După cinci ani de la înălţarea la Ceruri, la apelul Neamului Românesc Gheorghe Buzatu răspunde „Prezent!”

Gheorghe Buzatu – un istoric conectat prin întreaga fibră la realităţile româneşti, prin demnitatea şi curajul cu care şi-a apărat convingerile.
Prof. univ. dr. Vasile Buga, Coordonatorul Centrului de Studii Ruse şi Sovietice „Florin Constantiniu”

Am avut privilegiul să-l cunosc pe marele istoric Gheorghe Buzatu, care ne-a părăsit cu cinci ani în urmă, la începutul anilor 90, în vremea când, aflat în misiune diplomatică la Moscova, l-am însoţit pe dânsul şi alţi istorici şi arhivişti români sosiţi la documentare în arhivele ruseşti în baza Acordului de colaborare semnat în aprilie 1992 de către prof. univ. dr. Ioan Scurtu, directorul general de atunci al Direcţiei Generale a Arhivelor Statului, şi A. S. Prokopenko, vicepreşedinte al Comitetului pentru problemele arhivelor de pe lângă Guvernul Federaţiei Ruse.

M-a impresionat în mod deosebit capacitatea extraordinară de lucru, dorinţa de a pătrunde în tainele arhivelor în căutarea documentelor de mare importanţă referitoare la români şi România. Mărturie elocventă a strădaniilor istoricului Gheorghe Buzatu în arhivele din Federaţia Rusă stă volumul „Românii în arhivele Kremlinului”, un adevărat ghid valoros pentru cercetătorii români interesaţi să cunoască zestrea acestor arhive în partea care se referă la probleme esenţiale ale istoriei României, ale relaţiilor româno-sovietice în perioada interbelică şi postbelică.

Istoricul Gheorghe Buzatu, pe care regretatul academician Florin Constantiniu l-adefinit drept „marele înnoitor al istoriografiei noastre contemporane”, s-a impus prin cele peste 100 volume, studii şi articole privind istoria contemporană a României, cu precădere a celui de-Al Doilea Război Mondial. Valoarea acestora, rod al cercetărilor rodnice în arhivele româneşti, americane, franceze, britanice, germane şi ruseşti nu poate fi contestată. A rămas în conştiinţa celor care l-au cunoscut prin setea neostoită de cunoaştere, de a fi conectat prin întreaga fibră la realităţile româneşti, prin demnitatea şi curajul cu care şi-a apărat convingerile. I-a impresionat şi cucerit pe cei din jurul său prin modestie, simplitate, generozitate şi dăruire, disponibilitatea de a veni în ajutorul celor aflaţi în nevoie.

Nu în ultimul rând evoc participarea activă a istoricului Gheorghe Buzatu la manifestările organizate de Centrul de Studii Ruse şi Sovietice „Florin Constantiniu” din cadrul Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române, sprijinul acordat, intervenţiile sale de înaltă ţinută ştiinţifică, temeinic documentate, aşteptate totdeauna cu mult interes de asistenţă.
Pioase aduceri aminte, odihnească-se în pace!

Gheorghe Buzatu . istoricul care a promovat Adevărul așa cum a fost
Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, Chișinău

Prof. univ. dr. hab. Nicolae EnciuLa cinci ani de la trecerea sa în eternitate, profesorul Gheorghe Buzatu a fost și rămâne unul dintre cei mai importanți și influenți istorici români, un mare înnoitor al istoriografiei contemporane, ale cărui contribuții științifice au acoperit o arie problematică și cronologică extrem de vastă și de complexă, vizând istoria petrolului românesc, diverse aspecte ale Primului și mai ales ale celui de-Al Doilea Război Mondial, viața, opera și activitatea unor mari personalități precum Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu. Investigațiile sale de mare amploare și profunzime în arhivele naționale, în fostele arhive sovietice, în alte mari centre de documentare ca și rezultatele de excepție obținute, s-au materializat în lucrări de o valoare și probitate remarcabilă, doar în 2010 lansând 175 (!) de volume de autor sau îngrijite de ilustrul istoric, tipărite în ediții anastatice, la care s-au adăugat numeroase studii și articole, participări la manifestații științifice, conferințe naționale și internaționale.

Savant de o imensă erudiție, istoricul Gheorghe Buzatu a abordat cu temeritate subiecte controversate de istorie contemporană, precum participarea României la războiul pentru recuperarea Basarabiei și nordului Bucovinei, rolul mareșalului Ion Antonescu dar și al lui Nicolae Ceaușescu sau al lui I.V. Stalin. Cu referire la caracterul participării României la războiul României împotriva Uniunii Sovietice în anii 1941-1944, marele merit al istoricului Gheorghe Buzatu constă în a fi demonstrat, cu o neobișnuită forță de convingere, că acel război a fost incontestabil unul drept de la un capăt la altul, din 22 iunie 1941 și până la 23 august 1944. Așa cum pe bună dreptate sublinia prof. Gheorghe Buzatu, războiul în cauză nu s-a purtat pentru câștigarea unor teritorii străine, ci a fost un război pentru eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei. A fost un război pentru drepturile noastre istorice, violate, dar în același timp, și un război în care s-a avut în vedere și un factor politic de cel mai mare interes, deoarece guvernul de la București, în orice moment, a avut informații că la Kremlin erau pregătite nucleele viitoarelor cabinete comuniste pentru București, Varșovia sau Sofia. Cât privește faptul participării României în războiul din est alături de Germania lui Hitler, argumentele istoricului Gheorghe Buzatu au fost și rămân în continuare la fel de judicioase și imbatabile, subliniindu-se că „demonstrațiile pe un anumit fir trebuie să meargă de fiecare dată până la capăt”, deoarece, „până în 1939, când a început războiul, alături de Germania s-au aflat toate Marile Puteri”.

Un aspect încă insuficient studiat și evocat din activitatea profesorului Gheorghe Buzatu îl constituie preocupările sale pentru problemele geopolitice ale spațiului istoric și etnic românesc. În căutarea răspunsurilor la inconvenientele poziției geopolitice a României de-a lungul timpului, marele istoric a recurs în permanență la dialogul cu oamenii de stat și militari de elită, scriitori și diplomați, istorici și geopoliticieni, ziariști de imens prestigiu și autoritate: Mihai Eminescu și Nicolae Iorga, Mihail Kogălniceanu, Ion I.C. Brătianu și Nicolae Titulescu, Simion Mehedinți, Pamfil Șeicaru, Emil Cioran sau mareșalul Ion Antonescu, rezultând verdictul categoric și neiertător că pentru ultimele trei veacuri ale istoriei noastre naționale, a funcționat cu putere de lege acest blestem neiertător: Românii și România s-au aflat „prea aproape de Rusia și prea departe de Dumnezeu”!

Așa cum sublinia prof. Gheorghe Buzatu, „mai cu seamă de la 1812 încoace, oricând vecinătatea Rusiei a reprezentat pentru politica generală a Iașilor și Bucureștilor, mai apoi a României, o premisă, o condiție și o rezultantă, de prea puține ori un beneficiu și – vai! – cel mai adesea un dezavantaj, ca să nu spun o obsesie și un pericol de prim rang, precum în mod cu totul deosebit în decursul existenței României Mari (1918-1940), căreia i-a pus capăt prin faimoasele note ultimative din 26-27 iunie 1940, după cum și între 1944 și 1989, atunci când Kremlinul s-a pretins deopotrivă „« prieten » și tutore ideologic (practic stăpân absolut până prin anii ’60) al Bucureștilor”. Iată de ce, îndemna marele istoric, este necesară analiza tuturor dezastrelor din trecutul nostru, mai cu seamă a celor din 1812, 1940, 1944 și nu numai, din punctul de vedere al originilor, desfășurării și urmărilor lor, pe termen scurt ori de durată. Revin în atenție inclusiv și mai ales aspectele fondării României Mari, – menținerea, consolidarea și, apoi, prăbușirea ei în 1940 și 1944, după cum și perspectivele actuale ori de mâine.

În opinia prof. Gheorghe Buzatu, indiferent de soluțiile avansate, trebuie să se aibă neapărat în vedere revenirea „acasă” a provinciilor istorice românești, în sprijinul opiniei sale venind și opinia strălucitului nostru polihistor Nicolae Iorga, care, în lucrarea „Adevărul asupra trecutului și prezentului Basarabiei”, a observat că partea României ocupată de U.R.S.S. în iunie 1940 reprezintă „un teritoriu de istorie națională și de drept național”, care, netăgăduit, urmează să revină „la cel dintâi prilej favorabil”.

În amintirea generațiilor prezente, a tuturor celor care l-au cunoscut și i-au apreciat valoroasa creație, Gheorghe Buzatu va rămâne întotdeauna istoricul care a promovat consecvent Adevărul așa cum a fost, în numele lui asumându-și cu demnitate curajul și, în egală măsură, răspunderea tuturor riscurilor de a merge „Singur împotriva tuturor”.

Gheorghe Buzatu dăltuit în Panteonul făuritorilor de conștiință națională
Ion Măldărescu, ART-EMIS

Ion MăldărescuScursu-s-au cinci ani de când, „căzut la datorie” la vremea Înălţării lui Hristos, Gheorghe Buzatu a luat cu sine propria-i cruce şi numeroasele poveri ale nerecunoştinţei pământeanilor[1]. A trecut cu ele prin prin „Poarta interstelară” care s-a deschis, permiţându-i parcurgerea drumului spre întâlnirea cu cei mai înainte plecați: Alexandru Xenopol, Nicolae Iorga, Andrei Oţetea, Florin Constantiniu, George Potra… dar şi cu cel a cărui viaţă de mare patriot a încercat – şi în mare măsură a reuşit – s-o limpezească precum nimeni altul, mareşalul Ion Antonescu.

Deconspirator al unor adevăruri ascunse, truda sa a fost concentrată pe subiecte delicate pe care oficialităţile de după 1989, nu le-au dorit şi nu le vor aduse la lumina zilei. Gheorghe Buzatu nu a aceptat compromisul și, cu graiul său inconfundabil, domol, dar sigur s-a adresat tuturor acelora care ne-au dezvrednicit și care continuă să o facă: „Este vremea să le spunem pe numele lor adevărat tuturor acelora care ne hulesc. Nu mai trebuie doar să facem aluzii indirecte. Ei o fac fără jenă. Ne-au pus pe listele lor negre cu numele nostru de botez. Așa că a venit vremea să dăm definitiv cărțile pe față și să le spulberăm cacealmaua. […] Adevǎrul este cel al documentelor!”. Pentru asta, dar şi pentru multe altele, neprietenii acestui neam nu l-au iertat.

Cu certitudine, Dumnezeu l-a aşezat pe Gheorghe Buzatu între drepţii acestui popor, întru slăvirea neamului său. În pofida tuturor încercărilor unora de a-l da uitării, numele îi este deja dăltuit în Panteonul făuritorilor de conștiință națională, ai ziditorilor drepturilor noastre. La apelul Neamului Românesc, în dreptul numelui său, răspunsul cu conştiinţa curată al lui Gheorghe Buzatu va fi întotdeauna: „Prezent!”.

Tot „Prezent!” răspundem şi noi întru cinstirea Zilei Înălţării Domnului Iisus Hristos şi cea a Eroilor din întreaga Istorie a Neamului Românesc. Dumnezeu să le păzească şi să le apere liniştea veşnică!

Gheorghe Buzatu – Mareşalul adevărului istoric
Prof. Alexandru Moraru, Chişinău

Prof. Alexandru, ChişinăuPrintre oamenii cei mai importanţi din viaţa mea, regretatul profesor, Marele istoric, mentorul şi prietenul meu Gheorghe Buzatu a ocupat un loc de frunte. Despre istoricul Buzatu auzisem, apoi citisem destul de multe pentru acea vremea , am în vedere mijlocul anilor 80. Metoda Domniei sale de cercetare aprofundată, felul de a ajunge la concluzii întemeiate pe documente istorice de arhivă, lupta pentru triumful adevărului m-a făcut să înţeleg, că pentru a deveni un bun profesionist în cercetarea istoriei, mai bun model decat distinsul savant nici că se poate. Încetul cu încetul am început să înţeleg, că în istorie trebuie să fii sincer şi să nu te laşi dus de mrejele politicului, deoarece adevărul istoric, trecut prin filtrul politicului nu mai poate fi adevăr.

Marele istoric şi patriot Gheorghe Buzatu a făcut cercetări ample în multe arhive ale lumii şi a publicat o sumedenie de monografii, culegeri de documente, enciclopedii, cercetări şi studii aproape la toate categoriile ştiinţei istorice. Lucrările Domniei sale au fost traduse în câteva limbi ale lumii, fiind considerate pe bună dreptate lucrări de referinţă. Cărţile profesorului Buzatu au fost şi sunt cumpărate cu mare plăcere şi studiate cu atenţie, deoarece sunt scrise într-o limbă accesibilă, care dă posibilitatea de a fi înţelese şi de publicul larg, nu numai cel academic. A fost un Om Deosebit, o Mare Enciclopedie a istoriei României (şi nu numai), o personalitate de calibru european şi mondial, un savant de o rară modestie şi cu un spirit al umorului bine conturat, care devenise pentru mulţi istorici, cercetători un model al profesionalismului, un model al Omului de ştiinţă contemporan, un Om interesant şi atat de harnic, că dacă numai vom cita lista cărţilor scrise de dumnealui, involuntar ne vom întreba, cât a dormit acest savant în viaţa sa?

După o perioadă de cercetări îndelungate, adunasem un număr impunător de documente de arhivă inedite despre activitatea Mareşalului Ion Antonescu în Basarabia în perioada Războiului sfânt de eliberare naţională de sub jugul bolşevic 1941-1944 şi folosindu-mă de ocazie, i-am arătat distinsului specialist copiile xerox ale documentelor depistate de mine în arhivele de la Chişinău, solicitându-i susţinerea pentru a fi publicate. După prima noastră întâlnire am urmat sfatul profesorului Buzatu şi în câteva săptămâni totul era gata. Titlul proiectului l-am ales următorul: „Mareşalul Ion Antonescu şi Basarabia. Documente şi materiale 1941-1944″. O muncă extrem de dificilă, ca şi depistarea documentelor din dosarele Arhivei Naţionale a Republicii Moldova referitoare la tema propusă. Abia când am primit prefaţa la cartea mea, semnată de Gheorghe Buzatu, am înţeles valoarea deosebită a aceastei cărţi, iar colaborarea pentru pregătirea volumului de documente s-a transformat într-o prietenie sinceră.

Profesorul Gheorghe Buzatu a devenit pentru mine unul din cei mai apropiaţi oameni, prieten şi mentor. Prima mea carte apărută în patria mea de vis, deja la 14 februarie 2008 a fost scoasă din tipar. Mentorul meu, autorul prefaţei cărţii, a prezentat cartea mea în cadrul Târgului Naţional de Carte ediţia a XVI-a „Librex 2008″. În seara zilei de 23 februarie profesorul Gheorghe Buzatu a prezentat şi cartea domniei sale „Război şi pace 1940- 1944. Jurnalul Mareşalului Ion Antonescu”, vol.I apărut tot la Editura Demiurg. Cunoaşterea acestui Om excepţional, schimbul de mesaje, discuţiile telefonice, întâlnirile rare, dar cu o încărcătură informaţională şi profesională imensă, m-au convins că am alături o celebritate de talie mondială. De la dl. profesor Gheorghe Buzatu am învăţat mai multe decât în toţi anii de studenţie, iar excluzând abordarea mijloacelor de informare obişnuite, devenisem ochii şi urechile savantului în problemele ce ţin de Republica Moldova. Datorită profesorului am cunoscut pe minunaţii: Alexandrina Ioniţă, Ioan Scurtu, Ion Măldărescu, Corneliu Ciucanu,Victor Roncea, Mihai Retegan…

Se apropia anul 2009, an în care Gheorghe Buzatu avea să împlinească frumoasa vârstă de 70 de ani. Atunci m-am hotărât să-i dedic următoarea mea carte abundând în documente privind rezistenţa antisovietică a basarabenilor şi deportările staliniste. Am adunat toate documentele de arhivă depistate traduse din limba rusă în română (nu fără suportul financiar şi prietenesc al profesorului Anatol Petrencu), care în principiu alcătuiau un volum interesant de documente inedite. În „secret” am contactat-o pe d-na Alexandrina Ioniţă căreia i-am mărturisit intenţia mea, de a dedica volumul „Basarabia Antisovietică” aniversării a 70 de ani de la naşterea savantului. Fără să-i comunice despre dedicaţie, editoarea l-a rugat să pregătească o prefaţă pentru volumul nominalizat şi numai după ce prefaţa a fost gata, i-a destăinuit „secretul”. Ambele mele cărţi apărute în Ţară au fost prefaţate de celebrul istoric, profesorul Buzatu şi au fost editate cu sprijinul Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică din România.

Profesorul Gheorghe Buzatu a scris „Studiu pe întroductiv despre individ în faţa răului absolut, Gulag şi Holocaust” pentru culegerea mea de documente, în care a menţionat:„Profesorul Alexandru Moraru, specialist recunoscut şi apreciat în problemele de istorie contemporană şi arhivistică, harnic editor al surselor trecutului, s-a impus mai cu seamă în ultima vreme, graţie studiilor şi volumelor tipărite la Chişinău ori în Ţară, mai precis la Iaşi şi Bucureşti. În această privinţă, avem în vedere în chip aparte studiul „Basarabia sub ocupaţia Kremlinului. Canibalismul provocat de sovietici (Documente şocante) şi volumul, în colaborare cu profesorul universitar dr. Anatol Petrencu „Mareşalul Ion Antonescu şi Basarabia 1941-1944. Culegere de documente […] Fără pretenţii exagerate, volumul colegului Alexandru Moraru este remarcabil prin dezvăluirile referitoare la tragedia sub zodia Răului absolut, altfel spus în Imperiul Gulagului, pe care Alexandru Soljeniţin, într-o creaţie literară de geniu, a impus-o difinitiv şi în parametri naturali oprobriului Umanităţii. În sfârşit, felicitându-l pe colegul Alexandru Moraru pentru realizarea prezentului volum, trebuie să-i mulţumim pentru efortul şi izbânda sa ştiinţifică deosebită”. (Gheorghe Buzatu Iaşi, 19 august 2009).

La 4 decembrie 2009, marele istoric Gheorge Buzatu s-a aflat la Chișinău și a participat la o conferință științifică[2]. Ceva mai târziu profesorul Buzatu mi-a solicitat un material interesant, pentru a fi întrodus în culegerea „Convrgențe istorice și geopolitice. Omagiu profesorului Horia Dumitrescu”, având pe post de coordonator pe d-na Stela Cheptea și dl. Gheorghe Buzatu. Lucram la un articol spre finisarea lui, ce urma să fie prezentat redacției unei reviste din Țară, dar după solicitarea profesorului, mi-am schimbat opțiunea și în scurt timp i-am expediat articolul întitulat „Dușmanii puterii sovietice: Basarabia împotriva comunismului”, care a și apărut în volumul amintit la Casa Editorială „Demiurg” din Iași în 2009 la pag. 327-344. Peste un an, în 2010, Gheorghe Buzatu mi-a solicitat un subiect documental pentru o culegere în două volume „1940. Omagiu profesorului Ioan Scurtu” în cadrul Muzeului Vrancea. Deși lucram de mai mult timp la tema Scrisori către Mareșal la momentul, când am primit solicitarea profesorului, eram bolnav, lucru pe care l-am comunicat. Cu toate acestea, profesorului i-a plăcut subiectul și m-a rugat să-i trimit 15-20 de documente, scanate, iar dumnealui va pregăti o întroducere la aceste documente. Am făcut acest lucru și în cele din urmă în volumul nominalizat au fost incluse aceste documente cu întroducerea profesorului sub titlul „Scrisori din Basarabia către Mareșalul Ion Antonescu”, volume apărute la „Demiurg” din Iași în anul 2010.

Când am primit cartea și am citit întroducerea, scrisă de Domnia sa: „Profesorul și prietenul Alexandru Moraru, istoric prin formație și prin vocație ne transmite din Chișinău, cu bunăvoința-i recunoscută, un set de scrisori din vremea Războiului de Eliberare Națională din 1941-1944, adresate de „cei mici” Mareșalului Ion Antonescu, Conducătorului Statului Român. Expeditorul lucrează de-acum la un volum masiv, reunind câteva sute de documente de același gen, pe care, se înțelege, le așteptăm cu nerăbdare și deosebit interes. Este de datoria mea să menționez că, anterior, profesorul Alexandru Moraru a valorificat numeroase documente românești de maximă însemnătate, depistate în Arhivele din Chișinău, dintre care unele au reținut atenția lui Paul Goma pentru magistru-i eseu „Săptămâna Roșie (28 iunie – 3 iulie 1940) sau Basarabia și evreii (cea mai recentă ediție a 7-a, Bacău, editura Vicovia, 2010, 543 pagini). De asemenea, nu demult el a publicat la Iași volumele: „Mareșalul Ion Antonescu și Basarabia 1941-1944. Culegere de documente (Casa Editorială Demiurg 2008), în colaborare cu profesorul Anatol Petrencu și „Basarabia Antisovietică”. Documente privind rezistența națională. Blestemul deportărilor și al „justiției” staliniste (Casa Editorială Demiurg 2009) pentru ca, în sfârșit, cu totul recent, să ne ofere surpriza unei masive, excelente și actuale culegeri în mai multe tomuri – Victimele Terorii Comuniste în Basarabia. Rezistență ocupanților. Arestați, Torturați, Întemnițați, Uciși. Documente secrete sovietice, 1944-1954, volumul I, Chișinău, Editura Iulian, 2010, 393 pagini + anexe”.

Îmi amintesc, eram la Iaşi şi stăteam la un pahar de vorbă cu Profesorul Buzatu într-un restaurant. I-am spus: „Toate documentele mele din volumul « Mareşalul Ion Antonescu şi Basarabia 1941-1944 Culegere de documente » confirmă faptul, că în Basarabia şi Transnistria n-a existat nici un fel de holocaust împotriva evreilor, ci erau arestaţi şi băgaţi în lagăre de muncă aceştea care făceau propagandă comunistă sovietică, cominternistă împotriva propriului stat, organizau tot felul de diversiuni, provocaţii sau se eschivau de la muncile publice în folosul statului pe timp de război… Se pedepsea infractorul indiferent de naţionalitate fie el român, rus, ucrainean, evreu sau ţigan!. În respectivele lagăre de muncă din Basarabia şi Transnistria erau duşi reprezentanţi de toate aceste naţionalităţi, ocupaţia dăunătoare fiind principiul de pedeapsă: spioni sovietici, speculanţi, borfaşi, duşmani deschişi sau depistaţi de organele de resort, cei care se eschivau de la muncile publice… înseamnă că aşa numitul holocaust este o mare minciună!”. Distinsul savant a zâmbit şi a comentat: „O minciună spusă sau mediatizată de mai multe ori începe să fie credibilă, iar când pe mâna lor se află toate finanţele lumii, toate mijloacele de informare, toate studiourile cinematografice şi televiziunile, este uşor să « dovedeşti » orice! Vorba poporului: cine plăteşte comandă muzica!”.

În anii ’40-’60 ai secolului trecut nu era încă inventat „holocaustul”- această fabrică de stors bani… Au murit evrei, dar parcă numai evrei au murit? Milioane de ruşi, nemţi, români, polonezi, ucraineni, bieloruşi, japonezi, americani, chinezi… au murit. Pe vreme de război se moare… şi nimănui nu i-a trecut prin cap să ceară bani pentru… morţi. Îmi dădeam bine seama, că a fi prieten cu Gheorghe Buzatu era o mare onoare, dar şi o mare responsabilitate morală, aceea de a fi demn de prietenia acestui strălucit istoric. Inamicii cărţilor şi afirmaţiile profesorului erau şi ai Omului Gheorghe Buzatu. Dacă n-au izbutit să-l doboare din prima dată, au încerca din nou cu mijloace mai subtile, izbutind să doboare acest Stejar al Mândriei Naţionale. Prea enigmatică a fost moartea Marelui istoric şi a lăsat multe semne de întrebare… Nu ştiu cum se întâmplă, că oameni valoroşi pentru întreaga ţară sunt încomozi puterii, guvernanţilor şi mor prea repede „de moarte bună”. Profesorul prezenta un pericol serios pentru noii cominternişti, pentru guvernul mondial şi mafia sionistă. Distinsul savant în operele sale – care în majoritate au devenit de referinţă – prezenta argumente documentare de o credibilitate irefutabile. În faţa lui Gheorghe Buzatu şi ale scrierilor sale nu putea fi credibilă nici o replică fabricată artificial.

Vestea tristă a înălţării sale la ceruri mi-a comunicat-o Anatol Petrencu şi tot domnia sa a organizat un transport pentru o mică delegaţie a istoricilor din Republica Moldova pentru a merge la Iaşi la înmormântarea savantului, pentru aducerea unui ultim omagiu. A plecat dintre noi cel mai bun Om pe care l-am cunoscut. Cărţile lui vor face din ce în ce mai multă lumină în lumea noastră plină de minciună și întuneric.
Cu tristeţe şi pioasă aducere aminte, Dumnezeu să se îngrijească de sufletul lui.

Gh. Buzatu – Mareşalul istoriografiei româneşti
Comandor (r) Prof. Univ. dr. Jipa Rotaru, Membru A.O.Ş.R.

Comandor (r) Prof. Univ. dr. Jipa Rotaru, Membru A.O.Ş.R.Au trecut cinci ani de când ne-a părăsit prea devreme cel ce pe drept cuvânt, în accepțiunea specialiștilor era socotit Mareşalul istoriografiei româneşti – Gheorghe Buzatu. Istoric erudite și om de o aleasă probitate morală și intelectuală, cu o opera vastă, Gheorghe Buzatu a foist un veritabil mentor pentru o întreagă generație de cercetători ai istoriei. Ne-am întâlnit și am colaborat pe baricadele muzei Clio. Pe lângă preocupările ample în domeniul istoriei contemporane, am avut uin subiect drag amândorura, eroul national, mareșalul Ion Antonescu, personalitate eminentă a secolului al XX-lea, ale cărui viață și jertfă au fost puse exclusiv în slujba neamului românesc și a armatei sale, drept care minți imbecile și trădătoare l-au răsplătit cu gloanțele plutonului de execuție, în Valea Piersicilor, la Jilava.

Impreună, am început imediat după 1989 să descifrăm din colbul arhiuvelor tainele acestei inconfundabile persoinalități, adunând și punând la dispoziția celor dornici de a cunoaște istoria adevărată, noi și noi fapte, date și evenimente din calvarul vieții mareșalului nostru, „ celui mai mare român„, cum îi plăcea lui Gheorghe Buzatu să se pronunțe despre Ion Antonescu. Acest subiect plus preocpările noastre comune privind istoria adevărată a participării armatei române la cel de-Al Doilea Război Mondial ne-a apropiat, aducându-ne pentru o vreme pe aceleași baricade ale Fundației „Mareșal Ion Antonescu”. Cât timp aceasta a existat până a fi mârșav interzisă printr-o ordonanță de guvern de un incompetent și străin de neam prim-ministru, sigur sub oblăduirea unei lumi politice complet dezinteresată de istoria neamului și semnificația ei.

Dascăl dăruit cu darul oratorie iși cercetător cu o operă de neegalat, iubitor de Dumnezeu, Neam și Adevăr, Gheorghe Buzatu s-a ridicat prin demnitate, dârzenie și dăruire până la sacrificiul suprem pentru apărarea istoriei neamului. Opera sa în slujba muzei Clio este impresionantă: 55 lucrări de autor, 70 de volume coordonate sau în colaborare, peste 1.000 de studii și articole, la care se adaugă un număr impresionant de eseuri, recenzii, prefețe, note, semnale editoriale și altele. Colecția „Românii în istoria universală” reprezintă un alt segment al operei sale istoriografice monumentale care a depășit 163 de volume în timpul vieții sale și care probabil grației respectului ce i-l poartă foștii colegi de la Centrul de istorie și civilizație europeană al Filialei din Iași a Academiei Române, nu se va opri aici. Dar nu numai opera profesorului Buzatul rămâne mărturie peste timp a dăruirii sale ca „sacrificiul sinelui pentru dobândirea adevărului națiunii române” adesea abuziv deposedată de drepturile sale istorice. Rămâne spiritul său care, de acolo de sus,din dreapta Tatălui, unde suntem siguri că sălășluiește, ne obligă să-i ducem mai departe strădaniile și să sporim eforturile pe care el le-a inițiat îndreptate spre propășirea neamului și adevărului istoric.

Și acum, la trecerea a cinci ani de la plecarea sa pe celălalt tărâm, Gheorghe Buzatul rămâne pentru noi cel mai prolific istoric contemporan și nu cred că greșim dac-l punem alături de marele savant Nicolae Iorga. La fel ca savantului Iorga, nici lui Buzatu nu i-au rămas domenii ale istoriei universale și naționale necercetate. Sigur, el rămâne cel mai prolific cercetător pe istoria contemporană, Al Doilea Război Mondial constituind domeniul său de preferință. A abordat cele mai controversate teme ale istoriei României și ale marilor personalități făuritoare de istorie precum mareșalul Ion Antonescu, cărora, le-a închinat tomuri de mii de pagini, la fel și problemelor controversate ale participării armatei române la războiul sfânt.

Implicat direct în făurirea României democratice după 1989, a atacat fără menajamente pe toți „băhnuitorii” contemporani, luând atitudine față de acei fanfaroni care dacă au avut șansa de a studia prin Occident, cred că sunt îndreptățiți să denigreze și să falsifice momente fundamentale din istoria noastră multimilenară. Și câte încă nu s-ar mai putea spune despre personalitatea profesorului Gheorghe Buzatu? Ne limităm a mai reaminti doar pasiunea cu care a îmbrățișat ideea unui forum științific la Maia Catargi desfășurat sub emblema „Retrăiri istorice în veacul XXI”, fiind printre cei care nu au lipsit la nici una dintre manifestările noastre anuale din luna septembrie. Contribuțiile domniei sale la colocviile noastre deveneau adevărate regale de istorie și patriotism.

Ne este dor de tine, Gică Buzatu, și acum după cinci ani după ce ai plecat la Domnul, rămânem cu amintirea ta de neprețuit și mult, mult mai săraci fără cel care ne-a fost dascăl, mentor, exemplu și nu în ultimul rând, prieten drag.
Să-l odihnească Dumnezeu în loc curat și în deplină liniște și pace!

Gheorghe Buzatu – un istoric generos
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Membru A.O.Ş.R.

Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Membru A.O.Ş.R.Timp de câteva decenii am colaborat adesea cu istoricul Gheorghe Buzatu şi am putut constata că una dintre trăsăturile sale esenţiale era generozitatea. O generozitate pornind din propria-i experienţă de viaţă, dar şi din firea sa hotărâtă, deschisă şi comunicativă. A luptat pentru a-şi croi o carieră, şi a reuşit. A absolvit cursurile Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, şi-a susţinut doctoratul în istorie, a devenit cercetător ştiinţific la Institutul „A.D. Xenopol” din Iaşi. A ajuns profesor universitar, conducător de doctorat, vicepreşedinte al Senatului României. Ca istoric, a acţionat pentru spargerea tiparele impuse de factorii politici în abordarea Istoriei naţionale şi pentru redefinirea unor momente esenţiale din trecutul poporului român, cu deosebire din epoca contemporană.

Avea „religia” documentului istoric, apreciind că este singura sursă pe care se pot întemeia studiile ştiinţifice. Şi-a petrecut o bună parte a vieţii în arhivele din România, dar a avut şansa de a studia şi în marile arhive ale lumii: S.U.A., Federaţia Rusă (Uniunea Sovietică), Marea Britanie. Nu a fost un egoist, nu a ţinut să se evidenţieze cu orice preţ, ci atras şi alţi colegi – mai tineri sau mai în vârstă – pe calea cercetării documentelor şi a promovării adevărului istoric. A urmărit să creeze un curent istoriografic, care să pună capăt dogmatismului de dinainte de 1989 şi diletantismului de după acest an, promovat cu ostentaţie de mulţi politruci care se pretindeau şi se consideră istorici.

Spirit generos, Gheorghe Buzatu a iniţiat lucrări colective, unele adevărate colecţii, dintre care se remarcă Românii în istoria universală şi Opera Omnia, din care s-au publicat sute de volume. A coordonat zeci de lucrări, multe dintre ele împreună cu istorici mai tineri, pe care i-a iniţiat în laboratorul complicat al unei asemenea activităţi.
Mi-a făcut plăcere să colaborez la unele colecţii, dar şi la mai multe volume. Am dat curs propunerii sale de a realiza împreună o amplă sinteză privind Istoria românilor în secolul XX, care a apărut în anul 1999 (Editura Paideia, 685 p. + ilustraţii). La rândul său, Gheorghe Buzatu a răspuns solicitării mele de a colabora la volumul VIII din tratatul Istoria Românilor, pe care l-am coordonat (Editura Ştiinţifică, 2003, 856 p. + ilustraţii).

A iniţiat şi coordonat, împreună cu Marusia Crîstea, Horea Dumitrescu şi Cristina Păiuşan-Nuică cele două volume intitulate Iluzii, teamă, trădare şi terorism internaţional – 1940. Omagiu profesorului Ioan Scurtu (Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2010, vol. I – 534 p., vol. II – 595 p. + ilustraţii). Gheorghe Buzatu a urmărit ca noile cuceriri istoriografice să intre în circuitul public, drept care a participat la mii de colocvii, mese rotunde, simpozioane şi sesiuni ştiinţifice. A fost prezent, ani în şir, la emisiuni Radio şi TV, remarcându-se prin forţa de argumentare şi talentul de a se face ascultat şi înţeles.

După 1989, noii falsificatori ai istoriei românilor, urmaşii lui Mihail Roller, care şi-au făcut o profesie din a denigra poporul român şi a nega valorile sale fundamentale nu puteau accepta faptul că Gheorghe Buzatu promova adevărul istoric. Plini de venin, neputându-l combate cu argumente, au folosit „aria caloniei”, recurgând la cele mai josnice delaţiuni. Au lansat, prin mass-media mai ales, acuzaţiile de naţionalism şi xenofobie.

Gheorghe Buzatu a fost, fără îndoială, un un mare istoric, pe care mulţi dintre cei care ar fi trebuit să-i recunoască meritele, l-au invidiat şi minimalizat. Este semnificativ faptul că, deşi a fost secretarul ştiinţific al Institului de Istorie şi Arheologie „A.D. Xenopol” al Academiei, a înfiinţat şi condus Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană din cadrul Academiei Române, care s-a remarcat prin rezultate excepţionale, iar opera sa ştiinţifică este impresionantă, Gheorghe Buzatu nu a fost ales membru al acestei instituţii. O consolare poate fi aceea că, la vremea lor, mari personalităţi, precum scriitorii Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale sau savanţi ca Aurel Vlaicu şi Traian Vuia nu au fost membri ai Academiei Române, ei fiind declaraţi membri de onoare post mortem în 1948. Sunt convins că va veni Ziua Dreptăţii şi pentru Gheorghe Buzatu

Un cincinal fără profesorul Gheorghe Buzatu…
Dr. Alin Spânu

Dr. Alin SpânuCinci ani… Atât de repede? Da, din păcate. În urmă cu un cincinal ne-a părăsit profesorul Gheorghe Buzatu, cel care avea în spate o jumătate de secol de cercetări, studii și scrieri. A fost și cred că a rămas cel mai bun cunoscător autohton al celui de-Al Doilea Război Mondial, la care se adăugau pasiunile pentru istoria petrolului, serviciile de informații și extrema dreaptă românească. A lăsat în urmă și câteva generații de studenți, zeci de doctoranzi ajunși doctori și o imagine de ansamblu care nu va putea fi clintită prea ușor și nici prea curând.

A îmbinat la superlativ pasiunea pentru cercetare, talentul de a așterne pe hârtie noutățile istoriografice, calitățile didactice și pedagogice, disponibilitatea și solicitudinea față de toți cei care îi cereau sfatul sau sprijinul. Ne lipsesc vorba sa molcomă, care începea invariabil cu un hâtru „bre”, arta imbatabilă a oratoriei, în care își calibra discursul în funcție de auditoriu și unde profunzimea cuvintelor era un magnet imbatabil pentru cei prezenți.
S-a remarcat ca un foarte bun român, ceea ce i-a adus critici nejustificate și etichetări neserioase. A fost un exemplu în multe, dar… a fost. Regretul cel mai mare este că în prezent vorbim de profesorul Gheorghe Buzatu la trecut. Dumnezeu să-l odihnească!

Despre Omul, Oratorul și Istoricul Gheorghe Buzatu!
Dr. Liviu Ţăranu, C.N.S.A.S.

Dr. Liviu Ţăranu, C.N.S.A.S.Sunt cinci ani de la marea trecere a celui mai impozant și prolific istoric pe care am avut prilejul să-l cunosc în această viață: Gheorghe Buzatu. L-am apreciat ca Om, Orator şi Istoric. Iar ordinea aceasta nu este întâmplătoare. Ca tânăr istoric, participant la sesiuni şi simpozioane organizate de apropiaţi, admiratori şi prieteni de-ai săi, la Iași, Focşani, Maia-Catargi, Ploieşti, Paşcani, Bârlad, Vălenii de Munte, Piteşti şi chiar la Bucureşti, am avut prilejul să-i cunosc îndeosebi calitatea umană şi vigoarea elocinţei. Am văzut cu ochii mei atenţia de care se bucurau toţi ucenicii săi. Sprijinul pe care-l acorda cu largheţe nu era doar unul moral sau academic. Era total, era mai degrabă unul părintesc. Amintesc aici doar un moment dintre multe altele.

La sfârşitul lui februarie 2006, reveneam spre Bucureşti, de la un simpozion organizat la Paşcani şi Mănăstirea Neamţ referitor la personalitatea mitropolitului Visarion Puiu. Pe drum ne-a prins nu doar întunericul ci şi un viscol aprig care a făcut imposibilă înaintarea spre Bucureşti (eram într-o maşină condusă de comandor Ilie Manole). La cererea prudentă a d-lui comandor Aurel Pentelescu, profesorul Gheorghe Buzatu a fost de acord să oprim la Focşani, să aşteptăm aici până a doua zi. Negăsind nicio cameră la hotelurile din Focşani, refugiul nostru a avut loc la Muzeul de Istorie, condus de dl. Horia Dumitrescu. Acesta a răspuns prompt apelului formulat de profesorul Gheorghe Buzatu, şi ne-a deschis larg uşa instituţiei sale pentru a putea înnopta acolo. Fie că am unit mesele, fie că am folosit scaunele, s-a găsit pentru fiecare un loc, mai mult sau mai puţin comod pentru o repriză de somn. Profesorul a dovedit însă o generozitate ieşită din comun, asigurând nu doar bucatele pentru „sinistraţi” dar şi tot ceea ce i-a stat în putinţă ca noi, tinerii, să putem trage un pui de somn în bune condiţiuni.

Au fost multe, foarte multe ocazii de acest fel, când profesorul era în stare să-şi dea şi haina de pe el pentru noi cei care ne aflam alături de el. Cu siguranţă, la acest capitol, „buzăţeii” ar putea spune mult multe decât aş putea s-o fac eu.

În ce priveşte Oratorul, am apreciat îndeosebi spontaneitatea, calmul, înţelegerea şi adaptarea la cerinţele auditoriului, seninătatea, apelul la clasici, autoironia, sarcasmul fin. Era un model de elocvenţă pentru noi toţi. Mereu îmbina lecţia trecutului cu provocările prezentului, demonstrându-ne limpede că istoria este o ştiinţă vie, că în ultimă instanţă e vorba despre viaţa noastră a fiecăruia. Îl urmăream cu mare atenţie: cum începea şi pe ce anume punea accentul, cum obţinea atenţia din partea auditoriului, care era intensitatea vocii, când urca sau, dimpotrivă, cobora tonul, cum formula mesajul şi concluzia fiecărui discurs. Toate acestea păreau opera unui vorbitor înnăscut. Cunoscându-l mai bine îţi dădeai seama de câtă pregătire exista în spatele fiecărei conferinţe, câtă operă de reflecţie şi sinteză formau temelia acestora.

Era însă şi un excelent moderator. Spontan, ironic, concis, cunoscându-i pe toţi şi scrierile lor, profesorul Gheorghe Buzatu era dorit, aplaudat şi simpatizat de către orice adunare de iubitori de Clio. Aşa se întâmpla mereu, fără excepţie. De aici şi regretul meu că, din diverse motive, nu am dat curs la toate invitaţiile pe care le-am primit spre a participa la manifestări unde era prezent şi profesorul. Iar cel mai mare regret este că, deşi figuram în programul conferinţei de la Bârlad (la mijlocul lui mai 2013), nu am ajuns să-l văd pentru ultima oară.

Istoricul era controversat. Ca orice mare personalitate, avea admiratori şi detractori. Îi are şi acum. Am fost însă convins că gestul său de a intra şi de a face politică a fost unul corect. Cine altcineva, dacă nu istoricul, este mai avizat să facă politică de nivel înalt? Cine cunoaşte mai bine trecutul şi prin asta viitorul? Cine poate înţelege mai bine prezentul, dacă nu cel care a cercetat în amănunt rădăcinile sale? Şi argumentele ar putea continua, fără a scăpa din vedere că toate marile figuri ale istoriografiei noastre s-au implicat în politică.

Nu am studiat decât prea puţin din ceea ce a publicat prolificul istoric. Dealtfel nu ştiu câţi ar putea spune cu mâna pe inimă că l-au citit integral pe Gheorghe Buzatu. Puţinul pe care l-am înţeles din scrierile sale, ca şi tânăr istoric, a fost că un cercetător serios trebuie să-şi întemeieze orice demers ştiinţific pe surse solide. Iar între acestea, la loc de cinste, stă documentul. Acesta trebuie completat cu o lectură sistematică şi un stil plăcut de redactare. Cu alte cuvinte ceea ce puncta Nicolae Iorga atunci când vorbea despre meseria noastră, aspect reamintit de multe ori de către istoricul Gheorghe Buzatu: în scrierea istoriei contează trei lucruri: materialul, metoda şi stilul.

Scriind aceste rânduri, îmi revin în memorie serile de toamnă timpurie petrecute alături de istoric, la conferinţele organizate excelent de către dl. comandor Jipa Rotaru la Maia-Catargi, în inima Bărăganului. Subiectele discutate erau cu predilecţie despre comunismul românesc, dar nu asta conta cel mai mult, ci atmosfera caldă şi relaxată cu care se punctau unele subiecte ori biografii complicate şi incomode pentru mulţi. Istoricul nostru avea mereu câte un detaliu, câte o informaţie absolut inedită, care putea explica în bună măsură nedumeririle noastre. Ceea făcea deosebit dialogul nostru era iluzia că el se purta între egali, orice distanţă fiind cu dibăcie înlăturată de cel care, cu modestie, dirija de fapt întreaga discuţie. Iar noutăţile pe care le aducea, apăreau firesc fără vreo ostentaţie.

Din păcate, după cinci ani constat că nimic nu a putut înlocui acele seri și dezbaterile de atunci, un gol imens căscându-se nu doar în sufletul nostru, al celor care l-am cunoscut și admirat pe Gheorghe Buzatu, ci și în istoriografia românească!

Să ne preţuim valorile şi atunci când sunt în viaţă!
Prof. univ. dr. Petre Ţurlea, Membru A.O.Ş.R.

Prof. univ. dr. Petre Ţurlea, Membru A.O.Ş.R.În 2009, când a împlinit 70 de ani, Gheorghe Buzatu a fost sărbătorit de breasla istoricilor prin „Paradigmele Istoriei. Omagiu Profesorului Gheorghe Buzatu” – tipărită în două volume la Editura Demiurg din Iaşi. Găsim aici semnăturile unora dintre cei mai valoroşi istorici români contemporani. În acelaşi an, l-au sărbătorit participanţii la Sesiunea de Istorie de la Focşani. Au putut trage astfel o învăţătură: să ne preţuim valorile şi atunci când sunt în viaţă.

La cinci ani de la moartea lui Gheorghe Buzatu se poate pune întrebarea: ce rămâne?
– rămân cele peste o sută de volume, multe de referinţă în istoriografia românească;
– rămân numeroasele studii ţi articole publicate în reviste de specialitate;
– rămâne amintirea sentimentelor patriotice care izvorau din cuvintele sale…

Aceste sentimente patriotice le-a dus şi în Parlamentul României, unde a fost senator ţi a încercat să-i aducă pe parlamentari la ideea respectului faţă de interesul naţional. Cât a reuşit în acest demers nu se ştie, dar perseverenţa pe această linie este cu totul meritorie. Am a-i aduce şi o mulţumire personală: mi-a condus la tipar volumul „Româmi şi unguri”, pe care l-a şi prefaţat elogios.

Gheorghe Buzatu oferă o pildă istoricilor de azi să-şi pună munca în slujba adevărului, dar şi a Patriei!

SURSA: http://www.art-emis.ro/eveniment/4834-dupa-cinci-ani-de-la-inaltarea-la-ceruri-la-apelul-neamului-romanesc-gheorghe-buzatu-raspunde-prezent.html

––––––––––-
[1] https://www.youtube.com/watch?v=bJ8taqP8ud0 – https://www.youtube.com/watch?v=0MiXnMmfByw – https://www.youtube.com/watch?v=YAq2ODGdU0A
[2] http://www.art-emis.ro/eveniment/1602-profesorul-gheorghe-buzatu-a-plecat-la-intalnirea-cu-maresalul.html

Reclame
Publicat în BIOGRAFII ALE ISTORICILOR CELEBRI, DOCUMENTE DE ARHIVĂ, IN MEMORIAM, LUPTA PENTRU ADEVĂR, MARI ISTORICI | Lasă un comentariu

A FOST ODATĂ…

Până în 1990 am fost o Ţară suverană. Acum suntem o colonie sub ocupaţie militară străină, o tarabă unde multinaţionalele vând „mărgele” românilor şi îşi însuşesc bogăţiile Neamului Românesc. România de astăzi este plină de ruinele industriei ceauşiste, pustiită şi cu bătrâni însinguraţi, abandonaţi de statul român în locuri unde altădată erau localităţi. Reportajul pe care vi-l prezentăm merită toată atenţia, concluziile fiind lăsate la alegerea Măriei Sale cititorul. (Ion Măldărescu)

Industria secretă a lui Ceauşescu, adusă în paragină

Rachete care ajung în spaţiu, avioane supersonice, reactoare nucleare sau baterii pentru telefoanele mobile. Pe scurt, tot ce înseamnă tehnologie de ultimă generaţie se fabrică, în prezent, cu metale rare. Asta pentru că titanul, zirconiul, telurul, germaniul, litiul şi molibdenul sunt mai rezistente decât metalele clasice şi transportă mai rapid căldură şi electricitate. România este una dintre puţinele ţări din Europa care deţine resurse naturale de titan şi de zirconiu. Nivelul rezervelor a fost şi este secret de stat. Reporterii emisiunii „Din interior” au aflat că numai în judeţul Argeş rezervele de aluviuni care conţin titan şi zirconiu însumează 370 de milioane de metri cubi.

România a avut, în timpul regimului comunist, o industrie secretă, am extras şi am prelucrat titan şi zirconiu în scop militar şi nuclear. Minereul a fost scos din nisipul litoral de la Grindu Chituc şi din carierele Merisani şi Glogova. Titanul era folosit în industria aviatică. Din zirconiu s-au fabricat capsulele în care se depozitează uraniu radioactiv, adică combustibilul nuclear pentru centrală de la Cernavodă. România era a şasea ţară din lume, după S.U.A, U.R.S.S, China, Japonia şi Franţa, capabilă să producă zirconiu pentru centralele nucleare.

Se lucra greu, era o muncă titanică, se făcea cu mari sacrificii. Se întâmplau accidente.După 90, din cauza dezinteresului autorităţilor, industria metalelor grele a decăzut. Guvernanţii care s-au perindat pe la Palatul Victoria au oprit producţia de avioane şi au amânat construcţia reactoarelor de la Cernavodă. Aceste decizii au îngropat mineritul şi metalurgia în domeniul titanului şi zirconiului. Aşa se face că, în prezent, România importă titan şi zirconiu în valoare de milioane de euro, iar Guvernul, paradoxal, alocă sute de mii de euro ca să închidă carierele bogate în minereu. Am rămas doar cu ruinele fostelor exploatări şi cu destule probleme de mediu despre care autorităţile refuză să vorbească.

Programul Nuclear Naţional. Ceauşescu îşi dorea o ţară înarmată

În anii ’60, comuniştii au elaborat cel mai ambiţios proiect al lor, Programul Nuclear Naţional. Proiectul a prevăzut, în prima fază, construcţia unei centrale nuclear-electrice la Cernavodă, cu tehnologie importată din Canada. Florea Dumitrescu a fost ministru de Finanţe în anii ’70 şi a negociat atunci cu guvernul canadian. Ambiţiile ţinteau departe. România trebuia să devină o mare putere nucleară. După ce au intrat în posesia licenţei de construcţie a centralei nucleare, autorităţile au decis să fabrice reactoare în ţară. Planul era ca inginerii români să câştige destulă experienţă ca să poată construi centrale nucleare în ţările din lumea arabă bogate în petrol. Obiectivul final al Programului Nuclear era, de fapt, unul militar. În plin război rece, deşi aparent milita pentru pace şi prietenie între popoare Ceauşescu îşi dorea o ţară înarmată. Programului Nuclear avea însă nevoie de resurse uriaşe. Ca să funcţioneze, reactoarele de la Cernavodă necesită combustibil, adică uraniu, şi zirconiu. Din zirconiu se fabrică capsulele în care este introdus uraniul radioactiv. În ’73 comuniştii au înfiinţat Întreprinderea de Metale Rare, o structură condusă direct de Securitate. Scopul era să descopere zăcămintele de metale rare.

Uzina de la Vadu. Nisipurile din Delta Dunării, bogate în minereu de titan şi zirconiu

Satul Vadu, judeţul Constanţa. În apropierea plajei, un colos de beton domină peisajul. Este tot ce-a mai rămas din uzina de metale rare. În anul 1984 însă aici se extrăgea titan şi zirconiu din nisipurile din Grindu Chituc, o limba de pământ de la malul mării. Uzina a fost construită la Vadu după ce geologii au descoperit că nisipurile din Delta Dunării sunt bogate în minereu de titan şi zirconiu. Mineralele au fost aduse, de-a lungul vremii, de curenţii litorali, şi cu timpul au format grinduri. Descoperirea a fost pur întâmplătoare. Geologii căutau apă potabilă pentru oamenii Deltei. Nicolae Panin este consilier în cadrul Institutului de Cercetare pentru Geologie Marină. În anii ’70 a lucrat, ca geolog, la proiectele de foraj din Deltă. „S-a făcut un program întreg de foraje şi s-a constatat, în anumite locuri, că există aceste minerale grele. Primul loc descoperit a fost Sărăturile şi al doilea loc a fost Chitucul”, povesteşte acesta.

Întreprinderea a fost dotată cu tehnologie unicat, din Australia, şi putea să prelucreze până la 2,5 milioane de tone de nisip. Nisipul din Grindul Chituc a fost extras de o dragă, adusă la faţă locului pe mare. Şanţul săpat, lung de 8 kilometri, este vizibil şi astăzi. Nicolae Tomuş, directorul tehnic al Institutului de Cercetare pentru Metale Rare, a fost implicat în proiect. Proiectul de la Vadu a rămas secret. Nicolae Galbinasu, primarul comunei Corbu de care aparţine satul Vadu, îşi aminteşte cum satul sau a devenit, peste noapte, un obiectiv de interes naţional. Zona era împânzită de ofiţeri de Securitate.

Reporterii emisiunii „Din Interior” i-au găsit pe foştii angajaţi ai uzinei. Surprinzător, aceştia nu ştiu la ce au lucrat de fapt nici în ziua de azi. După 1990, de uzina s-a ales praful. Întreprinderea de Metale Rare a fost reorganizată de trei ori. Mai întâi a deveni Centrală Industrială, apoi Regie Autonomă, iar în anul 1997 s-a tranformat în actuala Companie Naţională a Uraniului. În acelaşi an, Guvernul a tăiat subvenţiile pentru minerit, iar uzina de la Vadu a fost separată şi trecută pe linie moartă. Consecinţele abandonului se văd la tot pasul. Conductele care transportau nisipul de la malul mării, spre uzină, au fost demontate bucată cu bucată pentru fier. Hoţii au furat până şi firele din cupru de pe stâlpii de înaltă tensiune.

În anul 2000, o firmă din Constanţa a cumpărat uzina cu aproape două milioane de euro. Prosidex Rom Srl. a preluat clădirile şi o parte din utilaje. Acum, fabrică materiale pentru construcţii. În anul 2012, firma a dat faliment dar, în mod ciudat, în planul de reorganizare, susţine că are contracte pentru minereu titanifer. Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, instituţia de stat responsabilă cu gestiunea resurselor naturale, crede că acest lucru nu este posibil. Administratorul firmei, Ştefan Crăciunescu este de negăsit.

În urma exploatării miniere au rămas patru lacuri de steril, iar autorităţile au dispus ca Grindul Chituc să intre în reconstrucţie ecologică. Grindu aparţine de judeţul Constanţa, dar este administrat de Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. Reporterii emisiunii Din Interior au întrebat Agenţia pentru Protecţia Mediul Constanţa, Garda de Mediu Constanţa şi Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării dacă au verificat nivelul radioactivităţii în zonă. În timpul sezonului estival, la Vadu se face plajă chiar lângă lacurile de steril. Până acum, autorităţile nu au făcut niciun control şi îşi pasează răspunderea de la una la alta.

Nisipul de la Glogova conţine cele mai mari concentraţii din ţară

Comuna Glogova, judeţul Gorj. Un sat sărac în Oltenia care stă de fapt pe o comoară. Înainte de 1989, Întreprinderea de Metale Rare a construit o staţie pilot de extragere a minereului de titan. Nisipul de la Glogova conţine cele mai mari concentraţii din ţară. Astăzi instalaţiile ruginesc. Cariera de la Glogova a fost abandonată, în anul 2000, pe motiv că era nerentabilă. În prezent, Conversmin, compania de stat responsabilă cu închiderea minelor, are în plan să aloce peste 100.000 de euro ca să închidă cariera şi să ecologizeze zona. Termenul de finalizare al lucrărilor este anul 2018. În timp ce Conversmin vrea să închidă cariera, Agenţia pentru Resurse Minerale vrea să o redeschidă. Instituţia caută investitori interesaţi de începerea mineritului. Nici la Glogova autorităţile nu au verificat nivelul radioactivităţii.

Capsulele cu uraniu pentru funcţionarea centralei de la Cernavodă, produse în Crangași

Cartierul Crângaşi, zona de nord a Bucureştiului. Un colos de beton zace abandonat lângă lacul Morii. Sunt ruinele combinatului Granmetal. Uzina a fost concepută să fabrice capsulele din zirconiu pentru uraniul radioactiv. Capsulele cu uraniu sunt în fapt combustibilul nuclear pentru funcţionarea centralei de la Cernavodă. Anul 1989 l-a prins ridicat pe jumătate şi aşa a rămas până în zilele noastre. Acum, este abandonat, iar o parte a curţii sale a devenit herghelie.

Petru Ianc a condus departamentul de Metalurgie al Ministerului Economiei din anul 1993 până în 2010. Acesta recunoaşte că Ministerul Economiei nu a făcut nimic pentru salvarea combinatului. Oficialul susţine că investiţiile au fost abandonate deoarece construcţia reactoarelor de la Cernavodă intrase în impas. Grantmetal a fost demontat de hoţii de fier vechi, banii investiţi s-au dus pe apa sâmbetei. Nuclearelectrica, compania de stat care gestionează centrala de la Cernavodă, este nevoită să importe capsule din zirconiu de peste 10 milioane de euro. Fără produsele din zirconiu, reactoarele care asigură 20% din producţia de energie electrică a ţării nu funcţionează.

Singurul combinat care a supravieţuit tranziţiei este Zirom Giurgiu. Întreprinderea este unicat în ţară şi chiar şi în Europa. Zirom produce şi astăzi lingouri de titan şi de zirconiu pe care le exportă în Suedia şi Germania. În România nu are piaţă de desfacere. Combinatul a reuşit să îşi continue activitatea în condiţiile austere. Furnizorul său de materie primă, uzina de la Vadu, s-a închis. Grantmetal, combinatul căruia trebuia să îi livreze lingourile, nu a funcţionat niciodată. Guvernul a investit 2 miliarde de lei vechi în tehnologie, dar în anul 2005, a abandonat proiectul. Cu liniile de producţie incomplete, specialiştii de la Giurgiu nu au cedat. Au importat minereu ieftin din Ucraina şi au vândut produse scumpe, de calitate, în străinătate. Recent, Zircom a obţinut finanţare din fonduri europene de şapte milioane de euro, iar anul viitor, combinatul îşi va deschide o secţie pentru realizarea produselor finite din titan. Industrie nu mai avem, dar am rămas cu specialiştii. Unii dintre ei sunt astăzi cercetători la Institutului Naţional pentru Metale Neferoase şi Rare şi se pot lăuda cu realizări importante. Inginerii au pus la punct tehnologia necesară fabricării bateriilor ultramoderne pe bază de litiu, un metal rar, indispesanbil industriei telefoniei mobile şi industriei auto. Dar statul român nu este interesat să dezvolte proiectele lor.

Directorul institutului, Teodor Velea, a propus Ministerului Economiei, să înceapă, în parteneriat public-privat, construcţia unei fabrici de baterii pe bază de litiu pentru uzineleDacia şi Ford. Concret, nu s-a construit nimic. Inginerii au mai realizat, în premieră naţională, implanturi dentare făcute din titan. Zeci de români poartă deja implanturi fabricate din acest metal foarte rezistent. În timp ce România ignoră realizările specialiştilor săi şi îşi închide industria minieră, statele din Occident se străduiesc să se aprovizioneze cu metale rare. Japonia a descoperit un zăcământ pe fundul Oceanului Pacific, iar Rusia vrea să deschidă o carieră, în valoare de un miliard de dolari, în apropierea Oceanului Arctic. China, ţară care deţine 97% din rezervele mondiale, ameninţă că va interzice exporturile. Specialiştii Institutului de Cercetări pentru Metale Rare susţin că România ar putea să devină un furnizor important de resurse la nivel european.

În 2013, din grandiosul Program Nuclear al României au rămas doar ruine, utilaje ruginite şi probleme de mediu ignorate. În loc să încaseze miliarde de euro, Guvernul cheltuieşte sute de mii de euro ca să închidă cariere cu zăcăminte preţioase. Dacă înainte ţara noastră a concurat cu marile puteri ale lumii la prelucrarea metalelor rare în scop nuclear, acum, în domeniul tehnologiei de vârf, nu mai contăm[1].

Redactia ART-EMIS

SURSA: http://www.art-emis.ro/jurnalistica/4820-a-fost-odata.html

––––––––––––––-
[1] Sursa https://www.digi24.ro/embed/special/reportaje/reportaj/dininterior-metale-rare-industria-secreta-a-lui-ceausescu-adusa-in-paragina-149499?video=0&width=570&height=320

Publicat în DOCUMENTE DE ARHIVĂ, IN MEMORIAM, LUPTA PENTRU ADEVĂR, MARI ISTORICI | Lasă un comentariu

PREŞEDINTELE TRAIAN BĂSESCU A VENIT LA BIBLIOTECA CENTRALĂ „HASDEU”

| Lasă un comentariu

Institutul Wiesel, ucigașul românismului…

Institutul Wiesel, ucigașul românismului…

Institutul Wiesel este, fără doar și poate, un organism inchizitoriu care activează pe teritoriul României de mai bine de un deceniu în condiții ilegale. Întemeiat în scopul studierii unui „Holocaust” închipuit din România, institutul funcționează paralel cu a treia putere în stat, adică justiția. Regulile de desfășurare a Institutului încalcă flagrant Constituția țării și CARTA DREPTURILOR OMULUI, fiindcă reprezentanții acestei fundații reclamă în mod abuziv istoria și tradițiile României mergând până în punctul de a cere autorităților statului să interzică anumite personalități istorice și culturale.

Dacă vă întrebați cine este Alexandru Florian și de ce se manifestă cu atâta ură această jalnică slugă a cercurilor sioniste, atunci trebuie să știți că el este nimeni altul decât fiul propagandistului stalinist, Radu Florian. Desigur, ca și în cazul lui Vladimir Tismăneanu, fiu de comuniști nevolnici, Alexandru Florian omite să vorbească despre activitatea prodigioasă de propagandist comunist a tatălui său, un lacheu perfid, anti-român până în măduva oaselor ca și progenitura sa. Mincinos, insinuant, duplicitar, oportunist și cu grave probleme de personalitate, directorul institutului dorește cu orice preț să scoată din avatarul culturii românești personalități marante care s-au manifestat în perioada interbelică: Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Radu Gyr, Petre Țuțea, Mircea Vulcănescu, pe motivul apartenenței lor la mișcarea legionară. Câtă ipocrizenie din partea acestui „intrus venetic”, să înfiereze trecutul legionarilor, trecând cu vederea abominabilele crime ale tovarășilor săi comunisti  din România în prima perioadă de la instalare.

Institutul Wiesel nu are ce căuta pe teritoriul României din moment ce țara noastră nu a fost implicată în Holocaust și, mai mult decât atât, personajul care poartă numele institutului, Ellie Wiesel, a fost dovedit ca escroc de către Samuel Jakubowitz care pretinde că E. Wiesel nu este LAZAR WIESEL, cel cu care a împărțit camera în lagăr, și că acesta i-a furat identitatea, pozând în postura de victimă căzută pradă torturilor din campusurile naziste. Șarlatanul Ellie Wiesel s-a ales cu un premiu Nobel și cu urmașii care culeg roadele faimei sale fabricate, escrocând în continuare țări cu conducători lispiți de demnitate, precum România, aflată de un timp îndelungat la tagma jefuitorilor.

Uns cu toate „mirodeniile” de către trioul fesenist Ion Iliescu, Petre Roman, Adrian Năstase, defunctul Wiesel a primit încă din anii `90 undă verde pentru a estorca Statul Român de bani,  pretextând existența unui Holocaust pe teritoriul țării noastre, niciodată dovedit. Săpând fervent la temelia românismului, institutul își găsește sprijin în persoana fostului co-președinte USL Crin Antonescu și a președintelui țării, Klaus Johannis, care, fără nici o restriște, acceptă să promulge LEGEA 217/2015, o lege aberantă care intră în contradicție cu art. 29 din Constituție, care stipulează dreptul la libertatea gândirii și a opiniei, ori, această lege reprezintă un atac direct la libera exprimare. Mai nou, zelosul apărător al semitismului, Alexandru Florina, a găsit de cuviință să intervină în anumite chestiuni legate de aniversarea CENTENARULUI, cerând cu insistență renunțarea la inițiativa organizatorilor de a edita pe timbrul poștal chipul primului  Patriarh  al B.O.R, Miron Cristea. În nici o altă țară din Europa, nu există vreun asemenea institut fantomă care a căpătat acreditarea de a funcționa cu ajutorul și complicitatea autorităților din vârful statului.

Pseudo-intelectuali de genul lui A. Florian, H. Patapievici, L. Boia și alți detractori ai românismului se bucură de sprijinul celor care ar trebui să apere și să conserve patrimoniul istorico-cultural al României. Din cauza acestor urmași ai stalinismului, travestiți în apărători ai drepturilor democratice,  personalitățile istorice, de cultură, simbolurile noastre naționale și demnitatea ne sunt batjocorite. După opinia lor absurdă, marele poet Mihai Eminescu nu mai este de actualitate, așa că trebuie exclus din manualele școlare…. Mareșalul Ion Antonescu nu are dreptul la reabilitare, fiindcă a îndrăznit să înfrunte stalinismul trecând granița mai departe decât s-ar fi prevăzut, răzbunând astfel sângele bieților români care au fost măcelăriți cu cruzime de către evreii sovietici pe timpul evacuării forțate din teritoriile românești în 1940. Avram Iancu este considerat un terorist și din acest motiv au decis dărâmarea statuilor care-l reprezintă. În cazul adulării conducătorului Micării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, considerat un extremist periculos, este pasibilă pedepasa cu închisoarea. Evreii komiterniști Ana Pauker și Alexandru Nicolski, cei care au ordonat arestarea, anchetarea și torturarea a trei milioane de români în odioasele închisori comuniste, nu intră în calculul acestor inchizitori ticăloși care pretind existența nazismului în orice fel de manifestare a patriotismului.

De aici se înțelege faptul că înființarea Institutului E. Wiesel nu a fost un demers pur întâmplător, scopul creării lui a avut în prim plan punerea în practică a unor puncte din agenda globalizării, mai precis destrămarea sentimentului de apartenență la valorile tradițional-culturale ale cetățenilor, fiindcă, în fapt, curentele promovate și inoculate de către ei mentalului colectiv, induc o stare de înjosire și desconsiderare a originii și condiției umane a individului aparținător unui sistem real de valori.

Publicat în DOCUMENTE DE ARHIVĂ, LUPTA PENTRU ADEVĂR, MARI ISTORICI | Lasă un comentariu

„ECOUL UNIRII” A RĂSUNAT LA CHIŞINĂU ÎN ZIUA DE 15 MARTIE 2018

Publicat în ÎN OBIECTIVUL LUI ALEXANDRU MORARU, DOCUMENTE DE ARHIVĂ, FELICITĂRI, LUPTA PENTRU ADEVĂR, MARI ISTORICI | Lasă un comentariu

Basarabia şi basarabenii în componența României Întregite (2)

2. Știința.

După 1918, atât direcțiile cât și, mai ales, conținutul cercetărilor științifice realizate de oamenii de știință din Basarabia, s-au modificat radical. Știința basarabeană a devenit parte integrantă a științei românești, a patrimoniului cultural și civilizațional românesc. În contrast pozitiv cu perioada țaristă, când cele mai talentate cadre științifice naționale activau în diferite centre din cadrul Imperiului țarist (Odesa, Kiev, Sankt Petersburg, Moscova), în anii ce au urmat unirii Basarabiei cu România au fost create primele centre de cercetări științifice de talie europeană. În perioada dintre cele două războaie mondiale, știința din Basarabia a evoluat în instituții specializate, în gimnazii, licee, secții departamentale speciale, la baze experimentale, dar și la Facultatea de Agronomie din Chișinău[44].

Perioada interbelică s-a caracterizat prin formarea și dezvoltarea unor importante școli științifice, prin afirmarea unor adevărați savanți, și nu numai la scară națională, ci și europeană și internațională. Între aceștia se evidențiază istoricii Nicolae Iorga și Gheorghe I. Brătianu, medicii Nicolae Paulescu și Constantin I. Parhon, matematicienii Gheorghe Țițeica și Dimitrie Pompei, inginerii Henri Coandă și Ștefan Procopiu, geograful Simion Mehedinți și sociologul Dimitrie Gusti, biologul Emil Racoviță și mulți alții. Ca parte integrantă a științei românești, remarcabile au fost contribuțiile oamenilor de știință basarabeni Eugen Bădărău (chimie), Anatolie Coțovschi (medicină)[45], Nicolae Donici (astronomie)[46], Nicolae Moroșan și Teodor Văscăuțeanu (geologie), Gheorghe I. Năstase (geografie), Nicolae Dimo, Nicolae Florov și Pimen Cupcea (agronomie), Petre V. Ștefănucă (etnografie), Ion Savin (filozofie) etc.

Un rol important în progresul cultural și științific al Basarabiei a aparținut școlii superioare – facultăților de Teologie și Agronomie ale Universității din Iași, precum și celor trei conservatoare particulare „Unirea”, Național și Municipal, care au constituit veritabile așezăminte de învățământ superior în perioada interbelică. Solemnitățile prilejuite de inaugurarea la Chișinău a Facultății de Teologie au avut loc la 8 noiembrie 1926, iar deschiderea Facultății de Științe Agricole s-a produs la 9 aprilie 1933, în ziua celei de-a 15-a aniversări a unirii Basarabiei cu România. Date fiind ponderea și importanța agriculturii în economia Basarabiei și în modul de viață al populației acesteia, o atenție specială în perioada dintre cele două războaie mondiale a fost acordată dezvoltării învățământului agricol, aproape inexistent până în 1918. O activitate importantă în această direcție a desfășurat Școala Națională de Viticultură din Chișinău; aici cursurile durau 4 ani, ultimul an fiind rezervat activității practice. Școala avea un internat pentru 100-120 de elevi, plantații și material didactic (cabinete și laboratoare), o stațiune experimentală de viticultură și vinificație (cu secțiunile viticultură, agroecologie,
microbiologie)[47].

O importantă instituție de învățământ superior în Basarabia interbelică a fost Facultatea de Agronomie din Chișinău. Legea de organizare a Secției Agronomice a Facultății de Științe din Iași în Facultate de Agricultură cu sediul la Chișinău a fost publicată în „Monitorul Oficial” din 9 aprilie 1933. De-a lungul anilor, respectiva facultate a adus o contribuție esențială la formarea unor specialiști cu studii superioare în domeniul agriculturii[48]. Facultatea de Agronomie din Chișinău întrunea 21 de profesori și conferențiari, 31 șefi de lucrări și asistenți și era frecventată de 400 studenți și studente. Biblioteca centrală a facultății dispunea de 10.500 volume din toate domeniile științelor agricole, iar câmpurile de experiență, fermele, pepinierele și viile ce aparțineau numitei instituții cuprindeau o suprafață de circa 200 ha teren agricol. În cadrul celor 8 catedre ale facultății a fost desfășurată, de rând cu activitățile practice, o amplă muncă de cercetare științifică, oglindită în cele două volume apărute, în care au fost publicate 65 de lucrări originale. În total, până la finele perioadei interbelice, Facultatea de Agronomie din Chișinău a pregătit 510 ingineri agronomi de înaltă calificare[49].

Unul din reprezentanții de vază ai științei agricole basarabene a fost Agricola Cardaș, decanul Facultății Agricole din Chișinău. A fost un timp directorul general al „Casei Noastre”, instituție având în grijă supravegherea corectitudinii cu care s-a realizat reforma agrară în anii 1918-1924, prin intermediul căreia sute de mii de țărani basarabeni au fost împroprietăriți cu loturi de pământ[50]. Profesorul A. Cardaș a fost autorul mai multor studii în domeniul agriculturii, precum și al unor lucrări extrem de valoroase privind reforma agrară din Basarabia și activitatea „Casei Noastre”[51]. La aceeași facultate s-au evidențiat, printr-o rodnică activitate didactică și științifică, profesorii N. Florov, N. Vasiliu, Șt. Popescu, Gh. Bontea și mulți alții. Profesorul Gheorghe Bontea, bunăoară, a efectuat investigații fundamentale în domeniul corelației dintre condițiile naturale și sistemele economice în agricultură[52].

O recentă lucrare apărută la Iași despre agronomi de elită născuți pe plaiuri basarabene și bucovinene, arată că „mai toți marii viticultori și oenologi români ai veacului al XX-lea s-au născut în frumoasa și bogata Basarabie, străveche vatră românească”[53]. Din cei 122 de agronomi de elită prezenți în lucrarea dată, 92 sunt născuți în Basarabia românească înainte de al Doilea Război Mondial. Este de remarcat că Dr. Dionisie Bernaz (1896-1984), tatăl coordonatorului volumului respectiv, provine din comuna Plopi, județul Soroca, cu studii strălucite făcute la Școala Națională de Agricultură din Montpellier (1926) și la Institutul de Agricultură al Universității din Toulouse (1928)[54]. Cei 92 de agronomi basarabeni „acoperă”, practic, toate domeniile importante din agricultură: viticultura și oenologia sunt ilustrate de marii specialiști Dionisie Bernaz, Gherasim Constantinescu, Teodor Martin; legumicultura și pomicultura de către T. Bordeianu, N. Constantinescu; pedologia de către Gr. Obrejeanu; entomologia de către T. Perju, ameliorarea plantelor de către Vl. Moșneagă, genetica de către V. Ghimpu, agrofitotehnia de către Gh. Valuță ș.a. Câteva din datele biografice ale unor agronomi de elită basarabeni, născuți și formați în mediul științific și intelectual al României interbelice, merită a fi consemnate în mod special, ele fiind asemănătoare și, totodată, originale și irepetabile.

Astfel, prof. Vasile Juncu (1903-1991) din comuna Taraclia, județul Tighina, a fost născut într-o familie cu 11 copii. Tatăl său a fost funcționar la primăria satului, iar mama – neștiutoare de carte, ambii depunând eforturi ieșite din comun pentru ca odraslele să obțină studii de calitate. Ca urmare a acestui fapt, Vasile Juncu a absolvit liceul „Alecu Russo” din Chișinău (1921), iar în 1921-1925 a urmat cursurile Școlii Superioare de Agricultură de la Herăstrău-București. După refugiul în dreapta Prutului, Vasile Juncu a făcut o meritorie carieră profesională, autocaracterizându-se drept „un om obișnuit, care a căutat să-și facă datoria oriunde a lucrat și pentru care dragostea de muncă, profesiunea aleasă, năzuința spre adevăr, spre dreptate, spre frumos, a fost un instinct elementar”[55]. Un alt profesor universitar, Gheorghe Valuță (1901-1987), din satul Druță, comuna Pociumbeni jud. Bălți, provine dintr-o familie săracă cu 8 copii. În 1919-1923 și-a făcut studiile la Școala secundară de viticultură din Chișinău, cu o bursă acordată de Statul român. Între 1925-1929 a urmat cursurile la Academia de Înalte Studii Agronomice din Cluj, unde i-a avut ca profesori pe M. Chirițescu-Arva, Ion Grințescu, Iuliu Prodan, obținând, în consecință, diploma de inginer agronom. Ca o încununare a eforturilor depuse, în 1935-1936 Gheorghe Valuță devine doctor în agronomie a Facultății de fitotehnie și ameliorare a plantelor a Universității „Martin Luther” din Halle / Wittemberg, cu mențiunea „foarte bine”[56].

Una din cele mai caracteristice biografii prezente în lucrarea menționată este aceea a lui Boris Plămădeală (n. 1939) din comuna Berezlogi, jud. Orhei. Așa cum ambii săi părinți – Constantin și Ana – au fost învățători în anii administrației românești, din 1944 a urmat inevitabilul calvar al refugiului. Călătoria cu un vagon de marfă deschis a fost prima etapă a vicisitudinilor. Au ajuns la Sibiu, unde erau cazate cadrele didactice din jud. Orhei, apoi în comuna Ludoș, din jud. Sibiu. Așa cum autoritățile sovietice le doreau cu orice preț „repatrierea”, în ianuarie 1946 au plecat la Blaj, apoi la Ocnișoara, – un sătuc izolat, unde au locuit până în 1963. Abia după acel an, Boris Plămădeală a absolvit facultatea de Biologie a Universității „Babeș-Bolyai”, după care a urmat o reușită carieră profesională[57]. Însă cea mai impresionantă biografie este aceea a basarabeanului Teodor Martin (1909-1987), personalitate marcantă a științei românești, asistent în cadrul Secției de viticultură din cadrul Institutului de Cercetări Agronomice al României, din București, iar între 1948-1974 – profesor de viticultură la Institutul Agronomic „N. Bălcescu” (București), unde a urcat toate treptele ierarhiei universitare. A fost membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice din București, având elaborate peste 180 de lucrări științifice de mare valoare în domeniul modernizării viticulturii românești[58].

Notabile sunt contribuțiile în domeniul științei istorice, aduse de Ștefan Ciobanu, Alexandru V. Boldur, Leon Boga, Justin Frățiman, Nichita Smochină. În semn de recunoaștere a contribuției sale la dezvoltarea științei istorice și celei juridice, Alexandru V. Boldur a fost ales director al Institutului de Istorie Universală din Iași (1943-1947). Indiscutabil, figura care a continuat să domine știința istorică românească inclusiv în anii interbelici, a fost cea a prof. Nicolae Iorga. Așa cum menționa H.H. Stahl, „apariția lui Nicolae Iorga, cu totul singuratică și menită a rămâne nerepetată, era efectul unei vaste experiențe personale, care se străduise și izbutise să strângă într-o aceeași minte și un același suflet, întreaga cunoștință despre neamul românesc, sub toate miile de înfățișări pe care acesta le îmbrăcase, în trecut și în prezent, cu ajutorul tuturor disciplinelor științifice: istorie în primul rând, dar și cunoaștere nemijlocită a călătorului geograf, sociolog, folclorist și estet, răstălmăcitor în duh filozofic și de mesianism etic și național. La această vastă „experiență Iorga”, descoperitoare și arătătoare pentru prima oară a ce este și ce ar putea să fie neamul românesc, siliți suntem să ne întoarcem, fie că o vrem fie că nu o vrem, de ne place ori de nu”[59].

Printre instituțiile care au contribuit la progresul spiritual al Basarabiei interbelice s-a remarcat și Institutul Social Român din Basarabia (I.S.R.B.). În fruntea Institutului s-a aflat Pantelimon N. Halippa (1883-1979), iar printre cercetătorii – membri ai I.S.R.B. cu contribuții deosebite la cunoașterea reală a vieții economice și sociale a satului basarabean au fost P. Ștefănucă, T. Al. Știrbu, N. Știrbu, S. Borș ș.a.[60]. Inițiativa înființării I.S.R.B. a aparținut președintelui Institutului Social Român din București, prof. univ. Dimitrie Gusti și lui Pan. Halippa, care au convocat în acest scop, în toamna anului 1934, la Chișinău, o serie de conferințe publice, argumentând necesitatea unei asemenea instituții pentru viața științifică și culturală a Basarabiei și a întregii țări[61]. Inaugurarea Institutului a avut loc la Chișinău în ziua de 18 noiembrie 1934, în sala de festivități a primăriei municipiului Chișinău, în prezența prof. D. Gusti, secretarului general al I.S.R. din București, Alex. Costin, primarului or. Chișinău, I. Costin și a intelectualității orașului. În calitate de președinte activ al acelei instituții științifice a fost ales Pan. Halippa, iar secretar general a fost numit prof. P. Ștefănucă, care a preluat ulterior funcția de președinte. Sediul Institutului s-a aflat în Palatul Primăriei or. Chișinău pe str. Sfatul Țării[62].

Institutul a fost organizat în 16 secții, însă activitatea cea mai productivă au desfășurat-o: secția istorică (condusă de prof. univ. Șt. Ciobanu), secția cultură (prof. univ. Toma Bulat), secția politică administrativă (prof. univ. Al. Boldur), secția agricolă (prof. univ. A. Cardaș), secția politică externă (Pan Halippa), secția economică (prof. T. Știrbu), secția sociologică (prof. H. Dăscălescu), secția statistică (vice-primar D. Apostolescu) și altele[63]. Precum se poate constata, Institutul sociologic a antrenat în activitatea sa personalități dintre cele mai distinse ale vieții științifice și culturale din Basarabia interbelică. Este de notat că atât direcția, cât și colaboratorii Institutului chiar de la începutul activității au adoptat în mod absolut benevol și conștient atât orientarea programatică, precum și metoda monografică ale școlii sociologice românești cu bogatele tradiții și realizări, înalt apreciate în întreaga Europă; a fost acceptată, altfel spus, paternitatea spirituală a școlii sociologice românești, fapt care a contribuit la evitarea greșelilor și rătăcirilor inerente oricărui început. Or, aceasta n-a fost nicidecum o preluare mecanică, ci o integrare armonioasă a tinerei științe sociologice din Basarabia în cadrul științei sociologice românești, păstrând totodată un pronunțat specific regional. De altfel, această idee a fost exprimată de însuși directorul I.S.R.B. Pan. Halippa, formulând scopul instituției respective: „să îmbrățișeze în câmpul cercetărilor sale problemele sociale cele mai însemnate, care își caută o soluționare în această provincie românească”[64]. Institutul și-a început imediat activitatea în două direcții de bază: a) pe calea conferințelor publice și b) pe calea cercetărilor monografice ale localităților, practic, din toate regiunile Basarabiei[65]. În vederea realizării sarcinilor propuse, I.S.R.B. și-a fixat următorul program de activitate:
– Cunoașterea satelor și orașelor basarabene prin intermediul metodei anchetelor monografice.
– Efectuarea unor serii de anchete sociologice în regiunile cu populație mixtă din Nordul și Sudul Basarabiei, pentru o cunoaștere cât mai exactă a raporturilor etnice între români și neamurile conlocuitoare.
– Organizarea unui muzeu sociologic al Basarabiei, care ar oglindi viața satelor și orașelor din Basarabia sub aspectul muncii, uneltelor de producție, al artei populare și datinilor.
– Organizarea unei biblioteci sociologice, cu o secție care să cuprindă toate cărțile cu conținut referitor la Basarabia.
Întocmirea unui indice bibliografic, care să cuprindă toate studiile etnografice, folclorice și sociologice asupra Basarabiei.
– Prezentarea sistematică a rezultatelor cercetărilor monografice în cadrul conferințelor publice în scopul familiarizării cât mai ample a opiniei publice cu realitățile sociale din Basarabia.
– Organizarea de conferințe publice cu concursul celor mai distinse personalități din țară, în scopul difuzării problemelor culturale, economice, politice și sociale în rândul intelectualității din Basarabia[66].

Referitor la prima direcție de activitate a I.S.R.B., conferințele publice care aveau loc în Sala Eparhială și în cea a Primăriei or. Chișinău, întruneau în permanență un public de circa 1.200 de ascultători, bucurându-se de o largă popularitate. Scopul lor, definit de Pan. Halippa, consta în „difuzarea științelor sociale și problemelor de politică națională, socială și culturală[67].Iată câteva nume de intelectuali care au conferențiat în localurile respective, discursurile căror au animat un deosebit interes opiniei publice:
– Const. Rădulescu-Motru: „Cum înțelegem Românismul” (discurs rostit la 6 octombrie 1935);
– Nicolae Iorga: „Ieșirea din actualele greutăți economice” (3 noiembrie 1935);
– Virgil Madgearu: „Evoluția economiei liberale” (8 decembrie 1935);
– Dimitrie Gusti: „Doctrină și acțiune politică” (22 martie 1936) și mulți alții[68].

Precum se observă, erau tocmai acele personalități care au realizat sinteza cu caracter de unicat în perioada interbelică „Enciclopedia României”, preconizată în șase volume, din care, în virtutea unor factori obiectivi, au apărut doar patru. Alături de acei savanți de talie europeană și prin concursul lor nemijlocit, făcea primii pași și știința sociologică din Basarabia. Grație eforturilor depuse, în primul rând, din partea lui Pan. Halippa, I.S.R.B. a reușit să grupeze intelectuali din aproape toate partidele politice într-un singur mănunchi, în scopul cercetării celor mai acute probleme sociale ale Basarabiei. Această activitate a fost efectuată nu numai prin intermediul conferințelor publice, ci și prin cercetarea monografică a diferitelor localități, iar treptat accentul s-a deplasat anume pe cea de-a doua direcție de activitate a Institutului. Astfel, începând cu vara anului 1935 și până în 1938 inclusiv, conform metodei monografice elaborate de D. Gusti, au fost cercetate patru sate: două din regiunea Codrilor Centrali ai Basarabiei – satele Iurceni și Nișcani, jud. Lăpușna, un sat din regiunea Nistrului de Jos – Copanca, jud. Tighina, și satul Popeștii de Sus, jud. Soroca, din regiunea de câmpie din Nordul Basarabiei[69].

Deplasările anuale se încheiau cu o serie de comunicări științifice, în cadrul cărora avea loc prezentarea materialului cules, prelucrarea și, ulterior, publicarea lui. Astfel, în primul volum al Institutului, intitulat „Buletinul I.S.R.B.”, au fost publicate o serie de studii privind diferitele aspecte ale vieții sociale și economice din satele Nișcani și Iurceni, printre care se remarcă cele semnate de Pavel I. Guja, „Natura și omul la Nișcani (Observări antropogeografice)”, prof. S. Bogos, „Nișcanii în lumina datelor statistice”, prof. T. Al. Știrbu, „Manifestări economice la Iurceni și Nișcani”, prof. Ioan Antonovici, „Ornamentarea interioarelor în satul Nișcani” etc.[70].

Dintre studiile menționate, cel al prof. Teodosie Al. Știrbu s-a bucurat de o apreciere deosebită în publicațiile periodice de specialitate din acea vreme. Astfel, revista „Economia Națională” menționa: „Constatările D-lui T. Al. Știrbu fac parte din puținele lucrări de monografie sociologică reușite până într-atât, încât să ne redea satul așa cum este el în realitate. Din aceste constatări înregistrate științific, se trag o serie de concluzii practice, pe care cei în drept trebuie să le urmeze”[71]. O altă revistă, „Viața Românească” consemna că: „Abia citind un studiu de asemenea natură care înfățișează în toată cruzimea realitatea satului românesc, îți poți da seama cât de străini suntem de problemele atât de grave, atât de presante pentru viitorul acestui popor. Iată de ce cercetările D-lui prof. Știrbu constituie o prețioasă contribuție la cunoașterea realității rurale și asupra lor ar trebui să se oprească, în mod special, organismele politice ale căror programe se sprijină pe nevoile maselor populare”[72].

Aprecieri similare în publicațiile periodice românești au fost făcute și în legătură cu apariția celui de-al doilea volum al „Buletinului I.S.R.B.”, consacrat aproape în exclusivitate cercetării monografice a comunei Copanca, jud. Tighina. La finele anului 1938 – începutul anului 1939, în statutul și structura I.S.R.B. au intervenit modificări esențiale. În legătură cu efectuarea reformei administrative, la 18 octombrie 1938, conform art. 16 din Legea pentru înființarea Serviciului Social, a fost creat Institutul de Cercetări Sociale al României. În consecința acelei reorganizări, începând cu 14 februarie 1939, I.S.R.B. s-a încadrat în Serviciul Social, devenind astfel o instituție de stat, schimbându-și titulatura în Institutul de Cercetări Sociale al României – Regionala Chișinău[73]. A fost schimbată și denumirea Buletinului, care a devenit Buletinul Institutului de Cercetări Sociale al României, Regionala Chișinău.

Importante remanieri au intervenit și în conducerea Institutului, ea fiind încredințată prof. Petre Ștefănucă (director), prof. Teodosie Al. Știrbu (vicepreședinte) și prof. N. Moroșan (secretar general). Programul de activitate al Institutului în perspectiva următorilor trei ani cuprindea următoarele direcții principale: publicarea volumului trei al Buletinului (anii 1939-1940), cu studii monografice despre comuna Popeștii-de-Sus, jud. Soroca; cercetarea monografică a regiunii Codrilor Centrali ai Basarabiei. Pentru cercetări monografice mai detaliate au fost alese satele Vîprova, jud. Orhei, Horodiște și Ulmu, jud. Lăpușna. Odată cu studierea acestor sate, se prevedea a fi studiate și satele din împrejurimi, pentru a se ajunge astfel la întocmirea monografiei întregii regiuni a Codrilor[74]. Între timp, situația Institutului devenea tot mai gravă. Deja la începutul anului 1938, directorul I.S.R.B. menționa că lucrările în vederea publicării Buletinului stagnau din cauza lipsei subvențiilor respective din partea organelor de stat. Institutul reușise să finiseze în linii mari lucrul asupra numărului trei al Buletinului, care conținea rezultatele cercetărilor monografice asupra comunei Popeștii-de-Sus, jud. Soroca. În volumul patru al Buletinului urma, probabil, să fie publicate rezultatele cercetărilor realizate în satul Vâprova, jud. Orhei. Însă adevărata tragedie a Institutului Social, la fel ca a întregii Basarabii, s-a produs în vara anului 1940, când, în urma notelor ultimative sovietice adresate guvernului român, dreptul forței s-a impus asupra forței dreptului.

La fel de tragică a fost și soarta directorului I.S.R.B., prof. Petre V. Ștefănucă[75]. Iată ce relata în această privință Iosif E. Naghiu, persoană care l-a cunoscut în de aproape pe prof. P. Ștefănucă: „De câte ori te duceai la Institutul Social, întâlneai un tânăr, foarte activ, mereu cu un morman de material folcloric, mereu între cărți și reviste etnografice. Era tânărul profesor de limbă germană P. Ștefănucă, autor de lucrări folclorice, publicate în Anuarul Arhivei de Folclor al Academiei Române și în alte publicațiuni mari. Scria și în aproape toate revistele literare din Basarabia. Era o figură a generației tinere, mult promițătoare. În ultimul număr al revistei „Sociologie Românească” citim într-un articol al D-lui Șt. Ciobanu că profesorul P. Ștefănucă nu mai este. S-a stins o energie în plină desfășurare, un tânăr care promitea mult. Cum a murit așa de repede? D-l Șt. Ciobanu scrie că prof. Ștefănucă a fost ucis de comuniști, pentru atitudinea sa naționalistă. Alții susțin că a fost deportat”[76].

Prin răpirea Basarabiei și a nordului Bucovinei, s-a lovit nu numai în opera înfăptuită de națiunea română în anul 1918, ci și în știința sociologică a Basarabiei, care abia prindea aripi. În 1933 a apărut Dicționarul enciclopedic al Basarabiei, sub redacția lui V. Adiasevici, iar în 1939, enciclopedia Figuri contemporane din Basarabia, realizată de mai mulți specialiști, cu un cuvânt introductiv de N. Dunăreanu. Dovadă a progreselor înregistrate și recunoașterii rezultatelor în domeniul științific este că o seamă de personalități basarabene au fost alese în cele mai înalte foruri științifice și culturale din România interbelică. Astfel, au devenit membri ai Academiei de Științe a României basarabenii Leon Lepeși la Secția biologie și Th. Porucic la Secția geologie. În Academia Română au fost primiți: în 1918 – Ion Inculeț, Pan Halippa și Ștefan Ciobanu, în 1919 – Paul Gore și Justin Frățiman, în 1922 – Nicolae Donici.

Din rândul membrilor Academiei Române nu a făcut însă parte cea mai importantă personalitate basarabeană, Constantin Stere, care a fost: profesor și rector al Universității din Iași, reputat jurist, având contribuții recunoscute în domeniul dreptului constituțional, autorul Anteproiectului de Constituție pentru România întregită, publicat în 1922, a studiului „Social-democratism sau poporanism” (1907-1908), care a stat la baza doctrinei țărăniste din perioada interbelică, fiind întemeietorul, în 1906 (împreună cu Paul Bujor), a prestigioasei reviste „Viața Românească” și autorul celebrului roman autobiografic „În preajma revoluției” (în 8 vol.). În același timp, C. Stere a fost un eminent luptător pentru cauza națională în Basarabia, opunându-se intrării României în război alături de Rusia[77]. Motivul neincluderii lui C. Stere în Academia Română, așa cum afirmă prof. Ioan Scurtu, este un fapt de natură politică: „în 1916 și-a exprimat dezacordul alierii României cu Rusia, care cotropise provincia sa natală, Basarabia, în 1812, drept urmare rămânând în București, teritoriu ocupat de trupele germane, austro-ungare, bulgare și turcești, acuzat de adversarii săi politici că a colaborat cu inamicul”[78].

La o privire de ansamblu, se constată că Basarabia și-a găsit locul firesc în cadrul statului național unitar român, a participat activ la viața culturală și științifică a României din perioada interbelică, reușind să parcurgă multe trepte pe drumul civilizației moderne și să se apropie de nivelul de dezvoltare al celorlalte provincii istorice[79]. Acest drum ascendent avea să fie întrerupt brutal din nou în iunie-iulie 1940, când Basarabia și Nordul Bucovinei au fost ocupate de armata sovietică.– Va urma –

Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, Chişinău

SURSA: http://www.art-emis.ro/istorie/4612-basarabia-si-basarabenii-in-componenta-romaniei-intregite-2.html

Notă: Textul este un fragment din lucrarea în curs de apariție „În componența României Întregite. Basarabia și basarabenii de la Marea Unire la notele ultimative sovietice”.

––––––––––––––––––––-
[44] Anton Moraru, Istoria românilor. Basarabia și Transnistria (1812-1993), Editura „Aiva”, Chișinău, 1995, p. 246-247.
[45] Gheorghe Baciu, File din trecutul medicinei basarabene, F.e., Chișinău, 2015, p. 105-107.
[46] Nicolae Enciu, Pagini inedite din viața și activitatea astrofizicianului basarabean Nicolae Donici, în „Tehnocopia” (Chișinău), nr. 2 (11), 2014, p. 43-48.
[47] Istoria Basarabiei de la începuturi până în 2003. Ed. a III-a, rev. și ad. Coord.: Ioan Scurtu, Editura Institutului Cultural Român, București, 2003, p. 259.
[48] Ibidem, p. 261-262.
[49] Realizările Facultății de Agronomie din Chișinău, în Ministerul Agriculturii și Domeniilor. Realizări agricole. 1930-1940, Editura „Luceafărul”, București, 1940, p. 266-269.
[50] Arhivele Naționale ale României, București, fond Reforma agrară din 1921,
[51] Agricola Cardaș, Aspecte din reforma agrară basarabeană, Editura „Foaia plugarilor”, Chișinău, 1924.
[52] Anton Moraru, Istoria românilor. Basarabia și Transnistria (1812-1993), Editura „Aiva”, Chișinău, 1995, p. 247.
[53] Dr. Gheorghe Bernaz (coord.), Agronomi români de elită născuți pe plaiuri basarabene și bucovinene, Editura PIM, Iași, 2015, p. 7.
[54] Ibidem, p. 23.
[55] Ibidem, p. 172.
[56] Ibidem, p. 320.
[57] Ibidem, p. 225.
[58] Ibidem, p. 187.
[59] H.H. Stahl, Satul românesc. O discuție de filosofia și sociologia culturii, în „Sociologie românească”, an. II, nr. 11-12, noiembrie-decembrie 1937, p. 489.
[60] Nicolae Enciu, Aspecte din activitatea Institutului Social Român din Basarabia (1934-1940), în „Revista de Istorie a Moldovei”, nr. 4 (28), 1996, p. 28-33.
[61] T. Al. Știrbu, Activitatea Institutului Social Basarabia, în „Sociologie Românească”, an. I, nr. 2, februarie 1936, p. 33.
[62] Ibidem.
[63] Pan Halippa, Institutul Social Basarabia. Activitatea de la 18 noiembrie 1934 până la 22 martie 1936, în „Sociologie Românească”, an. I, nr. 4, aprilie 1936, p. 22.
[64] Ibidem, p. 24.
[65] T. Al. Știrbu, Activitatea Institutului Social Basarabia, în „Sociologie Românească”, an. I, nr. 2, februarie 1936, p. 33.
[66] Buletinul Institutului de Cercetări Sociale al României. Regionala Chișinău, tomul II, Chișinău, 1939, p. 607-608.
[67] Pan Halippa, Institutul Social Basarabia. Activitatea de la 18 noiembrie 1934 până la 22 martie 1936, în „Sociologie Românească”, an. I, nr. 4, aprilie 1936, p. 22.
[68] Ibidem, p. 23.
[69] Archives pour la Science et la Reforme Sociales, XV-e année, nr. 1-4, 1943, p. 301.
[70] Buletinul Institutului Social Român din Basarabia, tomul I, „Tiparul Moldovenesc”, Chișinău, 1937, p. 39-54, 219-231, 241-271, 329-336.
[71] „Economia Națională”, an. LXIV, nr. 9, 1937, p. 25.
[72] „Viața Românească”, an. XXIX, nr. 12, 1937, p. 129-131.
[73] Archives pour la Science et la Reforme Sociales, XV-e année, nr. 1-4, 1943, p. 299, 301.
[74] Ibidem, p. 302; O vastă lucrare monografică întreprinsă de Institutul Social Român din Basarabia, în „Basarabia. Ziar de informație” (Chișinău), 27 ianuarie 1939.
[75] Vezi: Petre V. Ștefănucă, Folclor și tradiții populare. În două volume. Alcătuire, studiu introductiv, bibliografie, comentarii și note de Grigore Botezatu și Andrei Hâncu. Vol. I, Editura Știința, Chișinău, 1991.
[76] Iosif E. Naghiu, Chișinăul de ieri, în „Viața Basarabiei”, an. XII, nr. 9-10, septembrie-octombrie 1943, p. 76-77.
[77] Dicționar de Istorie. Ed. a II-a revăzută și adăugită, Editura Civitas, Chișinău, 2007, p. 359; Constantin Stere – prozator, publicist, jurist și om politic – 150 de ani de la naștere. Conferință Științifică Internațională (2015; Chișinău). Coord.: Ion Guceac, Gheorghe Cliveti, Gheorghe E. Cojocaru, Editura Vasiliana ’98, Iași, 2016, passim.
[78] Ioan Scurtu, Învățământul, știința și cultura Basarabiei integrate în statul național unitar român, în „Limba Română. Revistă de știință și cultură”, anul XXII, nr. 5-6 (203-204), 2012, p. 103-105.
[79] Ioan Scurtu, Învățământul, știința și cultura Basarabiei integrate în statul național unitar român, în „Limba Română. Revistă de știință și cultură”, anul XXII, nr. 5-6 (203-204), 2012, p. 105.

Publicat în DOCUMENTE DE ARHIVĂ, LUPTA PENTRU ADEVĂR, MARI ISTORICI | Lasă un comentariu

Basarabia şi basarabenii în componența României Întregite (1)

Renașterea spirituală a Basarabiei interbelice

„România Mare nu este numai un apogeu politic și militar, ci și o mare impulsiune dată energiei românești. Această impulsiune se va resimți în curând. Toate puterile de muncă, în toate direcțiile, se vor intensifica. Va fi o încordare uriașă, încordarea unui neam întreg, căruia i s-au dărâmat zăgazurile. Forțele descătușate vor năvăli tumultuoase pe toate tărâmurile de activitate. Pretutindeni vom vedea energia românească extinzându-și manifestarea. În viața economică, precum și în cea financiară, în viața politică sau culturală vom întâlni puterile aceluiași neam, desfășurate în toată amploarea spre a crea”. (Pamfil Șeicaru, Principii de politică națională,1919)

„Noi am căutat să-i facem pe basarabeni, pe toți basarabenii, să vadă că Nistrul nu este numai o graniță între două țări, ci este un hotar între două lumi distincte și că orientarea Basarabiei trebuie să se întoarcă pentru totdeauna dinspre Răsăritul slav al anarhiei, spre Occidentul originii și viitorului nostru”. (Onisifor Ghibu, Trei ani pe frontul basarabean, 1927)

În configurația obținută pe harta politică a Europei interbelice și consfințită de către principalele Puteri Aliate prin tratatele de pace din anii 1919-1920, România Nouă a fost nu numai un apogeu politic și militar, ci și „o mare impulsiune dată energiei românești”[1]. Cu referire particulară la consecințele reintegrării Basarabiei în spațiul de cultură și civilizație românească, cunoscutul poet, prozator, publicist și traducător Iorgu Tudor (1885-1974) avea să consemneze, că „revenind la Țara mamă, România, «acasă», între ai săi, noi, rătăcitorii de un secol, subjugații de ieri, am purces la lucru, ne-am înrolat la muncă grea, de început, pentru a ne reclădi viața, a o clădi din temelii pe un fundament nou, național românesc. Am făcut ca această viață să se desfășoare din plin în toate direcțiile, în toate domeniile. Sub un suflu cald-primăvăratec, au reînviat legendele, au înflorit nădejdile și doinele, străbătând codrii seculari, în ecouri puternice, umplând văile de la Nistru la Prut. S-a vestit redeșteptarea tuturor energiilor și statornicirea unei ere noi, a renașterii. Sub razele unui soare – al libertăților, – limba băștinașă a început să domine peste tot: în școli, în lăcașuri, în dregătorii. Basarabia – cu cele 9 ținuturi ale ei, – intrând în componența Statului Român, a continuat să se bucure de toate drepturile câștigate prin revoluție și consfințite de Sfatul Țării”[2].

Accelerarea procesului de modernizare a societății românești după 1918, eliberarea marilor energii spirituale încătușate de-a lungul secolelor de dominație străină, unirea tuturor forțelor spiritualității românești, asigurarea unei baze materiale mai solide, setea de cultură a poporului român, au permis înregistrarea unui adevărat salt calitativ în dezvoltarea învățământului, științei și culturii în perioada dintre cele două războaie mondiale. Noul spațiu statal a beneficiat de contribuția egală și neîngrădită a tuturor provinciilor istorice la valorile științei și culturii românești. Este binecunoscută unitatea culturală existentă cu mult timp înainte de 1918, unitate care n-a exclus și anumite particularități, de la o provincie la alta[3]. Aceste particularități, care nu-i afectau unitatea și omogenitatea fundamentală, o îmbogățeau, imprimându-i un farmec aparte. Descătușând energiile, Marea Unire din 1918 și politica culturală interbelică a statului român au realizat – în pofida unor obstrucții și neîmpliniri – o solidarizare a provinciilor istorice prin participarea comună la viața științifică și culturală a etnicilor români deopotrivă cu minoritățile naționale, fără nici un fel de discriminare[4].

Efervescența intelectuală s-a manifestat, în primul rând, într-o veritabilă explozie a tipăriturilor, revistele, ziarele și cărțile editate impunându-se nu numai prin cantitate, ci și prin calitate. În martie 1923, Liviu Rebreanu își exprima deplina încredere în perspectivele favorabile dezvoltării unei intense vieți spirituale, ca urmare a eliberării naționale. Marele prozator și om de acțiune în planul politicii culturale afirma: „Viitorul e al nostru. Până azi ne-am luptat cu veacurile ca să trăim. De-aici încolo vom dovedi lumii că trăim aievea, prin cultura românească”[5]. Chiar din anul 1924, Rebreanu vorbea, cu justificat temei, de o epocă de înflorire fără pereche a literaturii și artelor, a culturii românești în general; cantitatea dovedea bogăția râvnei creatoare, constituind premisa calității[6]. În aceeași ordine de idei, cunoscutul critic literar Eugen Lovinescu, autorul excepționalei Istorii a civilizației române moderne (1925) exprima o viziune profund optimistă asupra perspectivelor culturii și civilizației românești, afirmând că „noi nu numai că n-am ajuns la capătul sforțărilor în a ne fixa sufletul, dar chiar abia acum am intrat în adevăratul ciclu de formație națională”[7]. „În veacul și de la locul nostru, – afirma marele intelectual, – lumina vine din Apus: ex occidente lux! Progresul nu poate deci însemna, pentru poporul român, decât îmbogățirea fondului național prin elementul creator al ideologiei apusene”[8].

Sub aspect științific și cultural, după 1918, complexele provinciale au dispărut cu repeziciune, după cum societatea românească s-a eliberat în mare măsură de problemele locale, regionale, lărgindu-și accesul la viața spirituală europeană și universală. „Mai ales acum, după întregirea politică, toate națiunile pământului așteaptă să vadă ce vrem să fim și ce loc voim să ocupăm în cadrul istoriei universale”, – preciza Simion Mehedinți în încheierea discursului de recepție la Academia Română. Iar Tudor Vianu avea să consemneze, mai târziu, că „țara noastră a devenit aptă să intre în marele dialog universal al culturilor, aducându-și cu mai multă rodnicie contribuția la reformularea sau soluționarea unor probleme cheie ce confruntau conștiința umanității. Intelectualitatea, implicată puternic în înfăptuirea Marii Uniri, considera că începea o nouă etapă în istoria neamului și că menirea oamenilor de cultură și știință era de a edifica o cultură superioară, care să fie la cotele cele mai ridicate ale realităților umanității, să contribuie la progresul universal și să se remarce prin pecetea particulară a geniului național românesc[9].

1. Învățământul. Știința de carte a populației.

După 106 ani de rusificare și deznaționalizare forțată, populația Basarabiei a obținut, în cadrul Noii Românii, posibilitatea revenirii la valorile istorice și culturale românești, la conștientizarea apartenenței sale etnice și lingvistice. Spre deosebire de școala din Vechiul Regat și din celelalte provincii istorice, nivelul de la care pornea învățământul din Basarabia în 1918 era extrem de redus. Sub dominația țaristă au funcționat diverse școli primare și medii, însă toate erau cu predare exclusiv în limba rusă. Cele patru categorii de școli primare – gramaticale, bisericești, de zemstvă și mănăstirești – aveau drept obiectiv să asigure cunoștințe elementare, incluzând cititul, scrisul, aritmetica, rugăciuni bisericești și noțiuni referitoare la cultura rusă. În plus, în instituțiile de învățământ secundar – gimnazii, seminarii, școli pedagogice – românii alcătuiau doar o mică parte . Politica țaristă de deznaționalizare a populației române, în majoritate rurală, în special prin rusificarea școlii, a determinat dezinteresul aproape total al băștinașilor pentru învățământ. Drept urmare, analfabetismul populației basarabene atingea coteBasarabia-Tabel 1 deosebit de înalte[11].

Datele recensământului oficial rusesc din 28 ianuarie 1897 probau cu toată claritatea fenomenul inculturii pe scară largă în Basarabia. În mediul urban, numărul știutorilor de carte, – avându-se în vedere, prin aceasta, numărul celor care știau doar a scrie și a citi, – era în proporție de 96.343 de persoane de ambe sexe sau 32,84 % din populația totală a orașelor, în timp ce la sate, doar 186.831 de persoane știau a scrie și a citi, reprezentând 14,77 % din populația totală rurală[13]. Așadar, în întreaga Basarabie, numărul total al știutorilor de carte era de 283.174 de persoane de ambe sexe, constituind 15,55 % din totalul general al populației stabile. În pofida eforturilor depuse de autorități, recensământul din 1897 a scos în evidență adevărul că, deși moldovenii constituiau 47,6 % din totalul populației Basarabiei și 53,6 % din întreaga populație rurală, sub aspect cultural aceștia erau menținuți într-o vădită stare de inferioritate, astfel încât numărul analfabeților ajungea, în mediul țăranilor români basarabeni, proporția frapantă de 83 % din populația masculină și de 96 % din cea feminină, depășind-o cu mult pe cea a ucrainenilor, cu proporții respective de 76 și 93 % de analfabeți, precum și pe cea a bulgarilor (58 și 87 %), a evreilor (35 și 59 %) și a germanilor (17 și 19 %)[14].

Până la 1917, conducerea oficială a instrucțiunii publice din Basarabia a remarcat în repetate rânduri ineficiența activității școlare în gubernia respectivă, principala cauză constând în necorespunderea școlii rusești obiectivului declarat al acesteia în mediul populației alogene[15]. Directorul școlilor populare din Rusia se lamenta, bunăoară, că „elementele alogene se transformă în ruși” cu enorme dificultăți, deoarece, pe parcursul vacanței de vară, elevii „adeseori uită cuvintele și expresiile rusești, astfel încât, la începutul fiecărui an școlar se văd nevoiți a memoriza din nou cuvintele și expresiile însușite anterior[16]. Este adevărat că, în special în mediul rural basarabean, necesitatea sporirii nivelului de cultură era percepută într-un mod specific acelor timpuri. Țăranii spuneau simplu: „moldovenești băietul învață acasă; de ce să-l trimet la școală să învețe moldovenești? Tot una, cu moldoveneasca n-ar să răzbată nicăieri; se știe de când lumea că, dacă vrei să ieși om învățat, trebuie să știi rusești”[17]. Precum afirma Gherman Pântea, oricât de stranie părea o atare mentalitate, ea era, totuși, riguros exactă, deoarece administrația țaristă reușise „în așa măsură să rusifice poporul moldovenesc, încât acesta credea că poți să fii om învățat, numai dacă știi rusește”[18]. Și totuși, în loc să depună eforturi susținute în vederea ridicării nivelului de cultură al populației băștinașe a guberniei, majoritatea autorilor făceau tot posibilul pentru justificarea și menținerea acelei stări de lucruri. Astfel, în darea de seamă pentru anul 1907, fostul șef al Direcției învățământului public din Basarabia, L. Golovko, explica cauzele rezultatelor mediocre ale acțiunii școlare în Basarabia prin deosebirile existente între populația rurală locală și cea a Rusiei imperiale. Autorul considera că anumite condiții specifice pedologice, climaterice și economice ar fi contribuit la constituirea în Basarabia a unui tip de locuitor meridional puțin mobil, indiferent față de problemele vieții sociale, cu excepția cazurilor când îi sunt direct periclitate interesele personale în domeniul agriculturii[19]. Un astfel de caracter, conjugat cu modul de viață patriarhal, ar fi creat în mediul populației basarabene o atitudine indiferentă față de școală. În consecință, copiii frecventau școala doar 100-120 de zile pe parcursul anului școlar, făcând astfel imposibilă însușirea limbii ruse[20].

Desigur, de la recensământul populației din 1897 și până în preajma Primului Război Mondial, starea de lucruri privind nivelul de cultură al populației a evoluat în anumite privințe. Conform datelor anuarului statistic al Rusiei din 1905, la o populație de 2.195.200 de locuitori ai Basarabiei la data de 1 ianuarie 1904, inclusiv de 1.124.000 de bărbați și 1.071.200 de femei, numărul copiilor de vârstă școlară era de 380.735, din care 192.204 băieți și 188.531 fete. Numărul total al școlilor în același an era de 1.363, iar cel al elevilor de 90.581, inclusiv 68.090 băieți și 24.491 fete. În raport cu populația Basarabiei, o școală revenea la 1.611 locuitori, iar în raport cu numărul populației de vârstă școlară, o școală revenea la 66 de elevi[21].

Basarabia-Tabel 2În pofida unor ameliorări parțiale, cert este că opinia larg împărtășită de cercurile conducătoare din gubernia Basarabiei până la 1918, potrivit căreia „obligativitatea învățământului primar nu va aduce fericire poporului și nici nu-i va îmbunătăți situația materială”, dat fiind că „țăranul nu are trebuință de învățătură”[23], a lipsit populația acesteia de posibilitatea „de a se ridica, cu forțele proprii, pe o bază națională, rămânând, în consecință, înglodată în cea mai profundă ignoranță”[24]. În această ordine de idei, nu părea nicidecum exagerată afirmația lui Pantelimon Halippa, potrivit căreia „moldovenii ignoranți, fără de cultură, erau pe cale de a deveni în țara lor robii celorlalte națiuni, care i-a întrecut în privința culturii și tind a-i întrece și în celelalte domenii de viață publică”[25]. În privința culturalizării marii majorități a populației Basarabiei se cereau, așadar, măsuri urgente și de amploare, și tocmai reieșind din aceste considerente, învățământul și efortul de ridicare a nivelului de cultură al maselor largi ale populației Basarabiei au făcut, indiscutabil, obiectul preocupărilor prioritare ale administrației române și întregului corp profesoral din România din chiar anul 1918. Având în vedere lipsa acută a materialelor didactice și a rechizitelor școlare, printr-un decret al regelui Ferdinand I a fost deschis pe seama bugetului Ministerului Cultelor și Instrucțiunii, administrația Casei Școalelor, pe exercițiul financiar 1918-1919, un credit extraordinar de 1 mln. lei pentru procurarea cărților didactice, literare, științifice și a rechizitelor pentru nevoile școlilor din Basarabia[26].

Potrivit mărturiei datând cu 14 noiembrie 1918 a generalului Artur Văitoianu, pe atunci ministru de Interne, „Ministerul Cultelor și Instrucțiunii a trimis în Basarabia în ianuarie curent mai mulți învățători, institutori și profesori, în scopul de a încerca, prin sfaturi, să risipească neîncrederea semănată printre săteni de către bandele bolșevice și să formeze legătura sufletească cu poporul de peste Prut. Încercarea, pe cât de folositoare, a fost și îndrăzneață, căci acești piloni ai culturii și ai sufletului românesc au pășit imediat în satele încă pline de răzvrătirea bolșevică, fără a se sprijini pe armata țării, pentru a nu stârni bănuieli, încrezătoare numai în mijloacele proprii. Părăsindu-și familiile pentru o cauză națională, ei și-au primejduit adeseori viața. Numai grație curajului, stăruinței, destoiniciei și aleselor lor calități, ei au reușit a se apropia de sufletul basarabeanului care, căpătând încredere în ei, și-a tânguit lor necazurile și păsurile, invitându-i adeseori să judece pricinile dintre locuitori. Frumoasele rezultate ale muncii fără preget ce au depus se pot vedea din faptul că mare parte din ei au fost invitați de a rămâne printre dânșii”[27].

Un exemplu elocvent al dăruirii de sine îl prezintă activitatea învățătorului Orest Popescu din com. Draculea, jud. Chilia, în anii interbelici. Fiind originar din părțile Târgu Jiului, regățeanul Orest Popescu a reușit în 1932 să obțină un post de învățător în comuna Draculea, – localitate cu populație majoritar ucraineană. Fiind numit din oficiu într-o localitate cu populație covârșitor minoritară, a depus eforturi notabile pentru a-și îndeplini destoinic nobila misiune. O probă elocventă în acest sens este și monografia sa, pregătită în timp ce era învățător la școala primară mixtă din localitatea respectivă, „Unsprezece ani de învățământ printre minoritarii din Bugeac” (decembrie 1943), elaborată pentru avansarea la gradul 1, în care își asigura cititorii că „mi-am pus în joc toată instrucția și educația pe care am primit-o la Școala normală din Târgul-Jiu, care dispunea pe atunci de un corp profesoral destul de select”, fiind perfect conștient de faptul că „statul aștepta de la tinerii învățători răspândirea culturii și civilizației”[28].

Deși în privința modernizării învățământului au fost adoptate mai multe decizii, elaborate legi etc., un rol extrem de important în această privință l-a jucat decretul regal din 14 august 1918 privind înființarea unor gimnazii pentru ucraineni, evrei, ruși, bulgari, germani și alte minorități din Basarabia, conținând, totodată, principiile esențiale după care era organizat întregul sistem al învățământului în perioada interbelică, și anume: 1) fiecare naționalitate conlocuitoare în Basarabia avea dreptul de a-și instrui copiii în limba națională, programa studiului limbii naționale fiind întocmită de o comisie școlară a naționalității respective, în conformitate cu principiile hotărâte de directorat și de ministerul instrucțiunii publice; 2) părinții erau liberi în alegerea școlii pentru copiii lor; 3) în fiecare școală, învățământul consta din trei părți: a) partea fundamentală, conținând obiectele la limba română, istoria românilor, geografia României, – toate predate în limba română după programe de stat; b) obiectele cerute de tipul școlii și c) limba naționalității respective[29].

Avându-se în vedere lipsa acută de personal didactic în primii ani postbelici, la 12 septembrie 1918 a fost adoptat decretul-lege cu privire la organizarea școlilor medii și a școlilor normale (pedagogice) din Basarabia. Primele școli normale (pedagogice) erau instituite în orașele Soroca, Cetatea Albă și Chișinău, ele fiind definite, conform art. 8 al decretului respectiv, drept „instituții școlare pedagogice secundare, care au scopul de a pregăti personalul didactic pentru învățământul primar”. Durata cursurilor în școlile normale era de 5 ani. Pentru elevii cei mai silitori și cu purtare bună, fiecare școală normală oferea 100 de burse, câte 20 de fiecare clasă. După absolvirea școlii, bursierii erau datori să servească în calitate de învățători pe o durată de cel puțin 5 ani[30]. Același decret-lege stabilea și programa școlilor normale (pedagogice), incluzând obiectele: religia, limba română, limba națională, limba franceză, pedagogia cu psihologia și didactica, istoria, matematica, științele naturii cu fizica, gospodăria rurală, geografia, medicina populară cu igiena, legislația administrativă și școlară, datoriile învățătorului, caligrafia, desenul artistic și liniar, cântarea și muzica, gimnastica, lucrul manual și practica agricolă[31].

La 26 iulie 1924, a fost aprobată Legea pentru învățământul primar al statului, prin care se da învățământului primar o organizare unitară, prevăzându-se obligativitatea și gratuitatea acestuia pentru toată populația României cuprinsă între 7 și 16 ani, și a învățământului normal primar (pentru pregătirea personalului didactic al școlilor primare). Potrivit legii, învățământul primar cuprindea 7 clase în două cicluri: ciclul I sau elementar (clasele I-IV) și ciclul II sau complementar (clasele V-VIII). Apreciată, în general, ca fiind pozitivă, Legea în cauză a avut și critici, în opinia căror respectiva lege ar fi avut urmări negative în ceea ce privește școlarizarea naționalităților[32]. La 15 mai 1928 a fost adoptată Legea privind organizarea învățământului secundar (liceul teoretic de 7 clase, cu două cicluri; cursul inferior, 3 ani, cursul superior, 4 ani, reintroduce bacalaureatul, la care se adaugă un an preparator, în vederea studiilor universitare), care a abrogat Legea învățământului secundar din august 1901[33]. Din punct de vedere cultural, ceea ce s-a produs în Basarabia între 1918 și 1940 a fost apreciat, pe bună dreptate, o „adevărată renaștere spirituală”[34], avându-se în vedere șansa istorică oferită populației de revenire la valorile naționale și culturale românești, de conștientizare a apartenenței sale etnice, lingvistice și civilizaționale. Așa cum școlii i-a revenit rolul principal în lupta pentru combaterea analfabetismului în mediul populației basarabene, numărul acestora a sporit, între 1920 și ianuarie 1939, de la 1.747 la 2.718, cel al învățătorilor – de la 2.746 la 7.581 în aceeași perioadă, iar numărul elevilor înscriși – de la 136.172 la 346.747[35].

Urmare a marilor reforme economice, sociale și politice din anii imediat următori Primului Război Mondial, precum și creării cadrului legislativ necesar dezvoltării învățământului public, gradul culturalizării populației Basarabiei în perioada interbelică a sporit în ritmuri categoric superioare celor din perioada de până la 1918. Astfel, numărul total al elevilor în Basarabia a sporit de la 90.000 la circa 400.000 la finele anilor ’30[36]. Numărul școlilor, în special al celor primare rurale, a crescut de la 927 în 1915 la 2.235 în 1938, al celor secundare de la 32 (1917) la 50 (1938), al celor profesionale de la 6 la 54 (1932), al celor superioare la 2[37]. O dovadă în plus a răspândirii progresive a ştiinţei de carte şi a faptului că populaţiaBasarabia-Tabel 3 Basarabiei interbelice „avea nevoie de carte şi căuta cartea”, constituie creşterea numărului bibliotecilor în acea perioadă, a numărului volumelor din sălile publice de lectură, a totalului cititorilor, precum şi a cheltuielilor anuale pentru întreţinerea bibliotecilor de stat, fapt ilustrat de datele următoarelor două tabele.

Așa cum menționa etnologul și folcloristul Petre V. Ștefănucă, „oricât s-ar încerca să se răspândească ideea că țăranul român n-are dragoste de carte, constatările noastre (de la Nișcani.- n.n.) ne întăresc în Basarabia-Tabel4convingerea că satul românesc are nevoie de carte și caută cartea”. În satul Nișcani, în care P. Ștefănucă efectuase investigații în această direcție, constatase 179 de gospodării cu cărți și reviste și 143 de gospodării fără cărți, mazilii fiind cei care dețineau numărul cel mai mare de biblioteci din sat. Conținutul cărților era următorul: religioase (58,26 %), literare (23,15 %), științifice (11,43 %), calendare și almanahuri (4,12 %), ziare și reviste (3,04 %)[40]. Un alt cercetător din acei ani, D. Barbu, descriind starea culturală din satul Copanca, unde funcționa și o bibliotecă a Căminului Cultural, constata că acea bibliotecă era frecventată, de obicei, de persoane care aveau o legătură strânsă cu școala, anume elevii de toate categoriile. Cât privește ceilalți locuitori ai satului, „cititul cărților aflate în biblioteca căminului nu formează o preocupare”[41]. Din aceste considerente, știința de carte era mult mai răspândită printre noile generații decât printre cele de vârsta a treia.

Extinzând la scara întregii provincii constatările lui D. Barbu, evoluția științei de carte în Basarabia interbelică a urmat, în linii generale, trei etape: a) 1920-1924 – ofensiva școlii a fost așa de viguroasă, încât a reușit să coboare analfabetismul populației de la 59 la 52 %; b) 1924-1927 – o staționare a analfabetismului; în același timp, analfabetismul feminin începe să scadă din 1924 și ajunge sub 52 % în timp de 15 ani; c) după 1928 – acțiunea școlii devine tot mai viguroasă, respectiv, analfabetismul a pierdut teren, an cu an, ajungând la 40 % către finele perioadei interbelice[42]. Grație tuturor eforturilor depuse, la finele perioadei interbelice s-a putut constata în Basarabia o reducere fără precedent, comparativ cu perioada de până la 1918, a ponderii populației analfabete în totalul populației și, respectiv, o creștere a numărului știutorilor de carte în ritmuri categoric superioare celor din perioada antebelică. Studii științifice riguroase au demonstrat că satul basarabean „are nevoie de carte și caută cartea”, că cultura a pătruns în acei ani în straturile cele mai largi ale populației, – toate acestea grație conștientizării necesității adoptării și implementării, la nivel național, a conceptului de „cultură integrală[43], acest lucru presupunând o acțiune simultană atât în domeniul cultural, cât și în cel sanitar și economico-social.
– Va urma –

Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, Chişinău

SURSA: http://www.art-emis.ro/istorie/4605-basarabia-si-basarabenii-in-componenta-romaniei-intregite-1.html

Notă: Textul este un fragment din lucrarea în curs de apariție În componența României Întregite. Basarabia și basarabenii de la Marea Unire la notele ultimative sovietice.

––––––––––––––––––––––––––
[1] Pamfil Șeicaru, Principii de politică națională. Orientări pentru românii din noile ținuturi, Societatea tipografică bucovineană, Cernăuți, 1919, p. 25.
[2] Iorgu Tudor, Mișcarea cultural-socială în Basarabia după Unire. 1918-1944, București, 1976, p. 4 (mss.).
[3] Detalii la Ioan-Aurel Pop, Națiunea română medievală. Solidarități etnice românești în secolele XIII-XVI, Editura Enciclopedică, București, 1998, passim.
[4] Istoria românilor. Compendiu. Coord.: Ion Agrigoroaiei, Ion Toderașcu, Editura Cultura Fără Frontiere, Iași, 1996, p. 309 și urm.
[5] Ibidem.
[6] Ibidem, p. 309-310.
[7] Eugen Lovinescu, Istoria civilizației române moderne. I. Forțele revoluționare. Ediție, studiu introductiv și tabel cronologic de Z. Ornea, Editura Minerva, București, 1992, p. 16.
[8] Ibidem, p. 18; III. Legile formației civilizației române, p. 134.
[9] Ion Agrigoroaiei, Gheorghe Iacob, Noul cadru de afirmare a culturii. Învățământul, în Marea Unire din 1918 în context european. Coord.: Ioan Scurtu, Editura Enciclopedică, Editura Academiei Române, București, 2003, p. 347-348.
[10] Gheorghe Palade, Integrarea Basarabiei în viața spirituală românească (1918-1940). Studii, Editura „Cartdidact” SRL, Chișinău, 2010, p. 139.
[11] Ibidem.
[12] Первая всеобщая перепись населения Российской империи, 1897 г. Под ред. Н.А. Тройницкого. III. Бессарабская губерния. Москва: Издание ЦСК МВД, 1905. С. XX.
[13] Dicționarul statistic al Basarabiei. Ediție oficială, Tipografia societății anonime „Glasul Țării”, Chișinău, 1923, p. 12.
[14] Emmanuel de Martonne, La Bessarabie, Imprimérie Nationale, Paris, 1919, p. 12; Bessarabia. Edited by professor Vasile Stoica, George H. Doran Company, New York, 1919, p. 25.
[15] Н.К. Могилянский. Материалы для географии и статистики Бессарабии. Кишинёв: Типография Бессарабского губернского правления, 1913. С. 8.
[16] О неотложных мерах по организации внешкольного образования в Бессарабии. Доклад Чрезвычайному Земскому Собранию 1918 года Бессарабской Губернской Земской Управы. Б.м., Б.и., 1918. С. 9-10.
[17] Gherman Pântea, Rolul organizațiilor militare moldovenești în actul Unirii Basarabiei. Cu o prefață de dl prof. Nicolae Iorga, Editura „Dreptatea”, Chișinău, 1932, p. 11.
[18] Ibidem.
[19] Arhivele Naționale ale României, București, fond Pantelimon Halippa, dosar 346/F.D., fila 5-5 verso.
[20] Ibidem, fila 5 verso.
[21] I. Teodorescu, Basarabia, în „Buletinul statistic al României”, seria IV, vol. XIV, nr. 1, 1919, p. 46-47.
[22] „Monitorul Oficial”, nr. 62, 4 august 1919, p. 3405.
[23] Cf. Primul ghid al municipiului Bălți. Sub direcția lui I. Broitman. 1937-1938, F.e., Bălți, F.a., p. 15.
[24] M. Inorodetz, La Russie et les peuples allogènes, Ferd. Wyss, Berne, 1918, p. 183.
[25] Cf. Iorgu Tudor, Mișcarea cultural-socială în Basarabia după Unire (1918-1940), București, 1976, p. 40 (mss.); Arhivele Naționale ale României, București, fond Pantelimon Halippa, dosar 124/F.D., fila 100.
[26] „Monitorul Oficial”, nr. 252, 8/21 februarie 1919, p. 5136.
[27] „Monitorul Oficial”, nr. 209, 9/22 decembrie 1918, p. 3681-3682.
[28] Nicolae Enciu, O prețioasă sursă de documentare asupra realităților Basarabiei interbelice: monografia com. Draculea din jud. Chilia, în „Destin românesc. Serie nouă”, an. XI (XXII), nr. 3 (97), 2016, p. 90-103.
[29] „Monitorul Oficial”, nr. 117, 17/30 august 1918, p. 1838-1840.
30] „Monitorul Oficial”, nr. 154, 2/15 octombrie 1918, p. 2628-2630.
[31] Ibidem, p. 2630.
[32] Istoria României în date. Coord.: Dinu C. Giurescu. Ed. a III-a rev. și ad., Editura Enciclopedică, București, 2010, p. 385.
[33] Istoria României în date. Coord.: Dinu C. Giurescu. Ed. a III-a rev. și ad., Editura Enciclopedică, București, 2010, p. 402.
[34] Cf. Iorgu Tudor, Mișcarea cultural-socială în Basarabia după Unire (1918-1940), București, 1976, p. 40 (mss.); Arhivele Naționale ale României, București, fond Pantelimon Halippa, 124/F.D., fila 100.
[35] Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei, Editura Victor Frunză, București, 1992, p. 508.
[36] A.N.R.M., fond 706, inv. 1, dosar 555, partea I, fila 35.
[37] Arhivele Naționale ale României, București, fond Pantelimon Halippa, 83/1967, fila 13.
[38] A.N.R.M., fond 1416, inv.1, dosar 5, fila 57.
[39] A.N.R.M., fond 1416, inv.1, dosar 5, fila 58.
[40] P. Ștefănucă, Bibliotecile țărănești din Nișcani (Studiu statistic), în Buletinul Institutului Social Român din Basarabia, tomul I, Chișinău, 1937, p. 298, 300.
[41] D. Barbu, Starea culturală la Copanca. Școala și Căminul Cultural, în Buletinul Institutului de Cercetări Sociale al României. Regionala Chișinău. Tomul II (1938), „Tiparul Moldovenesc”, Chișinău, 1939, p. 483.
[42] Ibidem, p. 463, 465, 466.
[43] Dimitrie Gusti, Starea de azi a satului românesc. Întâiele concluzii ale cercetărilor întreprinse în 1938 de echipele regale studențești, în „Sociologie românească”, an. III, nr. 10-12, 1938, p. 433.

Publicat în DOCUMENTE DE ARHIVĂ, LUPTA PENTRU ADEVĂR, MARI ISTORICI | Lasă un comentariu