentru a fi unul din principalii acuzaţi în faimosul proces din 6-7 mai 1946. Din 17 posibile capete de acuzare cuprinse în Decretul-lege 312 din 21 aprilie 1945 privind „urmărirea celor vinovaţi de dezastrul ţării şi de crime de război”, în sarcina generalului Pantazi au fost reţinute nu mai puţin de unsprezece. După farsa judiciară care s-a numit pompos „procesul marii trădări naţionale”, el a fost găsit vinovat pentru şapte din cele unsprezece capete de acuzare iniţiale, Condamnarea la moarte i-a fost adusă de acuzația de a fi „hotărât de clararea sau continuarea războiului contra U.R.S.S. şi a Naţiunilor Unite”, poziţia să fiind aceea de „instigator sau coautor” la aceste fapte. În fond, însă, singura probă palpabilă pentru stabilirea acestei „vine” a fost o cuvântare pe care generalul o ţinuse în decembrie 1940 în faţă lui Ion Antonescu şi a membrilor Misiunii Militare Germane. Este şi motivul pentru care acest eveniment este relatat şi justificat pe larg în paginile memoriilor. Oricum, să menţionăm că, în pofida strădaniilor acuzatorilor publici, generalul Pantazi a fost exonerat de patru capete de acuzare:
– „nerespectarea regulilor de conducere a războiului”;
– „implicarea prin ordin în „acte de teroare, cruzime sau de suprimare asupra populaţiei” ;
– „munci excesive sau transport de persoane în scopul exterminării acestora”, respectiv în „represiuni colective sau individuale în scop de persecuţie politică sau din motive rasiale asupra populaţiei civile”[3].

După respingerea la 31 mai 1946 a recursurilor înaintate Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sentinţa de condamnare la moarte va fi comutată în muncă silnică pe viaţă pentru Constantin Pantazi, Eugen Cristescu şi Radu Lecca prin Decretul Regal din 1 iunie 1946. Nu sunt nici până astăzi cunoscute „înaltele raţiuni de Stat”, invocate de ministrul de Justiţie, Lucreţiu Pătrăşcanu. În raportul său adresat Regelui, care au determinat această decizie survenită efectiv în ultimul moment, Ion Pantazi susținea că dacă Eugen Cristescu a fost salvat de comunişti pentru a le organiza serviciile secrete, iar Radu Lecca de evrei, tatăl sau fusese salvat de regele Mihai. Dar singură proba pe care o aduce în sprijinul acestei afirmaţii este demersul pe care generalul Constantin Niculescu – fost camarad al lui Constantin Pantazi – pretindea că l-a întreprins pe lângă suveran. S-ar mai putea aduce în sprijinul acestei ipoteze şi faptul că generalul fusese „prieten intim” cu regele Carol al II-lea şi se bucurase şi de aprecierea fiului acestuia[4].

Fostul ministru de Război a fost deţinut pentru început la penitenciarul Văcăreşti, locul în care a reuşit să întocmească lucrarea sa memorialistică şi să o transmită familiei prin intermediul celor pe care Ion Pantazi îi numeşte „vechii gardieni”, apoi, la Aiud, până la sfârşitul anului 1957, când a fost transferat la Râmnicu Sărat, unde, supus din nou la anchete epuizante, a încetat din viaţă în ianuarie 19 5 8. După internarea la Aiud, singurul moment în care generalul a reuşit să mai ia legătură cu fiul său a fost atunci când acesta a fost adus şi el la aceeaşi Zarcă, schimbul de mesaje între cei doi fiind înlesnit de un alt deţinut, medicul Cornel Petrasievici[5]. În fond, la procesul din mai 1946, dincolo de capetele de acuzare, i s-a imputat în primul rând generalului Constantin Pantazi că fusese „unul din cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Ion Antonescu, fiind adeptul şi devotatul lui coautor şi complice la toate acţiunile criminale ale guvernului Antonescu, în care a jucat şi un rol de prim ordin şi datorită importanței, în timp de război, adepartamentului ce l-a condus”. Aşa cum se poate lesne observa din paginile acestei cărţi, generalul nu s-a dezis nici o clipă de solidarizarea la guvernarea Mareşalului, deşi, în realitate, în deciziile majore nu a fost decât rareori implicat. În special, numirea sa în postul de Ministru de Război a fost cea care a generat opinia generală că generalul Pantazi era „omul de paie” al Mareşalului[6].

Cum se întâmplă de obicei pe la noi, dar şi aiurea, învestirea unui general destoinic, dar tânăr[7] – după formularea lui Ion Gheorghe – cu o asemenea demnitate a fost greu digerată de corpul de comandă. De exernplu, generalul Constantin Sănătescu notează în Jurnalul său că numirea s-ar fi datorat faptului că Pantazi era prieten cu colonelul Mircea Elefterescu[8], la acea dată şef al Cabinetului Militar al Conducătorului Statului. Prietenia celor doi este incontestabilă, dar Sănătescu omite să consemneze în „Jurnalul” său că şi el era un vechi prieten al generalului Pantazi, care – aşa cum arată cel din urmă – l-a ajutat de câteva ori pe timpul războiului, inclusiv la numirea că şef al Casei Militare Regale. Nici una din intervențiile favorabile ale ministrului de Război nu este confirmată în „Jurnalul” lui Sănătescu. La interogatoriul care i s-a luat în aprilie 1946, întrebat de ce s-a oprit asupra lui Pantazi pentru postul de subsecretar de Stat, Ion Antonescu a răspuns sec: „El era de o corectitudine exemplară”. O confirmare în plus a faptului că Mareşalul şi-a dorit o echipa de oameni tineri, necompromişi, capabili să-i ducă la îndeplinire ordinele.
– Va urma –

Adrian Pandea

SURSA: http://art-emis.ro/cronica/cronica-literara/4208-constantin-pantazi-cu-maresalul-pana-la-moarte-1.html

––––––––––––––––––––-
[1] Vezi Pierre Milza, Churchill a-t-il fait assasiner Mussolini, in „L’Histoire”, ru: 198 I aprilie 1996.
[2] Radu Lecea, Eu i-am salvat pe evreii din Romdnia, editie Al.V. Dita. EdituraRoza Vanturilor, Bucuresti, 1994; Cristian Troncota,Eugen Cristescu,
[3] Procesul Maresalului Antonescu. Documente, editie Marcel-Dumitru Ciuca, vol. 2, Editurile Saeculum I.O. ~i Europa Nova, Bucuresti, 1995, p.
237-240, 283-284.
[4] Ion Pantazi,Am trecut prin lad, vol. 1, Editura Constant, Sibiu, 1992, p. 304-305; Procesul Maresalului Antonescu. Documente, ed. cit., vol. III, Bucuresti, 1998, p. 490.
[5] Ibidem, p. 307 și 188.
[6] Procesul Maresalului Antonescu, ed. cit., vol. 1, p. 130.
[7] Generalul Ion Gheorghe, Un dictator nefericit, Maresalul Ion Antonescu (Ca/ea Romdniei spre Statul Sate/it), editie Stelian Neagoe, Editura Machiavelli, Bucuresti, 1996, p. 164.
[8] Constantin Sanatescu, Jumal, Editura Humanitas, Bucuresti, 1993,
p. 28.

Publicat în DOCUMENTE DE ARHIVĂ, IN MEMORIAM, LUPTA PENTRU ADEVĂR, MARI ISTORICI | Lasă un comentariu

MAREȘALUL ANTONESCU ÎN BAZORELIEF LA CHIȘINĂU: A FI SAU A NU FI !

BAZORELIEFUL MAREȘALULUI ANTONESCU LA CHIȘINĂU: PRO ȘI CONTRA

La 29 mai 2017  în incinta Bibliotecii Centrale a BM “B.P.Hasdeu” a avut  loc şedinţa Clubului Istoricilor din RM (Anatol Petrencu, preşedintele grupului de iniţiativă) În cadrul evenimentului au  fost lansate câteva volume, una din care a fost culegerea de comunicări științifice ”Materialele Conferinţei ştiinţifice „Mareşalul Antonescu în istorie şi istoriografie” (31 mai 2016).  Evenimentul a fost dedicat a 135 de ani de la naşterea celebrului militar şi Conducător al statului român (Alexandru Moraru, autor proiect şi realizare).

Tot atunci, istoricul-arhivist și publicist Alexandru Moraru a prezentat celor de față două modele ale unui bazorelief cu chipul Marelui patriot, Conducătorul Statului, Mareșalul Ion Antonescu. Unul era confecțional din gips, iar altul din ceară, probabil fiind o matrice, pentru a fi turnat din bronz sau alt metal. Autorul ambelor lucrări este binecunoscutul pictor și artist plastic domnul Eugen Sterpu, care i-a încredințat domnului Al. Moraru prezentarea acestora în premieră absolută pentru public.

Dimensiunile acestor bazoreliefe aveau un format A3 cu o grosime de 15 mm. Domnul Moraru, după ce a prezentat aceste minunate lucrări, a venit cu propunerea de a aduna surse, pentru procurarea unuia din acestea sau comandarea unui exemplar din bronz cu chipul celebrului militar, ca în cele din urmă acesta să fie instalat în sala mare a Bibliotecii Centrale a BM ”B.P. Hasdeu” sau la intrare în respectiva instituție, deoarece anume aici la 31 mai 2016 a avut loc Prima Conferință științifică din tot spațiul românesc dedicată personalității bravului militar. Pe bună dreptate, această a devenit una istorică și deosebit de importantă. Iată ce a spus Al. Moraru:

O parte a celor prezenți au primit cu bucurie, accept sau aprobare, alții cu dubii și neîncredere, că acest lucru se poate realiza. Printre aceștea s-a numărat și cunoscutul publicist, fotograf și savant domnul Vasile Șoimaru, care a spus:

Adică,  ca să nu fie ridicat ”tămbălău” de către răuvoitorii noștri, trebuie să ne căutăm de ale noastre și să nu-i provocăm cu tot felul de personalități, pe care aceștea nu le acceptă?

Poate într-adevăr să alcătuim o listă a marilor  personalități și eroi naționali români, s-o prezentăm comunității evreiești, ca aceștea să ne hotărască odată și odată, se poate sau nu de numit eroi naționali pe Antonescu, Zelea Codreanu, Eminescu etc?

Cor. ”Secretele Istoriei”

Publicat în ÎN OBIECTIVUL LUI ALEXANDRU MORARU, DOCUMENTE DE ARHIVĂ, LUPTA PENTRU ADEVĂR, MARI ISTORICI | Lasă un comentariu

1918 – Divizia 11 la Chișinău (2)

Conform ordinului Marelui Cartier General nr 7050 din 27 februarie 1918, divizia urmează a fi în parte demobilizată. Împrejurări peste măsură de dureroase şi pe care nu le-au putut înlătura aici vitejia nebiruită a acelora care cu preţul vieţii lor au oprit pe loc şuvoiul inamic, nici sângele cu care am îngrăşat pământul sfânt al ţării, ne silesc astăzi să înfăşurăm drapelele noastre, să lăsăm din mână armele, dar să păstrăm încrederea în viitor. Mai mult ca oricând în acele clipe de adâncă reculegere, gândurile noastre se îndreaptă spre M. S. Regele şi cu dragostea noastră curată să-i înseninăm privirea şi să-i dăm siguranţa că braţele noastre sunt încă oţelite, iar sufletele noastre încălzite de acelaş devotament fără margini pentru ţară şi dinastie. Mergând la vetrele voastre pângărite de duşmanul cel mai neomenos, duceţi în mintea voastră gândul răzbunării. Dovediţi prin purtarea voastră că aţi fost soldaţi cinstiţi că vă iubiţi patria şi că viaţa voastră nu are alt preţ afară de acela al putinţei de a vă face mai departe datoria atunci când nevoile o vor cere. Nu aveţi de ce vă bucura acuma. Gândiţi-vă la ziua cea mare când baionetele voastre ascuţite vor trebui să scrie pagini de vitejie în cartea istoriei neamului nostru să nu nutriţi un alt gând decât acela că cei ce au murit lutând pentru patrie vă cer răzbunare.

De la 1 martie1918 la 25 martie se continuă cu demobilizarea diviziilor şi deportarea în teritoriul ocupat a demobilizaţilor şi materialelor de tot felul. La 25 martie 1918 se primeşte de la Marele Cartier General ordinul nr.20737, şi instrucţiunile nr. 7050/27 februarie prin care se ordonă următoarele:
1. Divizia 11 va fi transportată în ţară, unde va proceda la contopirea părţilor active cu părţile sedentare şi demobilizarea acestora din urmă.
2. Transportul în ţară se va efectua cu trenul. În acest scop Comandamentul Diviziei 11 va cere Marelui Cartier General trenurile necesare. Calculul vagoanelor se vor face pe baza indicaţiilor de mai jos : Materiale (arme, mitraliere, tunuri, chesoane etc.)prevăzute la punctul 7 şi 8 din instrucţiunile nr 7050 şi personalul afectat pazaei lor rămân pe loc. Ele vor fi transportate în teritoriu la data fixată de Marele Cartier General şi potrivit ordinelor acestuia. Restul de materiale oameni cai etc., aparţinând unităţilor vor fi aduse la părţile sedentare respectiv, care staţionează în localităţile arătate în tabelul prezentului ordin. Cartierul Diviziei 11 se fixează la Podul Iloaiei. Caii deveniţi disponibili prin demobilizarea părţilor active şi constituiţi în herghelii, conform ordinului nr 7050 rămân în Basarabia. Pentru paza lor se va afecta numărul de oameni strict necesar dintre cei activi.
3. Efectuarea demobilizării complete a diviziei implicând fuzionarea părţile active cu cele necesare, părţile sedentare ale regimentulor 41, 57, 58, 71, 42, 43, 59, 66 infanterie, 21 artilerie şi 26/1 obuziere, trec cu începere de la 25 martie iar sub ordinea Comandamentului Diviziei 11. Comandanţii regimentelor active sunt însărcinaţi cu demobilizarea părţilor sedentare respective.
4. În ce priveşte infanteria, pentru facilitarea operaţiunii de contopire şi demobilizare, comandantul Diviziei va proceda, înainte de toate la dezdoirea pe loc şi separarea celor două regimente active combinate dându-se în principiu fiecărui regiment, oamenii cercului de recrutare respectiv. Ofiţerii activi şi plutonierii se vor împărţii în mod egal la cele 2 regimente de infanterie căutând pe cât va fi cu putinţă ca ei să fie daţi corpurilor la care au mai servit în timp de pace.
5. Până la stabilirea taberelor de efective din timp de pace, dat fiind efectivele reduse, regimentele de infanterie se vor organiza astfel: Un Stat Major de regiment; 3 companii cadre; una companie mitraliere cadre. Ofiţerii activi şi trupa din contingentele de sub arme vor fi împărţiţi la aceste unităţi după chibzuinţa comandanţilor de regiment.
6. Prin dezdoirea regimentelor active se va căuta a se obţine pe cât posibil o egalare pe contingente, efectivul regimentelor de infanterie lăsându-se la nevoie, oameni de la regimentul din aceiaşi brigadă.
7. Operaţiunea dezdoirii studiată în principiu şi efectivele regimentelor stabilite se va proceda la calcularea datelor prevăzute la punctul 2, care urmează a fi comunicată de urgenţă Marelui Cartier General.
8. Sosite în ţară, părţile active ale regimentelor vor fuziona cu cele sedentare. Ofiţerii de rezervă şi oamenii de trupă ai părţilor sedentare care fac parte din contingentele sub arme vor fi demobilizaţi prin grija comandanţilor regimentelor respective, cel mai târziu până la 31 martie 1918, după aceleaşi norme ca activii. (ordinul nr. 7050). În acest scop comandantul diviziei va cere telegrafic părţilor sedentare, liste numerice de oameni şi ofiţeri ce intră în categoria de mai sus. Se va urmări cu ocazia fuzionării egalarea şi stabilirea definitivă a efectivelor, potrivit prescripţiunilor punctului 6.
9. În momentul contopirii regimentelor active, cu părţile sedentare, cercurile de recrutare trec sub ordinele comandanţilor de regiment respective care le vor organiza şi completa personalul cu oamenii respectivi activi, potrivit tabelului de efective de pace.
10. Comandamentele de brigadă actuale se menţin având efectivele de pace.
11. Cartierul Diviziei va trece cu efectivul şi organizarea dată comandamentelor teritoriale prin tabele de efective de pace, afară de Curtea Marţială care va funcţiona încă până la data hotărâtă pentru trecerea pe picior de pace a Diviziilor 11 şi 15
12. Divizionul de cavalerie şi batalionul de pioneri rămân provizoriu cu efectivele ce le au astăzi.
13. Servicii: Divizionul coloanei muniţii se va dizolva. Oamenii, materialul şi animalele trec în efectivul regimentelor ce au mobilizat coloanele. Ambulanţa divizionară cu coloana de brancardieri se va vărsa definitiv cu personal şi material Companiei I Sanitară şi Divizionului I tren. Deasemenea coloana de subzistenţă care va trece la Divizionul I tren şi compania de subzistenţă. Personalul (oameni şi ofiţeri de rezervă) care eventual ar mai fi fost reţinuţi sub arme, vor fi demobilizaţi prin grija unităţilor cărora se varsă. Divizia nu va mai avea sub comanda sa aceste servicii.
14. Toate dispoziţiile mai sus ordonate vor fi complet terminate cel mai târziu până la data de 15 aprilie (cu excepţia arătată la punctul 8) dată la care Comandamentul Diviziei 11 va trimite la Marele Stat Major următoarele tabele: Tabele de efective pe grade şi contingente a corpurilor de trupă şi cercuri de recrutare. Ordinea de bătaie a ofiţerilor pe corpuri.
Rog binevoiţi a da cuvintele ordine şi a lua măsuri de executare”.

Anexa 1
Fiind important, precis şi bine conturat pe obiective acel studiu îl reproducem spre edificare:

Marele cartier General
Biroul Operaţiilor
2 ianuarie 1918
Studiu
Referitor la trimiterea de trupe în Basarabia

I. Scop
Asigurarea reaprovizionării trupelor care operează pe frontul român şi a populaţiei româneşti.

II. Modalitatea prin care se poate atinge scopul

Pentru ca scopul să poată fi realizat trebuie:
1) În primul rând să se asigure regulata funcţionare a trenurilor de aprovizionare pe linia ferată Odessa-Socola;
2) Să se facă ordine în Basarabia pentru: a) A se împiedica jafurile şi deci distrugerea proviziilor care se găsesc; şi b) A se asigura formarea depozitelor necesare.

III. Mijloace

Pentru atingerea acestui îndoit scop trebuiesc forţe. Dat fiind că în tot ţinutul Basarabiei se găsesc numeroase unităţi bolşevice nu trebuie exclusă eventualitatea şi poate chiar necesitatea întreprinderii unor acţiuni armate. Astfel fiind se impune ca trupele ce vor fi trimise în Basarabia să aibă capacitatea de luptă necesară pentru a întreprinde, în bune condiţii, orice operaţiune militară, în acest scop trebuie să fie puternice şi bine organizate. În consecinţă, pentru atingerea scopului trebuie să se trimită o divizie întărită cu un regiment de cavalerie şi prevăzută cu mijloacele tehnice necesare.

IV. Misiunea diviziei

Să ocupe milităreşte linia ferată Bender-Socola, stăpânind puternic centrele: Bender şi Chişinău; 2) Să pună ordine în interiorul Basarabiei şi anume, în regiunea de ezploatare afectată armatelor române, pentru a asigura formarea depozitelor; şi 3) Să poată lupta, în bune condiţiuni, în contra bandelor ruse armate, care, eventual ar încerca să restabilească, prin forţă, starea de anarhie care domneşte actualmente.

V. Mod de acțiune

Operaţiunea va cuprinde două acţiuni deosebite, şi anume: 1) O acţiune prin surprindere şi deci imediadă – ocuparea liniei ferate Bender-Ungheni; şi 2) O acţiune ulterioară care va consta din trecerea Prutului şi concentrarea Diviziei prin marşuri pe jos, în zona Chişinău-Cărbuna.

VI. Executarea

Prima acţiune: Ocuparea liniei ferate Bender-Socola. Trebuie să se ocupe, în acelaşi timp, Ungheni şi Bender şi, cât se poate de repede, după aceea, Chişinău. Ca acţiunea să reuşească trebuie surprindere şi deci iuţeală şi energie. Unghenii se vor ocupa noaptea, cu forţe din trupele române, care operează în zona a III-a. Acţiunea va fi organizată şi executată de Dl.General Ştefănescu. Benderul va fi ocupat în aceeaşi noapte şi dacă se poate, la aceeşi oră, de trupe credincioase – ucrainiene, musulmane sau sârbeşti. Acţiunea trebuie să fie organizată şi executată de Comandamentul Rus. Simultaneitatea celor două acţiuni se impune de necesitatea de a pune în imposibilitate elementele ostile de a arunca în aer podul peste Nistru. Chişinăul va fi ocupat imediat după executarea celor două acţiuni arătate mai sus. Operaţiunea va fi făcută de 3 batalioane – 2 de ardeleni şi 1 de grăniceri – care vor pleca în trei trenuri consecutive din Socola, imediat după ocuparea Unghenilor. Trupele trebuie să ajungă în zorii zilei în Chişinău, unde vor proceda la dezarmarea elementelor turburente şi arestarea capilor.În acest scop, acţiunea trebuie să fie făcută cu ajutorul unui personal local care să dea comandanţilor de unităţi indicaţiile necesare – depozite, locuinţele conducătorilor, localuri militare ocupate de trupe, etc. Personalul trebuie să plece din Iaşi, odată cu trupele noastre. În afară de aceasta, transportul trebuie să aibă pentru orice eventualitate

A 2-a acţiune: Concentrarea Diviziei în zona Chişinău-Cărbuna. Este o operaţiune pur militară care va fi executată de comandamentul Diviziei. Concentrarea Diviziei în zona de mai sus, trebuie să se facă, cât mai repede posibil, prin marşuri pe jos. Deplasarea se va face pe două coloane, pe drumurile arătate pe harta alăturată. Odată ajunsă în zona indicată, Divizia fiind într-o poziţie centrală şi călare pe cele două căi ferate, care de la Bender duc la Ungheni şi Reni, va putea să-şi îndeplinească misiunea arătată la Cap.IV, aliniatele 2 şi 3.
3) În sfârşit, când şi această a doua acţiune va fi terminată Batalionul de grăniceri de la Chişinău va fi retras la Iaşi, prezenţa lui acolo nemaifiind necesară.

VII. Aprovizionarea

1) Pe timpul marşurilor va fi asigurată prin îngrijirea Serviciului Intendenţei Armatei I. 2) În Basarabia de Comandamentul Diviziei cu resurse locale. Pentru înlesnirea aprovizionărilor, Divizia va trebui să fie prevăzută cu o secţie de camioane automobile.

VIII. Comandament

Trebuie să se precizeze care va fi în Basarabia situaţia Diviziei sub raportul comandamentului. Ofiţerul francez, locotenent-colonelul reprezentant al Misiunii Franceze la Chişinău, mi-a arătat categoric că înţelege ca, comandantul Diviziei să fie obligat a lua dispoziţiuni după indicaţiile şi instrucţiunile ce-i va da dânsul. Obiectându-i că aceasta înseamnă o subordonare a diviziei române s-a născut o discuţie, destul de încordată în care am terminat că un general român nu va accepta niciodată şi nici nu poate să fie sub ordinele unui locotenent-colonel. Pe de altă parte, am arătat ofiţerului francez că Divizia va avea o misiune bine determinată; această misiune îi va fi ordonată numai de comandamentul autorizat şi, prin urmare, numai Marele Cartier General Român este în drept de a dispoza de trupele române, deoarece este singurul în măsură a stabili un echilibru între interesele de ordin operativ şi cele de ordin general. Din această conversaţie am rămas cu impresia şi convingerea că în cazul când chestiunea comandamentului va fi tranşată aşa după cum doreşte ofiţerul francez se vor ivi conflicte dăunătoare în special scopului ce se urmăreşte. Odată în Basarabia, Divizia va trebui să continue a primi instrucţiuni şi alte ordine numai de la sau prin Marele Cartier General, deoarece acest comandament este singurul în măsură a regula acţiunea în aşa fel încât să se poată conta pe ea, în orice moment, din toate punctele de vedere.

IX Chestiuni de ordin general

Datele fiind relaţiile care vor trebui să existe între trupele române şi autorităţile locale este necesar ca Divizia să fie prevăzută cu agenţii necesari care vor face legătura între trupe, populaţie şi autorităţi, atât pentru chestiunile de serviciu cât şi pentru anchetarea conflictelor în cazul când ele se vor ivi.
Lt. colonel, Antonescu”

Col. (r) Dr. Constantin Moşincat

SURSA: http://www.art-emis.ro/istorie/4182-1918-divizia-11-la-chisinau-2.html

Publicat în DOCUMENTE DE ARHIVĂ, IN MEMORIAM, LUPTA PENTRU ADEVĂR, MARI ISTORICI | Lasă un comentariu

Divizia 11 la Chișinău,1918 (1)

Din experienţa cercetării documentelor de arhivă şi a scrierilor diferite rezultă o idee relativă despre evenimentele din Basarabia de la sfârşitul anului 1917 şi începutul din 1918. Din documentele cercetate nu rezultă indubitabil criza gravă care a cuprins întreaga zonă a războiului din estul Europei, factorii destabilizatori şi deznodământul acestuia. Cercetările complementare precum şi cercetările unor arhive din alte state, S.U.A. şi Germania, în special, precm şi memoriile unor combatanţi, ne indică motivaţia reală a unor actori de pe front. Aşa bunăoară aflăm că Winston Churchill, in cartea „The World Crisis” („Criza mondiala”), vol. IV, pag. 72-73 scrie urmatoarele: „Către mijlocul lui aprilie, germanii au luat o decizie sinistră. Decizia germană de a sprijini un puci bolşevic în Rusia era dictată, în martie (aprilie) 1917, de iminenta intrare a S.U.A. în război de partea Angliei. Germania avea, de aceea, interesul să încheie urgent o pace separată în Est, cu Rusia. „Trocul” propus de Lenin lui Max Warburg era simplu: Germania să-l ajute să preia puterea la Petersburg, în schimbul promisiunii lui Lenin de a încheia imediat o pace separată, în condiţiile dictate de germani. Ceea ce s-a şi întamplat ulterior, la Brest-Litovsk, în 1918[1].

Din perspectiva unor asemenea informaţii, categoric determinante pentru acele evenimente, ne vom pierde cu siguranţă în anume amănunte ce ar putea să deturneze cercetarea de la descoperirea adevărului istoric. Adunarea la un loc a tuturor, sau a cât mai multor informaţii relevante, şi cu precădere mărturii ale celor care au decis, ori au avut rol semnificativ, vom putea creiona adevărul despre cele petrecute la începutul anului 1918. Faţă de această împrejurare considerăm că au valoare acele documente şi însemnări făcute „chiar în timpul operaţiunilor sau imediat după acestea, ca dări de seamă, rapoarte operative, jurnale zilnice din acel timp”[2]. În cazul citat beneficiem de memoria extraordinară şi de discernământul critic a generalului Erik von Ludendorff. Şi totuşi orişice informaţie necesită o reconfirmare măcar dintr-o altă sursă pentru a fi pe deplin credibilă. Numai astfel „faptele mari de arme, care sunt bucuria şi mândria patriei” vor oglindii adevărul istoric. Dacă istoria se face prin contribuţia colaboratorilor faptelor ei, ea va trebui arătată generaţiilor ce vor urma şi atunci trebuie nepărat scrisă. Exemple de dăruire şi devotament au fost nenumărate, în Campania din 1916 şi 1918, dar ele s-au dovedit inutile prin ieşirea precipitată a Rusiei din război şi încheierea, la 25 noiembrie 1917, Convenţiei de la Brest-Litovsk[3], ca rezultat al planului secret Magnum.

S-a creat astfel o situaţie de o gravitate excepţională. Forţele armatelor 1 şi 2 române au fost capabile abia să acopere frontul lăsat liber prin „plecarea la revoluţie” a ruşilor. Pe de o parte, retragerea dezordonată a militarilor ruşi, cărora Lenin le ceruse imperativ să dezerteze, a fost o provocare serioasă pentru armata română, nevoită să apere populaţia de jafuri şi distrugeri şi să facă faţă la atacuri neaşteptate. A rămas celebră Bătălia de la Galaţi între ruşi şi români (pe atunci încă aliaţi), cu un deznodământ unic în istoria primului război mondial, când ruşii s-au predat armatelor germane; bătălia a fost considerată prima în care s-au folosit, concomitent, trupe terestre, marine şi de aviaţie. Pe de altă parte, Guvernul român trebuia să respingă acţiunile bolşevicilor din România într-o republică sovietică. Lenin trimisese un agent la Iaşi, pentru a-l suprima atât pe generalul rus Scerbacev cât şi pentru detronarea Regelui Ferdinand.

În dezordinea generală, Basarabia refuză să mai fie gubernie rusească şi decide să ceară ajutorul armatei române. După mai multe apeluri, Guvernul Brătianu hotărăşte să trimită peste Prut două divizii de infanterie şi două de cavalerie, pentru restabilirea ordinii, protejarea populaţiei, apărarea căilor de comunicaţie şi a depozitelor. Puterea sovietică a considerat însă intervenţia drept un act de agresiune pe propriul teritoriu şi a rupt relaţiile diplomatice cu România, confiscându-i tezaurul naţional, aflat atunci, în păstrare, la Moscova. Dezacordul dintre generalul Scerbacev, comandantul armatelor ruse, de ordinele căruia nu mai asculta nimeni şi noile autorităţi sovietice puneau sub ameninţarea cu un război civil purtat chiar pe teritoriul românesc. Acest război a fost evitat prin măsurile energice luate de Marele Cartier General român de „pază a bunurilor populaţiei, asigurarea ordinii publice” şi evacuarea forţată a bolşevicilor din Moldova şi Basarabia. S-a mai putut evita astfel, arestarea cetăţenilor români şi sechestrarea a 18 vagoane cu arme şi muniţii. Tezaurul românesc însă nu a putut fi recuperat nici până în ziua de astăzi.

Concomitent, guvernele care s-au succedat, Averescu şi Marghiloman, au tras de timp, până la semnarea păcii de la Buftea – Bucureşti, din 27 aprilie/7 mai 1918, care a însemnat prin clauze mai degrabă: „o pace criminală care nu a fost ratificată şi semnată de rege”. Bun român, eminent patriot, Ion Antonescu, viitorul mareşal, ca şef al Biroului Operaţiunilor din Marele Cartier General, singurul neconsiliat de Misiunea militară franceză, nu putea rămâne insensibil la evenimentele militare, dar şi politice din vara anului 1917 şi perioada ce a urmat. El se va implica în temperarea „elanului revoluţionar” al unor soldaţi bolşevizaţi din trupele ruseşti, cum avea să recunoască în anul 1938: „Prin atitudinea mea, recunosc brutală, am determinat la Iaşi, în contra voinţei guvernului şi într-un moment de ezitare a Comandamentului acţiunea de dezarmare şi a bolşevicilor de la Socola şi a armatelor ruseşti din Moldova”. Trebuie să subliniem că acţiunea de la Iaşi urmărea arestarea familiei regale, a membrilor guvernului şi instaurarea, după „model rusesc”, a unor „soviete”! Prin dejucarea diabolicului „plan bolşevic”, locotenent-colonelul Ion Antonescu a preîntâmpinat şi eradicat posibilitatea şi consecinţele grave „ale unei crize politice fără precedent în istoria politică a românilor”.

Odată încheiate ostilităţile pe frontal din Moldova, Ion Antonescu identifică ca direcţie prioritară Basarabia. Astfel, la 2 ianuarie 1918 a alcătuit studiul (anexă) referitor la trimiterea de trupe în Basarabia cu scopul de „asigurare a aprovizionării trupelor care operează pe frontul român şi a populaţiei româneşti”. Ion Antonescu dorea, pentru atingerea obiectivelor: asigurarea regulată a funcţionării trenurilor de aprovizionare pe linia Odessa-Socola; restaurarea ordinii în Basarabia prin împiedicarea jafurilor şi formarea depozitelor cu resurse materiale de tot felul. Colonelul român avea în vedere şi eventualitatea unor confruntări cu unităţi bolşevice, drept pentru care propunea trimiterea unei „divizii întărită cu un regiment de cavalerie şi prevăzută cu mijloace tehnice necesare”[4], propunere ce era realistă şi în măsură a tranşa hotărâtor în favoarea armatei române o eventuală confruntare armată.

Misiunea diviziei care urma să intre în Basarabia trebuia să fie încredinţată generalul Ştefănescu pentru a ocupa linia ferată Bender-Socola, cu stăpânirea centrelor Chişinău şi Bender. În ceea ce priveşte statutul Diviziei, colonelul Ion Antonescu a respins categoric cererea unui locotenent colonel francez, reprezentantul Misiunii Franceze de la Chişinău, ca generalul Ştefănescu „să fie obligat a lua dispoziţiuni după indicaţiile şi instrucţiunile ce-i va da dânsul”. Discuţia lui Antonescu cu ofiţerul francez s-a încins, colonelul român declarându-i „că un general român nu va accepta niciodată şi nici nu poate să fie sub ordinele unui locotenent-colonel, fie şi francez”. În continuare, Ion Antonescu a mai subliniat că „Divizia va avea o misiune bine determinată; misiune pe care o va ordona numai comandamentul autorizat şi, prin urmare, numai Marele Cartier General Român este în drept de a da dispune de trupele române, deoarece era singurul în măsură a stabili un echilibru între interesele de ordin operativ şi cele de ordin general”[5] (s.n.- C.M.).

Până în aprilie 1918, cât a activat ca şef al Biroului Operaţii din Marele Cartier General, numele lui Ion Antonescu este asociat primului act de Unire înfăptuit de românii din Basarabia în martie acelaşi an, prin vocea Sfatului Ţării de la Chişinău. Decizia de unire a Sfatului Ţării de la Chişinău, credea Ion Antonescu, repara nedreptatea din 1812 când „prin forţă şi trădare partea de răsărit a Moldovei a fost smulsă din trupul acestei provincii româneşti. Prin măsuri energice, colonelul Ion Antonescu a reuşit să evite infiltrarea în armata română a anarhiei şi dezordinii, care cuprinseseră trupele ţariste”.

După instaurarea ordinii în Moldova, prin dezarmarea trupelor ruse şi expedierea lor peste Prut, Antonescu a urmărit cu foarte multă atenţie derularea evenimentelor politice şi militare din Basarabia, prin contactele purtate, de reprezentanţi ai Marelui Cartier General cu emisari şi unor „Comitete revoluţionare”, de asigurare a ordinii, care să ofere posibilitatea Consiliului Directorilor Republicii Moldoveneşti să poată acţiona în temeiul Deciziei Sfatului Ţării de la Chişinău. Hotărârea Sfatului Ţării de la Chişinău şi realizarea unirii cu patria mamă era în viziunea lui Ion Antonescu doar un pas dintr-un „program, lăsat nouă, la 1559, ca o sfântă moştenire de Marele şi de veci neuitatul Mihai şi urmărit necontinit de atunci de românii de pretutindeni: cuprindea, reconstituirea Daciei Traiane”.

În aceste împrejurări Divizia 11 Infanterie, din ordinul Marelui Cartier General, a trecut în Basarabia pentru a proteja populaţia de jafurile şi omorurile „bandelor de bolşevici”. Pregătirile pentru împlinirea acestor misiuni nu au surprins foarte tare. Legitima intervenţie, cerută de altfel de către reprezentanţii tinerei Republici, a fost remarcată de căpitanul francez A. Auschug, într-o scrisoare, adresată unui ofiţer din Divizia 11 Infanterie, redactată, la 4 ianuarie 1918, la Angheleşti în următorii termeni: „Dragul meu camarad, am citit scrisoarea ta cu sincere emoţii din adâncul inimii, şi nu pot decât să te felicit pentru nobilele sentimente de amor propriu pe care le exprimi în mod atât de generos. Mă grăbesc să-ţi spun mai întâi că situaţia actuală, oricât de critică ar părea la prima vedere, este departe de a fi disperată. Doar o parte a Rusiei este în anarhie dar statele independente care tocmai s-au constituit, Finlanda, Ucraina, Basarabia şi altele care se vor forma neântârziat sunt centre de reorganizare, în plină cale de progres. Se apropie deci momentul stăpânirii ţarii care se smulge din penibila situaţie pe care nişte răzvrătitori au creat-o în mod voluntar. Armata din Ucraina este pe cale de a se reconstitui şi probabil de a vă da ajutor. Această provincie numără într-adevăr mai mult de 30 milioane de locuitori, aşadar nu este neglijabilă. Deci până în prezent pacea nu e decât întrevăzută, dar se va face ea cu adevărat? În orice caz dragă prietene rolul vostru la ora actuală este simplu. Aveţi alături de voi forţă extraordinară: soldatul român. Admiraţia pentru el este infinită […] Psihologia vă oferă mijloace sigure pentru a-l cunoaşte […] Fiţi siguri de asta. Dar dacă în ciuda tuturor acestor lucruri, circumstanţele s-ar agrava, fiţi siguri că veţi putea conta pe mine şi că voi face tot ce-mi va sta în putinţă pentru a îndeplini dorinţele voastre. De altfel am intenţia să merg câteva zile să te vizitez la regiment şi vom putea să discutăm despre toate acestea între patru ochi. Vă asigur de sentimentele mele de vie admiraţie şi de cele mai afectuoase amintiri”.

Primind misiunea Divizia 11 Infanterie, în frunte cu generalul Ernest Broşteanu, şi-a luat măsurile necesare pentru executarea marşului şi îndeplinirea întocmai a ordinelor. Desfăşurarea evenimentelor, pe zile, a fost consemnată într-un carnet de front de către colonelul Mihail Ionescu, comandant al Regimentului 42/66 Infanterie, cel care a intrat primul în Chişinău. Din acest jurnal reţinem:
4 ianuarie 1918 – Ordin urgent de plecare, Tecuci pentru îmbarcare spre Iaşi. Eu am plecat de dimineaţa, pe timp frumos, cu marş foarte agreabil. La Tecuci am aflat că regimentul meu pleacă abia pe 7 ianuarie cu trenul spre Iaşi. La 6 ianuarie am serbat Boboteaza, la Tecuci, cu tot regimentul.
8 ianuarie – Sosit cu trenul în gara locală, aflu că trebuie să ne îmbarcăm pentru Basarabia. O grabă grozavă şi neconformă cu mijloacele de transport disponibile. În fine seara ne-am îmbarcat şi am pornit.
9 ianuarie – Am intrat pe pământul scump al Basarabiei, trecem prin Ungheni şi ajungem la Păliţa, unde trebuie să debarcăm deoarece se semnalează trupe revoltate spre Corneşti. Am terminat debarcarea abia la ora 3 după masă, şi am pornit spre Corneşti. Am ajuns seara aci şi am cantonat în acest sat în deplină linişte, deşi cu o zi în urmă era în plină revoltă.
10 ianuarie – Am executat marş prin Sadova, la Vorniceni unde am ajuns noaptea fiind primiţi cu focuri de aceleaşi trupe neregulate revoltate. Am intrat cu forţa în sat şi aflăm că doi ofiţeri de-ai noştri fuseseră făcuţi prizonieri şi trimişi în satul Lozova, unde am trimis un detaşament de i-a eliberat în cursul nopţii, şi aducându-mi-se patru vinovaţi i-am executat.
11 ianuarie – Marş de la Vorniceni la Călăraşi. Ajungând aci am avut alt bucluc, ofiţerul cu cartituirea fusese prins şi bătut de alţi revoltaţi. Am arestat din cei bănuiţi şi i-am bătut bine.
12 ianuarie – Marş de la Călăraşi la Cojuşna, prin Străşeni. S-a petrecut fără incident. La Cojuşna bine primiţi, localitate cu vinuri foarte bune.
13 ianuarie – la prânz, după o înţelegere cu delegaţia venită din Chişinău, în cap cu domnu Erhan preşedintele directorilor, şi ministrului de război praporgic Pântea, am înaintat spre Chişinău. Am intrat în acest oraş seara la ora 7, eu fiind comandantul avangardei, am înaintat în capul primei mele trupe, şi aşa am parcurs tot oraşul, deşi mi se spusese de directori şi mulţi locuitori că sunt mitraliere ascunse care vor trage asupra noastră. Am mers la gară unde am stabilit batalionul din cap şi cartierul regimentului, făcând şi avanposturi.
14 ianuarie – Serbarea oficială a intrării trupelor române în Chişinău având loc o defilare frumoasă şi o masă la cel mai bun club de aici. Primirea foarte prietenoasă din partea autorităţilor şi populaţiei române şi foarte duşmănoasă din partea evreilor.
15-23 ianuarie – Serviciul de pază şi ordine în gara Chişinău, pe linia ferată Chişinău – Călăraşi şi înGherman Pintea Odesa împrejurimi, fără incidente. În dimineaţa de 23 ianuarie aflăm însă că Benderul, ce fusese deasemeni ocupat, a fost evacuat de trupele române, fiind surprinse în timpul nopţii de bolşevici, ajutaţi de evrei. Am luat îndată măsuri de reparare a greşelii, mai ales că în acel oraş se aflau 800 tunuri, enorm material de puşti şi muniţii, precum şi 300 vagoane alimente.
24 ianuarie – Serbarea Unirii cu serviciul la Episcopie, paradă frumoasă şi recepţie la club şi mai frumoasă. Aci, în o atmosferă frăţească, preşedintele Inculeţ, apoi directorii Pelivan, Halipa, precum şi preşedintele lor Ciugureanu au anunţat că astăzi 24 ianuarie au declarat Basarabia Republică Independentă, cu rezerva de a se alipi acelei ţări faţă de care-i va dicta interesele sale. Deci unirea este ca şi făcută. S-au trăit momente frumoase care vor rămâne în istorie. Seara am asistat la prima reprezentaţie în limba română la teatrul de aici, a trupei Teatrului Naţional din Iaşi sub direcţia lui Mihail Sadoveanu. Piesa „Fântâna Blanduziei”.

25 ianuarie – De dimineaţă am aflat că greşala de la Bender a fost complet reparată, reluându-se atât oraşul cât şi împrejurimile, trecând spre Tiraspol.
26 ianuarie – 10 martie – După o muncă încordată în serviciul de pază şi apărare a Chişinăului până la Nistru, acum am ajuns la inacţiune. Pe baza preliminarilor de pace semnate, şi a păcii care e în curs, Divizia noastră intrând în numărul celor ce trebuie demobilizate, am procedat la aceasta cu începere de la 5 martie. Acum operaţia e aproape terminată. În curând vom pleca în Moldova şi apoi la reşedinţa regimentului, nemaifiind altceva mai bun de făcut în aceste împrejurări neprevăzute de nimeni şi cu urmările cele mai grele pentru ţara noastră”.Completăm aceste informaţii, inedite, cu câteva repere cronologice ale participării Diviziei 11 Infanterie la această operaţie frăţească. La începutul anului 1918 Divizia 11 Infanterie, avea: Brigada 21 Infanterie pe valea Caregna în rezerva Armatei I-a şi Brigada 22 Infanterie în regiunea Corni-Vutcani-Leova-Fălciu-Banca-Ibăneşti, cu misiunea de a supraveghea contra trupelor revoluţionare ruse. Din acest dispozitiv evenimentele sau derulat pe zile după cum urmează:
4 ianuarie 1918 Armata I-a în baza unui ordin al Marelui Cartier General dispune ca Brigada 21 Infanterie, cu artileria şi serviciile Diviziei 11, aflate în regiunea Tufăneşti-Cioran- Călimăneşti – să se concentreze în regiunea Tecuci-Satul Nou-Ţigăneşti-Ungureni şi Slobozia-Blăneasa. Concentrarea trupelor pe această zonă trebuie să fie terminată în ziua de 5 ianuarie 1918 ora 12.00, iar a serviciilor în ziua de 6 ianuarie 1918 aceiaşi oră.

În continuarea executării acestui ordin Armata I-a face cunoscut că Brigada 21 mixtă (infanterie şi artilerie) se va transporta pe calea ferată din regiunea Tecuci în zona Valea Adâncă – Târguşor – Visan – Bucium – Tomeşti – Guronel prin grija armatei. Transporturile încep în ziua de 5 ianuarie 1918, ora 20.00 şi se termină în ziua de 9 ianuarie 1918 ora 01.00. Ambulanţa divizionară, semicoloanele de muniţiumi şi de coloana de subzistenţă se vor concentra în judeţul Fălciu la Albeşti, plecarea acestora se va face la 5 ianuarie, iar sosirea la Albeşti la 7 ianuarie 1918 în marş pe jos.
7 ianuarie 1918, se primeşte Ordinul Marelui Cartier general, nr. 6713 care prevede următoarele în extras:
1. Divizia întărită cu Regimentul 2 Roşiori va trece în Basarabia pentru a se concentra cu grosul în zona Chişinău-Cărbuna.
2. Concentrarea Diviziei în zona de mai sus se va face după cum urmează: Brigada 21 Infanterie şi Divizionul 3 din Regimentul 21 Artilerie cu trenul; Celelalte trupe şi serviciile pe jos.
3.Trupele care se deplasează cu trenul vor începe transportul în ziua de 8 ianuarie 1918.
4. Trupele care merg pe jos se vor deplasa la urmă cu două coloane având ax de mişcare Leova-Gura Galbenă-Rezeşti-Cărbuna. Mişcarea va începe în dimineaţa zilei de 8 ianuarie 1918. Itinerariile şi etapele vor fi ordonate de comandantul Diviziei 11.
5. Misiunea Diviziei este de asigura transportul treburilor de aprovizionare pe linia Bender-Socola şi formarea depozitelor necesare armatei române în lungul drumurilor de etape aflate în zona arătată pe hartă. În acest scop va trebui să asigure ordinea ordinea la Chişinău şi Bender pentru ca buna funcţionare a căilor ferate să nu fie împiedicată de răufăcători şi să se pună populaţia, avutul ei şi al ţinutului în siguranţă, la adăpost de jafuri şi distrugeri”.

În urma ordinului de mai sus Divizia 11 Infanterie dă ordinul de operaţiuni nr.92 care cuprinde în extras următoarele: „Divizia se va concentra în Basarabia, în jur de Chişinău, fapt pentru care se va pune în marş cu Brigada 21 Infanterie mixtă cu trenul, după ordinele exprese ale Marelui Cartier General şi va ocupa zona de sud de Chişinău; cu Brigada 22 Infanterie, mai puţin detaşamentul colonel Macovescu, se va pune în marş în dimineaţa de 8 ianuarie 1918, ora 09.00 sub comanda directă şi personală a colonelului Meleca, când vor trece pe la punctul iniţial primele elemente ale coloanei la podul de la Bumbata; şi cu detaşamentul colonel Macovescu constituit din 1 batalion (III/57/58) o baterie şi un escadron va merge direct la Bender, unde va asigura liniştea în această localitate stabilind o neîntreruptă legătură cu Brigada 22 Infanterie de la sud de Chişinău”.

Pentru zilele următoare jurnalul acţiunilor de luptă al diviziei consemnează evenimentele pe zile după cum urmează în: 8 – 10 ianuarie 1918 „Unităţile Diviziei se pun în marş la 8 ianuarie pentru executarea ordinului nr. 92/ 7 ianuarie 1918. brigada cantonează la Lăpuşna. În seara zilei de 10 ianuarie 1918, Brigada 21 Infanterie cantonează în zona Sadova, Ţuţora, Călăraşi. Cartierul Diviziei 11 la Călăraşi.
11 ianuarie 1918 Se fac pregătiri pentru ocuparea Chişinăului. Comandantul Diviziei 11 dă ordinul nr. 12/ianuarie 1918. (cu următoarele puncte):1. Inamicul a ocupat Chişinăul unde s-a organizat defensiv. Pentru a putea a fi respins de aici, va fi atacat în ziua de 13 ianuarie 1918 în care scop se va da ordine la vreme. 2. În ziua de 12 ianuarie 1918 trupele şi serviciile diviziei se vor pune în marş pentru că în seara de 12 ianuarie 1918 să staţioneze în următoarele zone: Brigada mixtă în zona Cojuşna-Trăsneni-Gidegiz-Sirec. Cartierul Brigăzii la Cojuşna. Brigada 22 mixtă în zona Jidoveni-Prisaca-Dănceni. Cartierul Brigăzii la Dănceni. serviciile Diviziei la Vorniceni. 3. Pentru noaptea de 12-13 ianuarie 1918, se vor lua măsuri de siguranţă …
12 ianuarie 1918 La ora 13.00 s-a prezentat la comandamentul Diviziei în gara Călăraşi o delegaţie din „Sfatul Ţării din Chişinău” compusă din preşedinte, un delegat ţărănesc, un delegat orăşănesc, un delegat al mateloţilor şi unul al soldaţilor moldoveni, cerând să le explicăm cauza venirii trupelor române în Basarabia, scopul ce urmăresc şi dacă este inevitabilă intrarea în Chişinău. Li s-a dat lămuririle necesare arăţându-le că în vederea realizării scopului nostru, intrarea în Chişinău este inevitabilă şi că dacă trupele bolşevice vor opune rezistenţă, Chişinăul nu va fi cruţat de ororile războiului, din cauza bombardamentului şi a împuşcăturilor. Şi s-a fixat termen până în ziua de 13 ianuarie 1918 ora 12.00, după cererea lor, ca să aducă răspunsul tratativelor între ei şi bolşevici care trebuiesc trecuţi peste Nistru, cu voia sau fără voia lor.

13 ianuarie 1918 Situaţia în jurul Chişinăului nefiind complet clarificată pentru ocuparea oraşului de către trupele Diviziei 11 Infanterie să se producă în condiţiunile cele mai bune se iau următoarele măsuri:
– În ipoteza că bandele bolşevice, presupuse încă în oraş vor opune rezistenţă, se redactează un ordin de operaţii prin care se dispune celor două brigazi să atace Chişinăul, în timp ce cavaleria, după ce va depăşi oraşul, va tăia retragerea bandelor spre Bender. Brigada 21 Infanterie avea să opereze pe direcţia Cojusna – Chişinău, iar Brigada 22 Infanterie, pe direcţia Prisaca – Buicani – Chişinău. Acţiunea urma să se desfăşoare în mod energic, trupele nu trebuiau să intre în Chişinău ci să-l înconjoare, trimiţând în interior patrule care să asigure liniştea şi să cureţe oraşul de ultimele bande.
– În ipoteza că bandele nu vor opune rezistenţă, operaţia contra Chişinăului se va reduce la o simplă ocupare, după următoarele norme:
1. Cavaleria va parcurge oraşul în tot lungul lui şi se va opri în dreptul satului Babuyezi, unde va cantona.
2. Brigada 21 Infanterie cu muzica în frunte va parcurge pe şoseaua din lungul căii ferate, oprindu-se la ieşirea de Est unde va cantona.
3. Brigada 22 Infanterie va parcurge oraşul pe o stradă paralelă cu şoseaua din lungul căii ferate şi va ieşi la periferie pe comunicaţia care duce la Răşeni, prin Baczai, unde va cantona.
În ambele ipoteze postul de comandă al Diviziei, pentru noaptea de 13/14 ianuarie 1918, era în Străşeni.
În cursul dimineţii de 13 ianuarie 1918, se produc următoarele două evenimente, menite să influenţeze dezvoltarea operaţiunilor proiectate.
1. La ora 10 s-a prezentat la Comandamentul Diviziei o delegaţie compusă din domnii Pelivan, director al afacerilor externe, Codreanu al căilor ferate şi Iancu, director la finanţe, prevăzuţi cu o scrisoare de recomandare din partea Marelui Cartier General Român. În urma conferinţei ce a avut loc s-a stabilit că după intrarea trupelor Diviziei în Chişinău să se dea tot concursul necesar Dl. Pelivan pentru restabilirea bunei rânduieli politice şi economice precum şi să i se satisfacă toate cererile, dacă nu vor fi contrare acţiunilor militare şi însărcinării speciale a Diviziei.
2. La ora 2.30 s-a prezentat o altă delegaţie sub conducerea domnului Erhan, preşedintele Consiliului directorilor basarabeni şi compusă din domnii Pântea, directorul afacerilor războiului şi din alţi delegaţi care au cerut deasemenea explicaţiuni asupra rostului trupelor noastre în Basarabia şi în special asupra intrării lor în Chişinău. Li s-a făcut cunoscut şi acestora că scopul venirii trupelor noastre nu este acela de a produce perturbaţiuni în rosturile interne ale noului aşezământ basarabean ci numai pentru restabilirea ordinei şi perfectei siguranţe a acelora care reprezintă interesele româneşti în acea parte. Delegaţia a plecat de la Comandamentul Diviziei complet satisfăcută.
Totuşi comandamentul neputând obţine de la aceşti delegaţi nici o declaraţie încurajatoare asupra modului cum va decurge operaţia ocupării, la ora 13.00 dă ordin trupelor ca să se pună în marş în ipoteza I-a fără însă a trage dacă nu vor fi atacate. Inaintarea brigăzilor s-a făcut conform ordinelor, fără nici un incident. La ora 18.00 trupele au ocupat Chişinăul.

14 ianuarie 1918 Cu începere de la 14 ianuarie 1918 Divizia se împarte pe detaşamente în jurul oraşului Chişinău pe o rază de 8-10 km pentru restabilirea ordinei şi asigurarea locuitorilor care începuseră să fie prădaţi de diferite bande provenite din foştii soldaţi ruşi.
16 ianuarie 1918 În ziua se 16 ianuarie 1918 detaşamentul Lt. col. Macovescu (III/R 57/58, şi una baterie Ion Ienculetşi un escadron) înaintând până pe înălţimile din jurul Benderului este primit cu focuri din oraş şi din satele ce înconjoară oraşul. Detaşamentul a atcat ocupând până în seara zilei pădurea de la N-V Bender. Comandantul detaşamentului văzând că nu poate ocupa oraşul cere ajutor diviziei. Se trimite în cursul nopţii de 16/17 ianuarie 1918 colonelul Meleca (comandantul Brigăzii 22 Infanterie) cu 2 batalioane şi o baterie pentru a veni în ajutorul Lt. col. Macovescu şi a cuceri Benderul.
18 ianuarie 1918 Detaşamentul col. Meleca transportat cu trenul până la Bulbaca unde debarcă în după amiaza zilei de 17 ianuarie 1918 se pune în marş spre Bender în dimineaţa de 18 ianuarie 1918. La ieşirea din satul Bulbaca este primit cu focuri din toate părţile de catre grupuri răzleţe de revoluţionari ruşi. Din direcţia Kalfa şi Gerbovacz coloana este bătută cu focuri de artilerie inamică. Se începe atacul satelor Kalfa şi Gebovacz, după 2 ore satele au fost cucerite, iar la Kalfa s-au capturat şi 2 tunuri.
19 ianuarie 1918 În ziua de 19 ianuarie 1918 se cucereşte Lipscanii, Borisovka şi Varniţa.
Comandantul detaşamentului cere noi ajutoare pentru a putea ocupa Benderul. Se trimit 2 batalioane din Brigada 21 Infanterie şi una baterie din Regimentul 21 Artilerie. Cu forţa a 5 batalioane, 3 baterii şi un escadron se proiectează atacul Benderului.
20 ianuarie 1918 Benderul este ocupat în noaptea de 20 ianuarie 1918 ora 5.00 prin surprindere. S-a capturat o mare cantitate de tunuri de diferite calibre (circa 800 de piese). În gara Bender se capturează aproximativ 300 vagoane şi 60 de locomotive.
23 ianuarie 1918 La 23 ianuarie 1918 bolşevicii atacă prin surprindere Benderul din toate părţile, populaţia civilă trece de partea bolşevicilor şi atacă trupele române. După o scurtă rezistenţă la podul de pe Nistru, trupele de sub comanda colonelui Meleca se retrag la vest de Bender. Numai în cetate rămâne un batalion român.
24 ianuarie 1918 Regimentul 3 infanterie şi 10 Vânători se pun sub ordinele Diviziei, cu Divizionul II / Regimentul 21 Artilerie.
25 ianuarie 1918 În ziua de 25 ianuarie 1918 se atacă Benderul, după ce se întăreşte Detaşamentul col. Meleca cu două batalioane din Regimentul 41/71 Infanterie. În ajutorul trupelor române de la Bender, Marele Cartier General trimite Regimentul 7 Roşiori cu o baterie. După ocuparea Benderului se formează un cap de pod în Ucraina în faţa oraşului cu scopul de a se asigura transporturile pe podul de pe Nistru. Dispozitivul trupelor, de la sfârşitul lunii ianuarie, rămâne acelaşi până la 17 februarie 1918, când se face o nouă regrupare. Cu începere din această dată gruparea forţelor Diviziei pe zonă va fi următoarea:
– Detaşamentul Bender: Brigada 22 Infanterie cu 3 (trei) baterii artilerie şi 2 (două) plutoane cavalerie;
– Detaşamentul Chişinău compus din Brigada 21 Infanterie (mai puţin 1 companie şi un pluton aflat la Orheiu); 3 (trei) baterii artilerie; 2 (două) escadroane cavalerie; Batalionul Pionieri;
– Detaşamentul Dubăsari cu 1 (un) Regiment Vânători; 2 (două) baterii artilerie; 1 (un) escadron cavalerie.
– Detaşamentul Orheiu format din: 1 (o) companie din Brigada 11 Infanterie; 1 (un) pluton mitraliere; 1 (un) pluton cavalerie. Regimentul de marş, execută paza şi supravegherea regiunii Călăraşi.

De la ocuparea Benderului şi până la sfârşitul lui februarie au fost schimburi de focuri de artilerie în zona oraşului, iar pe malul Nistrului şi prin satele din apropierea Nistrului au fost în continuu atacuri de bande bolşevice de mică importanţă.
25 februarie 1918 În ziua de 25 februarie 1918, între orele 01.40 şi 16.00 au trecut prin Chişinău spre Bender trenurile cu misiunea franceză ce părăsea ţara. Pe peronul gării se aflau prezenţi domnul general de divizie Istrati, comandantul Corpului 6 Armată, Statul Major al Diviziei 11 Infanterie, comandantul Brigăzii 21 Infanterie cu cei doi comandanţi de Regimente şi ofiţerii disponibili din detaşamentul Chişinău. Un batalion, cu muzica şi drapelul din Brigada 21 Infanterie, a dat onorurile. La intrarea trenului în gară muzica a intonat „La Marseillaise” iar trupa şi ofiţerii au izbucnit în urale nesfârşite.

Domnul general Berthelot după ce a fost salutat de domnul comandant al Corpului 6 Armată a trecut prin faţa drapelului şi a strigat „Sănătate copii” ceea ce a stârnit un adevărat entuziasm. După ce a trecut trupa în revistă, a adunat ofiţerii şi le-a ţinut o cuvântare plină de emoţiune, spunând că întreaga misiune (franceză) părăseşte ţara cu inima plină de durere dar că şi acolo, vor lucra nu numai pentru Franţa ci şi pentru România. Strângând mâna fiecărui ofiţer în parte, domnul general Berthelot a făcut apoi cerc, arătând din nou cât de trist se simte de această despărţire. Din fiecare companie au fost prezentaţi apoi câte 4 soldaţi din cei mai vrednici cărora domnul general Berthelot le-a ţinut o scurtă cuvântare promiţându-le că după încheierea păcii se va simţi mândru să revină în ţara al cărei cetăţean de onoare este, pentru a reîntâlni soldaţii cu care a luptat pentru victoria comună. Apoi strângându-le mâna la fiecare le-a spus că acest semn de dragoste ostăşească să fie dus de ei în mijlocul fiecărei companii.

După terminarea acestei ceremonii, impunătoare prin simplitatea ei, domnul general Berthelot şi-a luat rămas bun de la ofiţerii de faţă iar trenul s-a pus în mişcare în sunetele marşului „La Marseillaise” şi în uralele nesfârşite ale trupei şi ofiţerilor. În tot timpul 2 avioane din escadrila flotilei a 4-a au zburat deasupra gării Chişinău şi au însoţit trenul în marş. Cele 5 trenuri cu întreaga Misiune Franceză şi aliată din România au trecut Nistrul pe la Bender spre Odessa în cursul zilei de 25 februarie 1918, la orele 0.20; 2.00; 5.07; 9.15; şi 18.59.

Corpul 6 Armată face cunoscut că trenurile cu Misiunea Franceză trebuie să treacă Nistrul înaintea trupelor germane care înaintează prin Bender cu destinaţia Ucraina. Pe lângă aceasta trebuie să se pună cât mai mare spaţiu între ultimul tren al Misiunii şi trupele inamice. În acest scop se iau măsuri de distrugeri de poduri pe itinerariul ce urmează detaşamentul care vine de la Reni, în aşa fel ca să nu poată ajunge la Bender înainte de 28 februarie 1918. În caz că la sosirea trenurilor se vor găsi în Bender trupe inamice, trupele noastre le vor împiedica, la nevoie chiar cu forţa să atace aliaţii.
26 februarie 1918 În ziua de 26 februarie 1918 soseşte primul detaşament german, tare de 2.000 de oameni armaţi cu mitraliere, aruncătoare de bombe, transportat în 160 de camioane auto şi 18 autoturisme. Detaşamentul are destinaţia Odessa.
27 februarie 1918 Marele Cartier General cu ordinul nr. 7050 trimite instrucţiunile asupra demobilizării Diviziilor 11, 12, 13, 14 şi 15. Aceste instrucţiuni prevedeau următoarele (în extras): „Urmând a se executa demobilizarea Diviziilor 11, 12, 13, 14 şi 15 se vor lua următoarele măsuri: 1. Efectivele se vor reduce după cum se arată (mai jos): Infanteria – 4 regimente a 3 batalioane, cu un efectival regimentului de 250 trupă şi 80 cai; Artileria – 1 regiment de tunuri de 10 baterii (dintre care o baterie de 53 mm). Efrectivul regimentului: 528 trupă şi 370 cai; 1 regiment de obuziere de 5 baterii(dintre care una de mortiere de tranşee); efectivul regimentului: 278 trupă şI 210 cai; Serviciile divizionare – Divizionul de coloană muniţii, ambulanţa divizionară cu coloana de brancardieri şi coloana de subzistenţă se dizolvă. Cartierul Diviziei, Cavaleria divizionară, Batalionul de pioneri se păstrau deocamdată efectivele de război.

Col. (r) Dr. Constantin Moşincat
– Va urma –

SURSA: http://www.art-emis.ro/istorie/4176-1918-divizia-11-la-chisinau-1.html

–––––––––––––––––––
[1] http://www.timpul.md Cultură -Istorie. Instaurarea comunismului în Rusia, la 7 noiembrie 1917, nu a fost – câtuşi de puţin – un act spontan, ci rezultatul unui amplu proiect secret („Planul Marburg”), pregătit minuţios în afară Rusiei. Şi finanţat generos de marii „bancheri internaţionali”
[2] Revista România Militară, nr. 1/1934, p.103. Unele personalităţi militare, care au decis soarta unor campanii militare, cum a fost cazul generalului Ludendorff, nu au avut stenografi ataşaţi, fapt pentru care foarte multe informaţii de pe frontul românesc lipsesc.
[3] Tratatul de la Brest-Litovsk între Rusia și Puterile Centrale, a marcat ieșirea Rusiei din război. Delegația germană a fost condusă de Max Hoffmann, comandantul Frontului de Răsărit german, (Oberkommando-Ostfront). Delegația rusă a fost condusă de Lev Troțki. Agasat de cererile germane pentru cesiuni teritoriale, şeful delegației rusești, a anunțat, la 10 februarie 1918, retragerea Rusiei de la masa tratativelor și a declarat „lipsa războiului – lipsa păcii”. Troțki susţinea că bolşevicii au acceptat tratativele de pace în speranța ridicării muncitorimii din Europa Centrală în sprijinul statului proletar rus. Reintoarcerea lui Trotki la masa tratativelor s-a datorat omului care l-a sprijinit: colonelul Edward Mandel House, nimeni altul decât mâna dreaptă a lui Wilson. În 1917, House, sustinut de bancherii Iacob Schiff şi Paul Warburg – l-a expediat pe Trotki, cu un grup de 276 de oameni instruiţi, in Rusia cu misiunea de a-i aduce la putere pe bolsevici.
[4] Constantin Moşincat, Neculae Moghior, Ion Dănilă, Din întuneric un soare nou răsare, Basarabia 1918, Ed. GP, Oradea, 1997,
[5] Pentru detalii vezi şi Constantin Moşincat, Dinpoarta sărutului cu dragoste de ţară, Ed. Cogito, Oradea, 1996, Constantin Moşincat, Divizia 11 Infanterie pe frontul întregirii, Ed. Tipo MC, Oradea, 2006, Constantin Moşincat, Ordine de zi şi de operaţii, Ed. Tipo MC, Oradea, 2011

Publicat în DOCUMENTE DE ARHIVĂ, LUPTA PENTRU ADEVĂR, MARI ISTORICI | Lasă un comentariu

UN MINUNAT ZIARIST RUS DESPRE SĂRBĂTOAREA VICTORIEI DE 9 MAI

Publicat în DOCUMENTE DE ARHIVĂ, IN MEMORIAM, ISTORICII ŞI ISTORIA ÎN IMAGINI VIDEO, LUPTA PENTRU ADEVĂR, MARI ISTORICI | Lasă un comentariu

GRIGORE GRIGORESCU: Oligarhia,democrația-demonia și monarhia

Oligarhia,democrația-demonia și monarhia

(teze, ipoteze şi metereze)

Un conducător politic al tinerimii spunea că scopul misiunii

sale este de a ”împăca România cu Dumnezeu”. Iată o formulă mesianică. Mircea Eliade

    Pentru o Românie liberă – oricând, oricum, oricine – contra oricui.

Eugeniu Carada

Încetaţi să vă mai plângeţi de ţara voastră.

…sunteţi în cea mai bună situaţie istorică de 500 de ani încoace.

Kenneth Jowitt

Profetul spiritual național

Legendarul căpitan național Corneliu  Codreanu a reușit să materializeze profeția voievodală eminesciană: „Faceţi o uriaşă reacţiune morală, o revoluţie de idei în care ideea de „românesc” să fie mai mare decât „uman”, „genial”, „frumos”. Mircea Eliade diviniza: Un conducător politic al tinerimii spunea că scopul misiunii sale este de a „împăca România cu Dumnezeu”. Iată o formulă mesianică… ” Pentru marea împăcare a României cu Dumnezeu, Corneliu Codreanu a fost sacrificat de fatalitatea bolșevico-nazistă. După satanizarea  bolșevică, numai Casa  Regală – la temelia existenței căreia stă dictonul latin „Nimic fără Dumezeu!” –mai poate face posibilă reabilitarea și reîmpăcarea României cu Dumnezeu ori – coșbucian simțind și năzuind: „Spre Domnul țării gândul  De-a pururi noi avându-l, Sus inima, români!”. Deoarece încă Platon ne avetiza că sunt trei forme degenerate de guvernământ: tirania, oligarhia și democrația, referențialulipotezelor și tezelor noastre ar fi: teocrația depolitizată (decrimnalizată), elita meritocratică, etnospritualitatea decapturată, democrația optimizată – ocârmuite de monarhia luminată- vareîmpăca România cu Dumnezeu.

Profețiile pandoriștilor pierdanți

Prin 2002,  publicam în paginile săptămânalul literar sintagma – Infern dantesc pe pământ românesc. Evident, disperam și originalizam deprimat de pesimismul unei cărți  păunesciene. Aroma ambelor parfumuri persista iritant, dar efectul lor insignifiant s-a amplificat terifiant după lectura eseurilor „A murit Umberto Eco” și „Cutia Pandorei în milioane de exemplare” lui Eugen Lungu („Revista literară”, nr. 5, pag. 6-7) -predoslovia coșmarului neoinfernului… planetar. Evoluăm, nu cochetă. Nu zăbavă și le-a amplificat cu alte monumentalități: „…Cioran legionar și profascist…” („Revista literară”, nr. 6 (pag. 6-7), aprofundat arhideprmant de T. Baconschi: „elita interbelică a căzut în capcana legionarismului (un populism fascizant, anti-democratic”, 14 iulie 2017.

(Ne)contextual, evocăm altă ascensiune spectaculoasă – de la potcovăria-puricăria cu V. Matei în paginile „Flux”-iste până la imaginarul infernului Europei la cravată decimată, inclusiv și prin neNobelizarea lui U. Eco pur piraterească de către academicienii suedezi (surzi-absuri valoric), cutia Pandorei în milioane de exemplare ascunse-n buzunare pentru comercializare… Apoi aprofundaabdicarea literară prin polemica cu antiAndrei Țurcanu în„Revista literară” din nr. 6, fluturând public cu satisfacție sațioasă-savuratoarepăcatele oponentului ireconciliant-ireductibil.

Cu o zi înainte, de pe baricadele finaniare,se lansa și haiducea Ion Sturza cu milionari-fanari și alți emisari (komisari) bizari? Sperăm că scrim, prorocim – nuamețim și nudisprețuim. Dar infernul nu obosește,ne zâmbește și-nflorește… Ne-am transformat  oare în bocitoare violatoare în fuste literare, financiare, estetizatoare… noncerebrale? Ne-ntrebăm, nu justițiarizăm și nu infernalizăm. Se știe din vecie, nu de la vrednica vremelnicie – Dante din „Divina Comedie”rămâne axiomatic: după coborârea în Infern, traversează Purgatoriul, urcă Paradisul spre divinizare… Altfel pesimizăm, degradăm ori terorizăm și sucombăm.

În seara aceleiași zile, C. Cheianu predica (haiducea) în emisiunea sa „Mai pes curt” tot sub lozinca bumerang-ștreang: Plahotniuc a deschis cutia Pandorei.Să fie oare invazia și inflația pandoriștilor pierdanți ori pirații politici imperiali?

Noua teroare mondială… națională

Kenneth Jowitt -în capitolul “Noua dezordine mondială”, scria: marile seisme din 1989 fac parte dintr-o mutație genetică, sfărâmarea unei întregi civilizații,.. Respingândtriumfalismul occidentalist, spre deosebire de Francis Fukuyama, de exemplu, sau întreaga cohortă de tranzitologi, K. Jowitt nu a fost convins că umanitatea a ajuns, de o manieră marxistă sau hegeliană, la acel prag al reconcilierii cu sine în figura democrației liberale (V. Tismăneanu). Să fie un geopoliticianism defect, diversionist ori impotent? Răspunsul ni-l oferă Henry Kissinger: „Săptămâna viitoare nu va fi nicio criză. Agenda mea e deja completată“ – iată splendoarea și oroarea (clarobscuritatea) bucătăriei geopolitice mondiale seculare. Problema-i simplă: cât va continuahegemonismul  american, mercantilismul occidental, paranoismul slav și fanatismul oriental (islamist)?Pare romantică ori ignorantă profeția lui Nicolae Milescu-Spătarui: Steaua Orientului luminează Occidentului?Ca și cea solgenițaină: „Să ieșim din minciună!”, deoarece „Suntem victima de serviciu a Europei „civilizate” (D. Puric).  Bancagii Brexit-uluiofereau  soluția perpetuă: Cine a câştigat în urma Brexitului?  SUA -dolarul s-a întărit, iar China a pierdut. La o ședină, Creangă fusese întrebat cum votează?: – Sunt pentru contra. În 1980, după intrarea Angliei în UE, aceștea au difuzat un filmuleț comico-cinic. Ministrul de externe era întrebat dacă-i pro ori contra UE? A răspuns exact ca Ion Creangă. Apoi argumenta belicos: 500 de ani Anglia a luptat pentru dezbinarea Europei din exterior. N-a reușit și a intrat s-o dezbine din interior. – Cât cinism? – i s-a reproșat ministrului. –  Noi îi zicem diplomație.

Darjudecățilenoastredin ultimii ani lecontesteazărecentautopie hegemonială gorbaciovistă deconspirată: prin „dărâmarea” ziduluiBerlinului (9noiembrie 1989),unificareaGermaniilor, revoluțiile înEstulEuropeietc. –URSSurmăreasă devină hegemonulEuropeUnite… La 16 iulie 1990, se produce o nouă întâlnire Helmut Kohl – Mihail S. Gorbaciov (la Jeleznovodsk) – unde reactivează eterna alianţă ruso-germană pentru a anihila hegemonia mondială americană de circa un secol.

Oricum ar fi, noi suntem pentru „o Românie liberă – oricând, oricum cu oricine – contra oricui” (Eugeniu Carada), iar „Cine în această privire nu e cu noi, e contra noastră”  (Mihai Eminescu, 1879).

Cadrul educational național sacrificat de cel imperialКонец формы

 

Moldova – model de succes pentru statele Parteneriatului Global pentru

Educaţie,Corina Fusu,  Ministerul Educației , 1.7.16

Adevăr (arhi)nerecunoscut: instruirea și educația adecvată poate exista și funcționa numai într-un statnormal (măcar partial). Pretinsa statalitate nonromânească moldovenească, ca și fostul lagăr socialistdemocratizat-neocolonizat, esteo entitateimorală (criminală), omofobă, unde etnogenocidul este primul și ultimul scop.Desigur,decriminalizarea-i problemăcapitală globală:separarea politicienilor, monarhilor,conducătorilor statelor și patriarhilor religiilor de crima organizată internațională colonială (teroristă). Numai astfel  putemelabora, discuta și promova politicile educaționale viabile (durabile). Până atunci, strategia educațională națională trebuie axată pe geopolitica reală militară protectoare și mentalitatea învingătoare – asistateinformational,economic, teologic, spiritual-moral… Dar, mai întâi, militar.

Actualmente, Codul educational national este substituit de cel imperial și avem un autoasainat asigurat. UniversitarulAndrei Munteanu, înmeditațiileinaugurale de la  „Tribuna viitoristă” de la 11 iunie, tocmai din China, unde conferențiază,afirma: „Trebuie să schimbăm gândirea critică pe gândirea economică. Dacă Anglia și SUA a dublat veniturile populației în 50 de ani, apoi Chinaîn 9 ani”.În cele din urmă, economia asigură splendoarea socială națională. Mihai Eminescu argumenta axiologic: “Calităţile morale ale unui popor atârnă – abstrăgând de climă şi de rasă – de la starea sa economică… Deci condiţia civilizaţiei Statului este civilizaţia economică“. Totuși, nu-i ometaforă țuțiană speculativă teza: cu rușii se poate vorbi numai cu arma atomică etc.

Cu toate că Franța ultimului secol oferă exemplul pacifismului luminat – substituientul militarismul istoric criminal, inclusiv cel multicutural.

Domnul a dăruit  României o geografie unicală și o istorie bestială ori ne-a pedepsito istorie fără glorie?Dar înțelepciunile solomoniene ne contrazic iremediabil:„Nefericirile sunt alegerile noastre. Sărăcia – este creația omului. Învinovățind pe cineva, îți pierzi puterea”.

iulie 2016

 Rusia stalinistă (putinistă) satanizată

Occidentul cunoaștea din 1956 tragicul adevăr: Stalin era deconspirat încădin anii 1930 că fusese agent țarist, turnătorulși torționarul revoluționarilor. Încercând să-l anihileze, i-a decapitat pe toți, apoi milioane de oameni… Care-i morala? Convenea marilor lumii.Un proverb persan consensual: „Patru lucruri avem mai mult decât credem: defecte, datorii, ani şi duşmani” ori – nimic nou sub soarele dostoievskian: „Vremurile noastre sunt vremea mediocrităţii, a lipsei de sentimente, a pasiunii pentru incultură, a lenei, a incapacităţii de a te apuca de treabă şi a dorinţei de a avea totul de-a gata”.

Rămâne mereu valabilă profeția eminesciană din secolul XIX: „Un stat român înconjurat de state slave… este o nenorocire,..”. Ilustrul etnoprofesor Dan Puric rostea în amvonul Ateneului Român predica  „Sufletul Românesc”: e aproape o nefericie că ne-am născut aici, iar Lidia Istrati pecetluia: Să te naști la o margine de țară românească e ca și cum ai fi condamnat la moarte… În secolul XXI, George Friedman, președintele Stratfor, ne avertiza încrezător: “Interesele externe ale SUA după Primul și al doilea Război Mondial și Războiul Rece au vizat relațiile dintre Germania și Rusia deoarece, dacă se unesc, reprezintă singura forță care poate să ne pună în pericol. Scopul nostru principal este să știm că acest lucru nu o să se întâmple niciodată!” Dariată că la 7 iulie 2016, George Damian ne anunță apocaliptic: „Condominiul ruso-german asupra Europei prinde aripi la Chișinău”.

Cineva recent ne lumina ori ne întuneca?: „Romănii inteligenți trebuie să conștientizeze faptul că Romănia a greșit de două ori față de Rusia:  alipirea Basarabiei în 1918 și invadarea URSS în 1941… Trebuie asumat sloganul: „Mereu cu Europa, niciodată împotriva Rusiei!” Nici mai mult, nici mai puțin: numai noi greșim? Un balamuc balcanic, bizantin și levantin,.. Însă – conform unei fabulații, suma inteligenței pe pământ e stabilă, iar numărul populației descrește, deci avem șansa să devenim mai inteligenți?  Suportul necesar ni-l vor acorda geopoliticienii – practicieniiV. Pavlicencu, A. Șalaru,  A. Apostol, O. Țăcu,teoreticieniiIg. Munteanu, S. Mocanu, A. Guțu, M. Cernencu etc.

Marile adevăruri… neadevărate sugrumate?

Să evaluăm foarte atent și exigent catastrofapățită în ultimile decenii politice: am ratat și profanat posibilul și imposibilul. De ce?  Mai întâi și-n primul rănd – toți, dar absolutamente toți liderii,erau agențiracolați, sacrificați și anatemizați (penali venali): Snegur, Lucinschi, Roșca, Filat, Leancă, Sandu, Năstase etx. Ultima momeală otrăvită – după Independență, Frontul Popular, Podul de flori etc. – pentru a ne distuge, este miliardul ciordit întru a ne aduna sute de mii în PMAN și a ne anihila politic, civic, diaboliza elita politică națională precară.S-a reușit perfect.

Totul este perfid programat și draconic implementat, iar noi suntem sclavii insalvabili ce pășim pe căile politice pierdante? Să învățăm a gândi și acționa strict (geo)politic, nu paleolitic, mioritic ori eroic…

Republica este cea mai coruptă fiindcă avem cei mai mulți… juriști. Nicolae Misail delibera ori culpabiliza irevocabil breasla justițiarilor: Cei care au trebuit să fie al patrulea val de renaștere națională și de consolidare a democrației sunt juriștii. Dar ei sunt lipsă, este o trădare a acestei tagme. Au trădat independența și idealurile, prin faptul că mușamalizează furturile, fărădelegile”. Trebuie săfim obiectivi:toate tagmele au abdicat din destin,   deoarece au fost trădate de elita intelectuale trădătoare prin definiție. Ne explică cineva care-i scopul acestor scrieri monografice distractiv-subversive intelectuale?: Vladimir Tismăneanu, Marius Stan, Dosar Stalin. Genialissimul genialissim, Ediția a II-a, 2016. Apoi elegantul subiectivism al lui Vladimir Nabokov  (multiplicat de M. V. Ciobanu): Rusia „a fost nenorocită de doi „Ilici”, V. Ilici Lenin şi I. Ilici Oblomov. Adică de o idee socialistă care „a cuprins masele” şi de trândăvia criminală a celor care trebuia să administreze economia şi cultura ţării: aristocraţia ei. Elita”.  „Ilicii” erau executorii (simpli „prim-miniștri”), dar plătitorii și comanditarii prăbușirii și păngăririi Rusiei – cine au fost și care le erau scopurile sacramentale din subteran?Leopold Kohr ne oferea răspunsul univoc încă în 1957 în cartea „Căderea naţiunilor”: Statele mari reprezintă un rău pentru economie şi pentru societate.

            Unde ne este Proiectul de Țară?

…și politicienii promotori? Asta-i problema. Ori jucăm scamatoria banii și țiganii? O eventuală paradigmă a lui poate fi ipoteza lansată de autorii unui cunoscut portal național:  „Acceptați o guvernare naționalist-ortodoxă, după modelul Mareșalului Ion Antonescu și Mișcării Legionare, și salvămȚara de mafie politică și trădători de Neam și Țară!”  Inevitabil și indiscutabil, fiind ocârmuită și ocrotită de Regele României. Șansele ne-au fost oferite cu mărinimie de istorie. Prin 2011, B.  Delvaux lansa paradoxul dialectic: crizele oferă oportunităţi pentru dezvoltare şi inovare. Biblia geopolitică românească dimnească o moștenim în pastorala  „Paștele” de Eminescu. liturgia lui C. Codreanu cu „Testamentul”,„Testamentul” lui I. Antonescu,  „Ideia națională” de O. Goga, Scrisoarea lui I.L. Caragiale către Al. Vlahuță”Încotro Alecule?” din 1894, strălucitul eseu eliadean „Piloții orbi” etc. – constituie manifestul de aur al geopolitici naționale, care ne-ar asigura să evităm„gestapoul democrat(ic)”(Dorin Tudoarn) ori demonia democrației.

Grigore   Grigorescu

iulie-august 2016

Publicat în ADEVĂRUL ÎN ARTĂ, LUPTA PENTRU ADEVĂR, PLACATE ŞI CARICATURI ISTORICE | Lasă un comentariu