PREZENȚE BIBLIOGRAFICE: Alexandru Moraru

ALEXANDRU MORARU: PREZENȚE BIBLIOGRAFICE (Partea I -CĂRȚI)

                    (cărți, filme, documente și articole)

Pe parcursul a multor ani am scris articole, am depistat mii și mii de documente de arhivă, am filmat mai multe evenimente importante de interes public, personalități, mai mult sau mai puțin deosebite, am scris și editat cărți, care în majoritate au fost înalt apreciate de specialiști și de publicul larg.Tot odată am primit sute și sute de cărți, cu autografe și dedicații din partea autorilor.

Toate aceste lucruri, m-au făcut să mă gândesc la o structurare ale informațiilor despre cele menționate mai sus. Poate intr-adevăr ar putea prezenta un interes public.Am convenit să le împart în 4 capitole: cărți, filme, publicistică și autografe. Vă propun spre atenția Dvs. Primul capitol„Cărți”

                                 CĂRȚI

  1. „Racovăț de sub cetatea Sorocii” coautor Alexandru Moraru, Ed.„Iulian”,Chișinău, 2006, pag. 24-47
  • Alexandru Moraru, Anatol Petrencu „Mareșalul Ion Antonescu și Basarabia.Culegere de documente”, Casa Editorială„Demiurg”, Iași, 2008 Întroducere„Aliniere la Mareșal, pentru onoare și demnitate”, pag.11-17;21-33
  • Alexandru Moraru „Basarabia antisovietică”, Casa Editorială„Demiurg”, Iași, 2009; pag. 7, 27-37; 266-267
  • Alexandru Moraru„Victimele terorii comuniste din Basarabia.Documente secrete sovietice 1944-1954”, vol.I, Editura„Iulian”, Chișinău, 2010; pag.3-16
  • Alexandru Moraru, Benedict Ciubotaru„Garda de Fier în Basarabia.Documente”, Ed.„Iulian”, Chișinău, 2011, pag.3-9   total: 384 pag.
  • Alexandru Moraru„Basarabia:scrisori către Mareșal. Documente”, Ed.„Tipocart Print”, Chișinău, 2014, pag.3, 11-17; 320-326
  • Alexandru Moraru„Basarabia Mareșalului Antonescu.Documente și Materiale”, Ed.„Tipocart Print”, Chișinău, 2015; pag.4, 9-13
  • Materialele Conferinței Științifice„Mareșalul Antonescu în istorie și istoriografie. Comunicări de la conferința din 31 mai 2016 la Biblioteca Centrală „Hasdeu”(autor proiect, întocmitor și editor Alexandru Moraru), Ed.„Tipocart Print”, Chișinău, 2016, pag.3, 7, 8, 10, 28, 37- 48, 52, 61, 109, 123, 124, 126, 128-130, 132 (Chișinău- 100 exemplare; cu efortul domnului Alexei Paluță: București- 500 exemplare)
  • Alexandru Moraru „În labirintul documentelor secrete”(publicistică), Ed.„Tipocart Print”, Chișinău, 2017, pag.1-2 și multe articole autobiografice, plus Album Personal (total: 356 pag.)
  1. Alexandru Moraru, Alexandru Ganenco„Victimele ocupanților sovietici și călăii lor.Documente și Materiale”, Ed.„Tipocart Print”, Chișinău, 2018, pag.5-9 și 361-390
  2. Vasile Stoica „Basarabia”(reconstituiri) carte apărută în SUA in 1919 (tradusă și editată de Alexandru Moraru și Alexandru Ganenco) Duplex româno-englez la Editura „Tipocart Print”, Chișinău, 2018
  3. Ecoul Unirii(reconstituiri) carte editată de Alexandru Moraru și Alexandru Ganenco, Ed.„Tipocart Print”, Chișinău, 2018, foaie de titlu verso, pag.5-6
  4. Alexandru Moraru „Adevărul despre Odesa sub români.Mărturii ale localnicilor, documente și materiale”, Ed.„Tipocart Print”, Chișinău, 2020, pag.5-17
  5. „Armata română sub lupa imperiului rus: 1912”(reconstituiri), editori:Alexandru Moraru (autor proiect, prefață), Alexandru Ganenco, editor, traducător, întroducere), Ed.„Tipocart Print”, Chișinău, 2021, pag.3-6
  6. Calendar Național 2017, editat de Biblioteca Națională a RM, Chișinău, 2017, Biografia lui Alexandru Moraru (65 de ani de la naștere), pag. 361-362
  7. Gheorghe Buzatu(coordonator)Muzeul Vrancei, „1940”(omagiu profesorului Ioan Scurtu) vol.II, Casa Editorială„Demiurg”, Iași, 2010, pag. 173-184
  8. Stela Cheptea,Gheorghe Buzatu„Convergențe istorice și geopolitice(omagiu profesorului Horia Dumitrescu), Casa Editorială„Demiurg”, Iași, 2009 cu articolul„Dușmanii Puterii Sovietice. Basarabia împotriva comunismului” de Alexandru Moraru, pag. 327-344
  9. Stela Cheptea, Horia Dumitrescu„In memoriam Gheorghe Buzatu 1939-2013”, Ed.„Tipo Moldova”, Iași, 2014, pag.18
  10. Paul Goma „Săptămâna Roșie sau Basarabia și evreii”, editura„Vicovia”, Bacău, 2009 cu articolul „Cadrele bolșevicilor” de Alexandru Moraru, pag.315-327
  • Ioan C.Popa„Destine frânte(pagini despre românii din est(1917-1954), Editura Academiei Române, București, 2014, pag. 92, 290, 297, 332, 361
  • Victor Ladaniuc„Mai întâi și la-nceput…”, Fundația„Draghiștea”, Chișinău, 2008, articol despre istoricul Alexandru Moraru „Devotament față de breaslă”(cu fotografii), pag. 254-271
  • Victor Ladaniuc„Împreună”, vol.I, Fundația „Draghiștea”, Chișinău, 2017, articol despre istoricul Alexandru Moraru „Mareșalul Ion Antonescu a rămas în inima și memoria poporului un erou național”(cu fotografii), pag. 253-264
  • Tudor Țopa „În raza memoriei”, Fundația„Draghiștea”, Chișinău, 2018, pag.25-29
  • Tudor Țopa „Lumini de călăuză”, Fundația„Draghiștea”, Chișinău, 2019, pag.80 (fotografie)
  • Liviu Belâi „Neînfricatul”, Chișinău, 2017, pag.106-110
  • Maria Botnaru„Imensitatea iubirii”, Ed.„Iulian”, Chișinău, 2011, foaia de titlu verso, pag. 5-10
  • Maria Botnaru„ Urmele dragostei eterne”, Ed.„Tipocart Print”, Chișinău, 2013, foaia de titlu verso, pag.3-5, 134 (poezii dedicate istoricului Alexandru Moraru: poezia„Cronicarul Ințelept”; poezia„De neamul Morarilor”, pag.141-142; poezia„Jevreni din inima Basarabiei”, pag.167-168; coperta verso
  • Maria Botnaru„Poezii patriotice”, Ed.„Tipocart Print”, Chișinău, 2014, pag.5-9, pag.35-36, 39-40; 62-63
  • Mariana Pagu„Ciuciuleni.O istorie a locului și a oamenilor lui”, Editura„Prut”, Chișinău, 2013; pe foaia de titlu verso, pag.252, 253, 255, 397, 401
  • Cristian Bădăliță, Emanuil Conțac(editori)„Și cerul s-a împlut de sfinți…”Ed.Curtea Veche, București, 2012, pag.352
  • Vasile Fluturel„Te iubim Basarabie”, Editura„Princeps Edit”, Iași, 2010, pag.111(cu fotografie)
  • Constantin Gh.Ciobanu, Mihai Ursu„Evoluția rețelei muzeale din Republica Moldova”publicație a Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală, Chișinău, 2014, pag.72-73 („Muzeul de istorie și etnografie Criuleni”, pag.145-146; „Muzeul de istorie a satului Jevreni, Criuleni, pag.219 (fotografii)
  • Retrăiri istorice în veacul XXI.Sesiunea de comunicări și dezbateri științifice 9-10 septembrie 2016, Maia, Ialomița, vol.X, editura Ro.cart, București, 2017, pag.563-574 inclus articolul„Confiscarea proprietății de stat a României de către autoritățile URSS și comportamentul ocupanților sovietici în Basarabia(1945), autor: Alexandru Moraru, mun. Chișinău
  • Retrăiri istorice în veacul XXI.Sesiunea de comunicări și dezbateri științifice 8-9 septembrie 2017, Maia, Ialomița, vol.XI, editura Ro.cart, București, 2018, pag.429-464 inclus articolul„Documente de arhivă din Chișinău privind eroii căzuți la Cotul Donului și grija Mareșalului pentru repatrierea românilor deportați de sovietici în regiunile Kuban și Crimeia(URSS)” autor: Alexandru Moraru
  • Tudor Iordăchescu„Hagi Curda(Camâșovca), Editura„Prometeu”, Chișinău, 2011; autor postfață: Alexandru Moraru, pag. 163-171
  • Boris Vasiliev„Stalin mi-a furat copilăria”, Ed.Litera AVN, Chișinău, 2012, pag.301(fotografie cu Lidia Botezatu (ulterior Moraru), autorul a fost coleg cu mama la Școala Pedagogică din Orhei
  • Florin Stan„Situația evreilor din România între anii 1940-1944”, Editura„Argonaut”, Cluj-Napoca, 1912, pag.30
  • Elena Negru,Gheorghe Negru„Cursul deosebit”al României și supărarea Moscovei(studiu și documente), vol.I (1965-1975), Editura USM, Chișinău, 2013, pag.10
  • Viorica Olaru-Cemîrtan„Deportările din Basarabia.1940-1941;1944-1956”, Ed.„Pontos”, Chișinău, 2013, pag.11, 42-45
  • Viorica Olaru-Cemîrtan„Teroarea stalinistă în RSSM 1940-1941;1944-1956”,Ed.Lexon-Prim, Chișinău, 2020, pag.19, 40-43, 236,241
  • Anatol Petrencu„Istoria contemporană:Studii, Materiale, Atitudini”,Ed.”Cartdidact”, Chișinău, 2011, pag.462
  • Localitățile Republicii Moldova, vol.7, Fundația„Draghiștea”, Chișinău, 2007,articol„Jevreni, raionul Criuleni”autor:Alexandru Moraru, pag,576-583
  • Analele Științifice ale Universității de Stat din Moldova(seria „Științe socioumanistice”) vol.3, Chișinău, 2003 în care este inclus articolul„Confesiunile religioase din RSSM în dosarele secrete sovietice 1944-1950” autor: Alexandru Moraru
  • Analele Științifice ale Universității de Stat din Moldova(seria „Științe socioumanistice”), 2004, Chișinău
  • Analele Științifice ale Universității de Stat din Moldova(seria „Științe socioumanistice”)2005, Chișinău
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Corporațiile farmaceutice și cobaii din laboratorul României

Când stai cu spatele la adevăr, ce mai vezi ? (Arhim. Justin Pârvu)

Trăim în plin război bacteriologic, iar isteria programatică SARS-Cov-2 îndeasă în uriaşele seifuri ale corporaţiilor farmaceutice miliarde de dolari, euro, yuani etc, destinate „profitorilor de război”.  În ce măsură Covidul prezintă un real pericol pentru omenire, este sarcina și obligația specialiștilor de bună credință, nepătați  și (ne)„sponsorizați” de corporațiile farmaceutice, care deocamdată tac și fac. Unii lansează tot felul de afirmaţii fără temei, explicaţiile acestora ne concordând cu „politica” „Pharma & Co”. Parafrazînd, pe tărâmul mioritic, de peste trei decenii, în România totul se vinde, nimic nu se construiește! S-a ales praful de patrimoniul economic naţional, construit sub „dictatura” primului Președinte al României – născut pe 26 ianuarie 1918 și asasinat pe 25 decembrie 1989, când românii au construit hidrocentrale, metroul bucureștean, Transfăgărășanul, Canalul Dunăre-Marea Neagră și realizat în proporție de 70% pe cel ce lega Capitala de accesul la mare, Fabrica de diamante sintetice, sute de intreprinderi producătoare de bunuri necesare poporului, au plantat păduri (rase postdecembrist de „Holzindustrie Schweighofer”… și multe altele.

Trecând în alt registru și excluzând intenția de a face comparații, pe parcursul celor 31 de ani, mult controversatul și batjocoritul Becali a făcut  ce n-a făcut nimeni altcineva în țara asta – pe banii lui – a ajutat oamenii sărmani pe care statul român, „apropitarul” celor șase case, guvernele „ciumei roșii” abdicate de Viorica sub presiunea „Il capo dei capi qadrate” șiregimentele aflate sub steagul lepros al „ciumei galben-albastre”, catastrofalele „Guvernele mele” Orban Sică Mandolină-Cîțu, animate de „ilustra” filosoafă ce declară public, cu sinceritate debordantă: „… Nu știu ce caut eu în viața mea”, i-au abandonat, în momente grele.

Controversatul și batjocoritul Becali a construit și dăruit case pentru sinistrați în urma inundațiilor. Recent, pentru tratarea bolnavilor a, adus – pe banii lui – o cantitate de Invermectină pe care statul român a blocat-o la vamă. De ce? Răspunsurile sunt complicate şi ţinute la secret de Președinte, Guvern, Parlament.

Demnă de luat în seamă este și remarca Mediafax: „România « s-a pregătit » de vaccinare: a făcut contracte de 10,4 milioane Euro pentru campania de vaccinare (cu acest vaccin experimental Pfizer BioNTech după ce vaccinarea începuse deja”)[1].

Câteva dintre cauzele pentru care românii sunt folosiți pe post de cobai în circul Covid, le veți găsi și în recentele scrieri semnate Florin Ursache[2]în lista Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, a peste 3.000 de medici din România „sponsorizați” de „Pfizer” și de alte  companii din Grupul „Pharma” cu sume imense, pentru ca aceștia, acum, „să țipe la noi să ne vaccinăm!” (puteți citi lista accesând linkul din nota[3] de subsol). (Ion Măldărescu)

Ursache Florin – Lista medicilor din România sponsorizați de „Pfizer!”[4]

„Peste 3.000 de doctori români, sponsorizati de „« Pfizer »! Iată cum încep să se lege toate… Pentru cine nu știe, în anul 2019 compania « Pfizer » a alocat cea mai mare sumă de bani medicilor din România, sub formă de sponsorizări! Chiar înainte de apariția pandemiei și vaccinului! De sponsorizat, sponsorizau de ani de zile. Dar în 2019 a fost alocat cel mai mare buget! Va aduceți aminte că va scriam în urmă cu vreo lună sau două, de obiceiurile ăstora de la « Pfizer »? Că așa acționează de regulă, înainte să între pe o piață? Aruncă cu bani în stânga și în dreapta pe la doctori, făcându-le diverse favoruri, sub formă de sponsorizări? Cam câți medici au fost sponsorizati de « Pfizer » în 2019 în România? Chiar înainte de pandemie și de vaccin?! Va spun eu câți. Un pic peste 3.000 de medici!

Deci, e la mintea cretinului că ăștia o să tot țipe că vaccinul e sfânt, e bun, e salvarea, chiar dacă scrie mare cât China pe el, că-i experimental! Că să nu vă spun că au primit bani de la ei și în 2020, vor primi și în 2021 vor primi la nesfârșit bani, bani și iar bani, că să ne folosească pe post de cobai! Totul se rezumă la bani! Asta, că să vedeți câtă proba de cretinism există în România. Acum ați văzut și prețul, ca să riști o viață. Eu personal, ăstora care au luat bani de la Pfizer, le interziceam prin lege să aibă dreptul de a influență vreun pacient în privința vaccinului. În caz contrar le ridicam dreptul de a mai profesa în domeniu! De ce ? Pentru că așa este normal! Pentru că nu ar trebui să aibă drept de opinie în privința vaccinării, sub nici o formă!

Când iei bani sub formă de sponsorizare chiar de la firma care produce vaccinul și îl vinde în România, tu ca medic beneficiar, nu ai dreptul să ai o opinie publică în această privința și nu ai dreptul de a interveni să convingi oamenii să se vaccineze! Dacă îți place să promovezi produse, du-te și angajează-te la « Avon » și vinde produse! Dar nu te juca cu viață la milioane de români! Nu după ce ai luat bani, că să faci asta!

Practicile de genul acesta, ar trebui interzise în toată lumea. Ori ești medic ori agent de vânzări, din două una!

Reprezentatul O.M.S. din Franța știu că primește 15 000 de euro lunar că să impună regulile și să împingă populația spre vaccinare, pentru că e publică informația. A explodat și în Franța buba, dar mai rău că la noi. Pentru că, lăsând deoparte reprezentantul O.M.S. și acolo s-a constatat, câți bani au luat medicii din sponsorizări de la Pfizer, că și la noi!

Rafila, nu știu cât primește de la O.M.S., la noi românii sunt mai greu de aflat, detaliile de genul asta… Lui Arafat, știm toți că îi priește, inclusiv celor de pe lângă el!

Televiziunile știm cât au primit, posturile radio știm cât au primit, absolut toate instrumentele de presă din România, știm cât au primit! Cu alte cuvinte, acum deja știm despre toată lumea implicată în acest proces de vaccinare, cât a primit că să promoveze, acest spectacol grotesc! Promovare, care este ilegală!

E greu de acceptat dar am fost vânduți. Și am fost vânduți ca oile, pe maruntiș! S-a vândut aproape tot din țară! Și am tăcut toți! Dacă încearcă să ne vândă și viețile…Eu unul, nu mai tac! Acum după ce am găsit și informația asta, credibilitatea pentru sistemul nostru de sănătate din România, este zero! Accesând linkul de mai jos, puteți citi lista « eroilor » care au încasat de la « Pfizer » și de la alte companii din Grupul « Pharma », ca să țipe la noi să ne vaccinăm! Toți sunt medici de diverse specializări iar marea lor majoritate, promovează vaccinarea experimentală pe noi, românii!”

Toată lumea trebuie să aibă acces la informație, ca să înțeleagă!„Ați auzit cu toții de Ivermectină. Șțiți că a fost și o dezbatere pe tema asta în senatul american. Se folosește la cei infectați cu Covid și aparent, îi vindecă în 48 de ore. Există și peste 30 de studii clinice, care au arătat în mod clar beneficiile. Repet! Există declarațîi oficiale, că vindecă un bolnav în 48 de ore! Până și la o gripă normală te tratezi cinci zile și Ivermectina tratează Covid-ul în 48 de ore!- Ce face statul român că să aducă medicamentul (Invermectina – n.r.)? Nimic!- Ce a făcut statul român, când a fost vorba să aducă în țară un vaccin experimental ( vacinul Pfizer BioNTech – n.r.), unde românii sunt pe post de cobai? A făcut pe dracu’ în patru și l-a adus!- Cât costă un tratament cu Remdesevir sau cu alte substanțe, pentru o singură persoană, împotriva Covidu-lui? Mii de euro bineînțeles și nu ai aceeași garanție că în cazul Ivermectinei și că pacientul scapă cu viață!- Cât costă să tratezi o persoană cu Ivermectină? 10 lei? Și te vindeci în 48 de ore și ai și o protecție sporită?- Cât au costat vaccinurile? Milioane de euro? Și sunt în faza de testare!- Puteam umbla de șase luni fără masca dacă se folosea acest medicament! Și nimeni nu ne-a spus de el! Puteam avea o protecție foarte mare în față acestei infecțîi! Mai mult de jumătate din persoane nu ar fi decedat!- Ce a declarat Rafila acum 20 de minute? „Stai dom’le că avem autoritatea europeană de medicamente” e greu, nu-i chiar așa, trebuie să așteptăm să zică nu știu cine, nu știu ce… Adică atunci când e vorba de vaccin, care nu are nici pe sfert efectul Ivermectinei, dar e „mălai” mult la mijloc, rezolvi imediat, și când e vorba de un medicament care îi poate vindecă pe toți, cu care poți salva vieți și poți să eliberezi în sfârșit spitalele de presiune să redevină totul la normal, spui că e complicat, birocrație, reguli și că nu se poate chiar atât de ușor?

Ți se confirmă că medicamentul ăla e folosit cu succes de anul trecut și tu găseșți nod în papură, când România poate ieși de sub restricții și lumea poate în sfârșit după un an apocaliptic să redevină la normal?Am o întrebare? Chiar nu mai există nimeni în România care să îi poată trage pe ăștia la răspundere pentru deciziile luate? Se ascund toți în spatele directivelor europene? Și gata, ne spălăm pe mâini? « Noi am făcut ce a făcut toată lumea! ». Asta-i scuză? Nu mai e nimeni în România care să vadă ce ar vedea și o barza chioară?- De ce atâtea piedici împotriva singurului medicament care poate termină nebunia asta? Din cauza că e ieftin?- Nu mai primiți sponsorizări de la « Pfizer »?- Aveți angajamente luate cu ei și trebuie să folosiți vaccinurile, că să justificați banii?- Nu mai puteți să ne țineți închiși și să ne vindeți măștile și restul mizeriilor pe care ni le băgați pe gât? D-aia nu ați adus-o în țară?- Avea aceste informații de anul trecut statul român? Dacă da, atunci cine reprezintă statul român în gestionarea acestei crize pandemice, trebuie să dea explicații!!Nu există o anchetă în toată țară! Ba, am înnebunit toți? Au murit oameni în spitale și în afară lor pe la porți! Am stat un an închiși în case! Avem dreptul să știm!- Reprezentantul României la O.M.S., știa de beneficiile acestui medicament, de anul trecut? Da sau nu!- Arafat știa de anul trecut de beneficiile acestui medicament? Da sau nu!- Toate persoanele implicate în gestionarea crizei pandemice din România, aveau la cunoștință de anul trecut rezultatele acestui medicament împotriva virusului? Da sau nu!- Am înțeles că Ivermectina nu a fost aprobată de Agenția Europeană de Medicamente! Dar Statul Român a făcut demersuri în această privința? Cine să îți aprobe ceva, dacă nu ai cerut să ți se aprobe nimic?!Să ne întoarcem la prima întrebare! Știau cei care gestionează pandemia de rezultatele acestui medicament? Dacă da, de ce nu au făcut demersurile necesare să îl avem? Care este explicația? Cine ne răspunde la aceste întrebări?”

REDACȚIA ART-EMIS

SURSA: https://www.art-emis.ro/editoriale/corporatiile-farmaceutice-si-cobaii-din-laboratorul-romaniei

.––––––––––––––––[1] Mediafax – https://www.mediafax.ro/ – 27 ianuarie 2021.[2] Ursache Florin – https://www.facebook.com/ursache.florin.589 – 27 ianuarie 2021.[3] Lista declarațiilor de sponsorizare – beneficiari 2019 – ANMDMR Medicamente Pentru Uz Uman – Raportare Sponsorizări – semnalată de Ursache Florin – https://www.anm.ro/sponsorizari/afisare-2019/beneficiari la 25 ianuarie 2021.[4] Idem

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Când rupta-sa ceva din creanga românească…

Când rupta-sa ceva din creanga românească…

Povestesc cu mama, cele petrecute în urmă cu 80 de ani, despre rădăcina lor mult mai adâncă. Era pe vremea imperiului austro-ungar o tânără închegată familie de români, din dealurile Sălajului, ambii orfani de mamă. Așa începea povestea, din tinerețe, a bunicilor mei materni: Gavrilă și Floare. Născuți din părinții Buboi(Floare) și Moldovan(Onița), al căror prenume, bătrânețile de 95 de ani ai mamei, nu-i mai recuperează din memoria timpului. Răgazul, de până acuma, nu mi-a permis să fac necesara reconstituire. În caierul amintirilor, mama, încerca să-și amintească vremea prunciei părinților ei. Cu greu am reușit să clarificăm faptul că, bunicul rămas orfan de mamă la șase ani, a trebuit să se descurce, căci moșul, cum îl numea mama pe străbunicul, după trei ani de văduvie s-a dus din Cerâșa, la Cosniciu, la o femeie rămasă văduvă, cu doi copii, pe nume Cozma, fapt pentru care bunicul neavând avea loc în acea familie a trebuit să-și poarte singur de grijă. Așa că sărac, și fără de sprijin, a ajuns slugă prin Camăr, Zalnoc, pe la case de unguri, oameni mai înstăriți. Așa a deprins limba și a cunoscut obiceiuri, care, mai târziu, i-au fost de folos în viață. N-a apucat să învețe carte, dar a prins drag de animale.

Despre bunica Floare, descendentă din ramura Moldovan (Onițu și Floare), mama știa că, a rămas orfană, de mamă, de când avea 13 anișori. La scurtă vreme și străbunicul s-a recăsătorit, bunica ajungând și ea slujnică prin case mai înstărite din jur, fiind ajutată și ocrotită de frații mai mari: Nuțica (Cosniciu), Vasilică(Halmajd), și Teodor, ultimul stabilit în colonia Rădulești.

În asemenea circumstanțe au ajuns să se întâlnească, pe meleaguri sălăjene, două sluji și să-și unească straița sărăciei cu nădejdea în Dumnezeu și într-o viață mai bună. Când exact și cum și-au unit destinele, n-am reușit să stabilim, dar probabil că a fost după 1905-1906 dacă socotim vârsta celor 10 copii ai lor: Măriuța(1905), Onița(1907), Anuța(1911), Mitru(1913), Petre(1915), Vasile (1917), Ileana (1919), Sabina (1921), Florica (1923), Ana (1925). Mama Ana își amintea, din poveștile copilăriei că, bunicul Găvrila a fost soldat în armata cezaro-crăiască, și de pe front a ajuns acasă, în concediu (permisie) după doi ani cînd nu s-a știut nimic de el, atunci fiind conceput unchiul Vasile. Date certe sunt cele ale decesului Buboi Gavrilă 1953, Buboi Floare 1957. Și mai știa mama exact că nici unul dintre părinții ei nu erau știutori de carte, dar că bunicul era om cu drag de pădure și de cornute mari, fiind un iscusit crescător de drigane (bivoli) și boi, iar bunica renumita moașă a satului, care n-a avut, din cei moșiți în sat, nici un prunc născut mort. Pe cei doi i-a unit credința și respectul reciproc. M-a uimit descoperirea făcută de mezina familiei: tata, povestea mama, cu lacrimi în ochii bătrâneții, mă cocoța în vârful carului iar el „mergea pe jos, în fața carului cu boi, cu clopul în mână și se ruga!, iar mama știa pe dinafară toate rugăciunile”. Se pare că, acele frumoase rugăciuni, au fost transcrise de către una dintre surorile mamei, Florica. Din cercetările de până acum, încă nu am dat de ele. Biblia cea veche, din care citeau cei mai mari la sărbători, a fost luată de sora cea mare, Măriuța, care știa carte și care citea adesea, a păstrat-o pe grinda casei. Din păcate a fost mistuită de flăcări și nu s-a putut recupera nimic.

Am mai aflat de momentul când, după primul război, în 1928, cu cei zece prunci, cei doi creștini greco-catolici, împreună cu alți 28 de „băștinași”, cum au fost numiți, au fost împroprietăriți, în mod egal, după Legea reformei agrare, din 1921, cu câte 12 jugăre de pământ în vatra satului pe care l-au format: colonia Rădulești. Cine ar privi gurile de hrănit (douăsprezece) ale familiei Buboi Găvrila și cinci ale familiei Moșincat Dumitru, ar constata lesne o mare lacună a legii. Buna înțelegere, hărnicia, cumpătarea i-a unit și le-a sporit averea. La Cerâșa, bunicul moștenise casa părintească în care au fost zămisliți cei zece copii aduși pe lume de eroina mea bunică, și în care a rămas mătușa Măriuța, căsătorită cu a Cucu-lui, dar dorul de familie a pus-o pe drum și pe ea și s-a reunit astfel întreaga familie în colonia Rădulești.

Mai bine de o săptămână, casa și toate acareturile de la Cerâșa, făcută din bârne, au fost demontate și transportate cu boii de bivoli, care făceau o zi „marșul” spre tărâmul „făgăduinței”, care se deschidea înaintea lor. Numai că baiurile se înmulțeau. Cele 12 jugăre trebuiau lucrate, pluguri, grape, etc, lipseau. Așa că doar cu sapa era măsurat, în lung și lat, pământul semănat cu mâna, greblat cu crengile de spini, tractate manual de copii și adulți, secerat manual din cosor și coasă, transport la arie. Cititorii își vor imagina, probabil, cât de istovitoare era munca coloniștilor coborâți din dealurile Plopișului, Halmăjdului și colinele din Cerâșa. Admirabil efort pentru a face un sat cu biserică, școală românească pe locul Toagului lui Berkovicz, pentru generația de după război. Legea colonizării din 1930 i-a tratat, însă, ca pe cetățeni înstăriți, astfel că pământul primit a trebui achitat prin cote din producție. Puținul care rămânea ajungea cu greu la toate gurile de hrănit. Perceptori, uneori dintre minoritari, erau foarte zeloși. Și „perina, ori dricarul din leagănul copiilor o luau dacă nu aveau cota stabilită”. Iluzia împroprietăririi gratuite, fără răscumpărare, a trecut relativ rapid. La muncă trebuia să participe fiecare dintre membrii familiei, fiecare după putință. Cei mici cu păsări și turma de 100 de mioare, care nu scădea ca număr din turma bunicului Găvrila. Cei mai mari cu vitele cornute, iar feciorii la arat, cosit și secerat.

Casa bunicilor din Rădulești era plină totdeauna. La „ceata” propriei ogrăzi se lipeau și neamurile din vecini, a Moldovenilor. Gospodăria, arareori avea mai puțin de 10 capete de bovine, mari și mici, iar curtea era plină de păsări, rațe, gâște, curci. Lapte și brânză, unt, untură, legume îndestulau familia. Și totuși, mama își amintea, că era zi de sărbătoare când sarmalele erau făcute cu orez. De bază era fasolea, cartoful, mălaiul. Pâinea frământată în covată, coaptă în cuptorul încins de stăpâna casei, care a transmis tehnica dospitului cu maiaua rămas de la un copt la altul. Casa părintească a fost ridicată, prin clacă, de bunicu, a doua din partea stângă, privind spre nord, a satului Rădulești. Era făcută cu pereți din pământ bătut, pe prispa căreia, pe laviță, se odihnea Găvrila, după o săptămână de lucru la pădure, într-o zi răcoroasă de vară. În tinda casei era organizată, ad hoc, șezătoarea fetelor, încinse la brâu cu furca și caierul ce petreceau cu cântec înspre zorii zilei. Apoi pânzele prindeau vergile colorate, în războiul prins în mai multe ițe, după modelul dorit, de misir, tort, bumbac și lână. De paști, era obiceiul, să ieși gătită cu haine noi, făcute și cusute de fiecare.

Traiul casei era asigurat din producția proprie. Lapte nu s-a fost vândut niciodată. Bunica, fiind moașă, știa cine avea nevoie de lapte pentru copii așa că totdeauna „împrumuta”, fără răsplată, pe cei în lipsă. Nici ouă, nici păsări n-a vândut niciodată, ele fiind trebuincioase casei. A dat cui i-a trebuit. Nici turma de 100 de oi nu scădea din bătătură, deși carnea nu era preferată în meniului familiei. Cu hărnicie și multă chibzuință, la vremea măritișului și însurătorii, fiecare din cei zece, au primit porție egală de pământ, câte o vacă și o junincă, să aibă de drum. Până și cel care se îndrăgostise de Sânziana, unchiul Vasile și „fugise de acasă fără învoire” a fost iertat și a primit zestre egală cu ceilalți. Prin truda sa a tot cumpărat pământ astfel că și-a dublat suprafața primită, cumpărând de la vecinii de hotar din satul Girolt. Din păcate, s-a prăpădit după o muncă grea prestată la pădurea din Histirez, unde a făcut o hernie. Netratată i-a fost fatală.

Vatra coloniei Rădulești, deși nouă, ca așezare modernă are urme din epoca bronzului, după cum rezultă din cercetările arheologice întreprinse, din epoca tracică, a dacilor liberi și epoca romană, databile undeva cu 1100 de ani î. Ch. Urmele materiale de bronz și aur, de ceramică ornamentată, trasă pe roată și vopsită denotă o civilizație avansată. Apărarea cu valuri de pământ, întărite cu palisade de bârne și lemn, atestă o locuire continuă. În epoca târzie a migraţiilor, o aşezare a fost atestată la Răduleşti – Grădina lui Ţurcaş –, unde au fost descoperite fragmente ceramice modelate la roată, zgrunţuroase, databile în secolele al IX-X-lea. O aşezare din secolele XI-XIII a fost atestată spre sud de drumul Carei-Căuaş, în direcţia Insulei. Asemenea fragmente ceramice au fost descoperite şi în zona fermei de oi din Ghenci. Prima atestare documentară a Căuaşului datează din anul 1215, confor evidențelor din Registrul de la Oradea. Erau consemnate, în acel an, două procese în care locuitorii Căuaşului (în document menţionat în forma Cayhas, Kahas, Rahas), sunt acuzaţi de furt. Învinuiţii au fost trimişi la judecata divină, care se manifesta prin prezenţa sau absenţa urmelor de arsură de pe mâinile celor siliţi să poarte ferul înroşit în foc. Nobililor Kávási, care dau în „zălog o parte a satului” în anul 1466, li se adaugă alte nume, probabil pentru că posesorii iniţiali nu reuşesc să-şi răscumpere zălogul, familia Szántai-Becski care ajunge proprietară stabilă a unei părţi din sat, întregită ulterior de moşiile obţinute prin cumpărare. În 1543, familia Károlyi este menţionată printre proprietarii de sesii iobăgeşti din Căuaş, însă modul în care aceasta a ajuns să deţină moşie în sat rămâne deocamdată necunoscut. În 1588, posesia familiei Károlyi, la Căuaş, este întărită şi de principele Transilvaniei, Sigismund Báthori. În timpul atacului tătarilor de la 1682, unul dintre membrii familiei Kávási, numit Iov, este capturat de atacatori şi jupuit de viu în faţa bisericii reformate. Locuitorii care scapă cu viaţă părăsesc satul, care devine pustiu până la începutul secolului al XVIII-lea. Dintr-o statistică realizată în anul 1720 reiese că în acea perioadă în sat trăiau un nobil, 20 de iobagi, şapte jeleri şi opt armalişti. Familia Vay, dispunea iniţial de o mică moşie în zonă, însă în anul 1779 obţine prin arendă şi partea Căuaşului inclusă anterior în domeniul Tăşnad. Alături de nobilii Vay, între proprietarii satului Căuaş se numără, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, o mulţime de alţi moşieri cu posesiuni mai reduse. . Conform unei însemnări de pe o veche carte de cult, în anul 1768 biserica era încă ortodoxă. În acea perioadă, comunitatea utiliza un edificiu de cult din lemn. Biserica ortodoxă actuală, dedicată Naşterii Sf. Fecioare a fost construită între anii 1878–1882. Celelalte sate aparținătoare comunei au o istorie comparată, cu importanță mai mare sau mai redusă în funcție de epocă și de influența nobilului predominant.

Răduleştiul a făcut iniţial parte din satul Căuaş, devenind localitate de sine stătătoare în anul 1954. Biserica ortodoxă (nouă) a fost ridicată în anul 1975 şi are hramul Sf. Trei Ierarhi, în locul celei vechi, situată în mejdea casei în care m-am născut, în 1953. Microregiunea Văii Ierului, la izvoarele căruia sunt înșiruite satele, și văile adiacente acesteia, are definită o arhitectură proprie. După mențiunea anterioară, casele, coloniștii Răduleștiului și le-au făcut după nevoile gospodărești, pentru locuit și anexe gospodărești. Satul este liniar, iar casele au, de regulă, două, trei încăperi, cu târnaț, pe o latură și la fațadă. Talpa casei, acoperiș în două ape și coama, de obicei din scândură, simplă, fără ornamentică, iar coama e spartă de ușa de acces la pod, de regulă în spatele casei, sau de pe târnaț, pe scară de lemn.

Rememorând, gândurile înșiruite ale mamei, mi-am amintit de povestea prescurilor și ajutorul împrumutat. Iată pe scut povestea. De traista cu prescuri se bucura popa din vârful muntelui, când după slujbă făcea bucurie preotesei „anumărând comoara cu prescurile de la utrenia de duminică”. Pe drum însă, doi oameni pe care-i văzuse că pusese rămășag, i-au cerut o prescura. După cum arătau nu păreau a fi săraci și nevoiași a cerși o prescură de la părinte. Cum acesta n-avea obiceiul de-a refuza nici o solicitare, s-a aplecat spre traistă și a luat prescura cea mai frumoasă și a dat-o spre bucuria unui și amărăciunea celuilalt. După șapte ani, în al patrulea al marelui război mondial, prin Apuseni era foamete mare. Se vindea imediat orice „măsură de secară”. Prinzând de vestea că în satul vecin se vinde făină, hop și popa. Acolo a întâlnit oameni cunoscuți, chiar o femeie care dusese la biserică prescură pentru pomenirea bărbatului, care s-a întors din „prinsoarea de război de la ruși, teafăr”, era cea care vindea făina. I-a dat-o preotului pe „un preț de nimica”. Peste câteva săptămâni, femeia, însoțită de bărbat, s-a dus la biserică cu patru perechi de prescuri să i le slujească părintele de „mulțumire că i s-a întors bărbatul”. Întrebat de ce a făcut-o, omul și-a „șters o lacrimă cu mâneca sumanului și a adăugat: nici n-am adus destule, părinte. Prescurile astea n-au fost numai de slujbă, au fost un împrumut, cu camătă…”.

Și explicase omul povestea petrecută cu șapte ani în urmă, când părintele îi dăduse, chiar lui, cea mai frumoasă prescură în drumul țării, fără să fi avut nevoie. Apoi, mărturisise și rămășagul pus cu tovarășul lui de drum, că Popa ce venea cu „traista cu prescuri de la Valea-Lată nu le v-a da o prescură”. Rămășagul lor a fost pe o oaie, care între timp s-a sporit. Bucuros că așa a vrut Dumnezeu omul întorcea împrumutul căpătat. După război, Popa s-a mutat la o parohie din zona de șes unde din belșugul de grâu a împărțit cu dărnicie prescuri oricui îi cerea.

Povestea, desigur are și morală, ca orice poveste. La o biserică modestă din Munții Apuseni, oameni cu credință în Dumnezeu, mergeau la biserică unde „grația divină le ocrotește sufletele celor care se reuneau duminicile în bisericuțele de lemn”. Și duceau ca dar prescuri frământate în covată, în tinda casei și rumenite în cuptorul meșteșugit pentru gospodărie. Alături de Moții apusenilor au fost văzuți, prin iarna și primăvara anului 1918/1919, cătane și ofițeri din subordinea generalului Traian Moșoiu, cu doamne de înaltă distincție, toți funcționari ai statului, alături de oamenii năcăjiți ai Munților ascultând rugăciunea ce le „picura balsamul binefăcător al adevărurilor sfinte”, rostite de un demn și iluminat servitor al altarului cum a fost părintele Tudor Popescu. Predica lui, nu prea savantă, mergea însă la sufletul moților, pentru că avea tâlc, vorbind de slăbiciuni și virtuți pentru ajungerea la mântuire. El aducea cuvântul „împotriva păcatului”, fapt pentru care credincioșii ascultau pildele sale cu ochii „pironiți în extaz religios”. Iată de ce trebuie să constatăm că atunci când un preot este la înălțimea menirii sale apostolice, adică atunci când hrănește sufletele, întărindu-le în virtuți, transmițând bunătate moților merită toată lauda pentru ajutorul împrumutat.

Și îmi imaginezi, văzând și ascultând pildele spuse de mama, că acele prescuri erau servite deopotrivă pentru slava Celui de Sus și pentru mântuirea proprie. Iar când mama spune, cu smerit regret, că din „pricina lucrului nu s-a rugat destul”, încep a înțelege cât de îngust gândim și cât de mult ne îngrijim numai de hrana trupească, și cu câtă nepăsare neglijăm sufletul. Și mă gândesc, iarăși l-a bunicul Găvrila, pe care n-am apucat să-l cunosc, s-a stins la câteva luni după venirea mea pe lume, iar amintirea bunicii mi-a rămas în memorie, prin colacul primit, peste copărșeu, la trecerea ei la cele veșnice.

Concluzia acestui eseu despre originea familiei este valabil, cred, și pentru alte familii de români. Ne cunoaștem puțin rădăcinile. Dacă astăzi ar fi să revăd chipul dulce și gingaș al strămoșilor, firesc ar fi să mă uit în oglindă și să mă întreb, când voi fi mare, voi fi ca ei de darnic? Voi învinge oare toate greutățile războaielor, epidemiilor și nenorocirile peste care ei au avut tăria să pășească și să ne facă caractere tari? Istoria va judeca. Cum se reflectă în zona coloniilor de lângă Carei, rezultă din tablourile alăturate.

Publicat în DOCUMENTE DE ARHIVĂ, LUPTA PENTRU ADEVĂR, MARI ISTORICI | Lasă un comentariu

 1947: PUTEREA SOVETICĂ  NE-A FĂCUT CANIBALI

                   1947: PUTEREA SOVITICĂ  NE-A FĂCUT CANIBALI

E foarte greu de imaginat că în RSS Moldovenească, în anul 1947 unele case erau sigilate, pe ele fiind afişată inscripţia „Toţi au murit”. Copiii erau vânaţi de pe străzi, aduşi în case, omorâţi şi mâncaţi…. Foametea organizată de sovietici, după terminarea războiului și după ce au stors toate rezervele alimentare ale basarabenilor, confiscând și cele mai mici torbe cu fasole sau porumb. Nici până astăzi nu este cunoscută cifra morților de pe urma politicii de genocid organizate de autoritățile sovietice. În unele monografii, se vorbește despre 200 de mii de morți de pe urma acestor atrocități, dar vă asigur, că din cele studiate de mine, numărul victimelor au fost mult mai multe, cel puțin de 2-3 ori mai multe.

Am depistat acest document în fondul arhivistic al Procuraturii RSSM de la Arhiva  Națională a RM dintr-un dosar până nu demult secret, la care aveau acces numai savanți de încredere pentru autoritățile sovietice și respectiv, care era categoric interzis de a fi publicat pentru a nu pune în lumină nefavorabilă puterea sovietică, care deja ne ocupase a doua oară. Este un document șocant în adevăratul sens al cuvântului, care nu este recomandat să fie citit de către oamenii că sănătate șubredă și că mai mare dovadă decât să aduci omul la canibalizm nu poate fi…să aduci omul până la sălbăticie, ca sa-și mănânce propii copii sau alte rude…Nimeni în istoria noastră nu a adus  pe acest pământ atâta sânge și moarte cum au adus rușii și ulterior soveticii…

Din acest motiv,îmi este greață să-i ascult pe o parte din politicienii contemporani, cumpărați cu tot cu rahat de străini, care vor să ne arunce din nou în „brațele”rușilor, uitând că în toate perioadele istorice ne-au omorât de la mic până la mare, ne-au furat tot ce aveam mai bun, au umplut Siberia cu buneii și străbuneii noștri. Cu regret, avem memorie scurtă, noi nu suntem ca de exemplu polonezii, sau țările baltice….și  păcat…

009-243

13.II.47                                              Procurorului General al URSS

tov. Gorşenin C.P.

Raport special „Despre situaţia grea a populaţiei din RSS Moldovenească”

Prin prezentul, consider de datoria mea să vă informez despre următoarele:

Din cauza secetei şi a neroadei, în Republică s-au creat condiţii extrem de dificile privind situaţia alimentară, care au adus complicaţii populaţiei, îndeosebi de la sate, în consecinţă -înbolnăviri de distrofie în masă, creşterea mortalităţii şi a cazurilor de canibalism.

Din informaţia netotalizată, până la 5 februarie 1947 în Republică s-au înregistrat 213.000 bolnavi de distrofie, dintre care copii de vârstă până   la 4 ani – 39.000, de la 4 la 14 ani – 33.000 oameni. Au fost instalate 14.000 paturi în barăci temporare. În total au decedat 9.000 oameni.

Numărul bolnavilor şi al decedaţilor creşte din zi în zi. De exemplu  de la 1 februarie până la 5 februarie, numărul bolnavilor de distrofie în creștere  cu 24.000 de oameni, în aceste cinci zile au decedat 2.000 oameni. În această perioadă  au fost depistate 34 cazuri de canibalism (certificatele cu descrierea amănunţită se anexează). Republica a primit un ajutor considerabil din partea guvernului URSS. Au fost date dispoziţii procurorilor judeţeni, orăşeneşti şi raionali a controla cum a fost împărţit acest ajutor destinatarilor.

Ţinând cont de situaţia creată în Republică, din zi în zi  creşte criminalitatea: banditism, furturi, omoruri ş.a. Toţi procurorii au primit dispoziţii pentru a activiza lucrul cu crimele nedescoperite. Drept consecinţă a situaţiei, s-au supraîncărcat închisorile şi camerele de arest preventiv ale miliţiei.

La 6 februarie 1947 a fost adoptată o hotărâre a biroului CC al PC (b)M, în care se menţionează creşterea criminalităţii în legătură cu problema alimentară şi au fost preconizate măsuri de acordare a ajutorului organelor MAI din partea organelor de partid şi sovietice şi chiar a populaţiei pentru apărare şi pentru intensificarea luptei cu criminalitatea.

Aceste lucruri am avut de relatat. Anexă pe 6 file.

Procurorul RSS Moldoveneşti

consilier în Justiţia de Stat

Colesnic.

 

Certificat despre cazuri de canibalism în Republică către 10 februarie 1947

Judeţul Chişinău

1.La 23 decembrie, anul 1946, locuitorii satului Mileştii Mici, raionul Chişinău, Stici Eudochia Constantinovna, născută în 1910, moldoveancă şi Popov Vera Ivanovna, născută în 1914, moldoveancă, în complicitate au tăiat şi întrebuinţat ca hrană pe fiica lui Stici, Stici Maria Petrovna, în vârstă de 10 ani. Au avut intenţia de a o tăia pentru acest scop şi pe fiica lui Popov, iar apoi pe a doua fiică a lui Stici – Nina, de 14 ani, dar ultima a figit din casă. Stici și Popov sânt bolnave de distrofie.

2.La 17 ianuarie, anul 1947, în satul Caracui, raionul Cotovsc(azi Hancești), ţăranca săracă, Şveţ E.E., a plecat la punctul de repartizare a produselor lăsând acasă copiii: Serghei de 11 ani, Maria, de 8 ani, Vasile de 5 ani și Vasilisa de 2 ani. În lipsa mamei, fiul mai mare, Serghei, a omorăt-o pe sora sa de 2 ani, iar părţile moi ale corpului le-a fiert şi mâncat cu ceilalţi copii. Toţi copii sunt bolnavi  de distrofie de gradul 2 şi 3, anterior, ei mâncaseră carne de pisici şi câini.

3.La 20 ianuarie, anul curent, locuitoarele  satului Minjir, raionul Bujor(azi Hancești), Magurcean Nina Antonovna şi Grincovscaia Axinia Antonovna s-au înţeles între ele şi l-au răpit pe băieţelul Ţîrşin Denis, de 9 ani, apoi l-au adus acasă la ele, l-au tăiat şi mâncat. Mangurcean N.A. şi Gruncovsacia A.A., născute în 1917 şi respectiv 1925 moldovence, au fost arestate.

4.La 22 ianuarie 1947, locuitori al satului Mileşti, raionul Cotovsc(azi Hancești), Şcarevnea Stepan Stepanovici, născut în 1912, moldovean, ţăran sărac, în complicitate cu sora sa, Graur Anastasia Feodorovna, în vârstă de 48 de ani, au omorât-o pe fiica ei de 3 anişori, Parascovia, şi au mâncat-o. Peste câteva zile, cu acelaşi scop, Şcarevnea a omorât-o pe sora sa, Graur A.F. În ianuarie curent, Şcarevnea a adus în casa sa patru cadavre de adolescenţi, dintre care unul l-a consumat drept hrană, altul l-a dat lu Şcarevnea Vera Antonovna, care locuieşte în vecinătate cu el, iar două cadavre ale unor fetiţe între vârste de 7-10 ani, le-a tăiat în bucăţi şi le-a dus în satul Cigherleni. În afară de acestea, tot în casa acestui individ a fost găsit cadavrul unui adolescent de 14 ani fără cap, mâini şi picioare, ascuns în sobă, fiind învelit cu nişte haine. Şcarevnea este sănătos fizic, a primit deseori raţie alimentară, pe care, parţial, o vindea, Şcarevnea a fost arestat.

5.La 27 ianuarie 1947, locuitorul s.Sofia, raionul Bujor(azi Hancești), Cazac Pavel Vasilevici, născut în 1904, în complicitate cu fiul său Alexandru, născut în 1931, şi Petrudin – 1933, au invitat în casa lor pe adolescentul Cristea Vaşcu Horolovici, născut în 1934, l-au tăiat şi consumat ca hrană. Cazac a fost arestat.

6.La 28 ianuarie curent, adolescentul de 15 ani, Romanciuc Semion Gavrilovici, întorcându-se de la piaţă din satul Bujor, a hotărât să înnopteze la cunoscuţii săi, Romanciuc Ivan Vasilevici, în vârstă de 15 ani, şi fratele lui Romanciuc, Grigore Vasilevici, de 12 ani, care trăiau împreună cu mama lor Romanciuc Maria Dmitrevna, în vârstă de 40 ani, ţărancă săracă. Noaptea, fraţii Romanciuc l-au omorăt pe Romanciuc Semion şi l-au mâncat.

7.La 24 ianuarie curent, locuitorii satului Mileştii Mici, judeţul Chişinău, Chihai Constantin Alexandrovici, născut în 1927, ţăran mijlocaş, şi Andronache Nadejda Andreevna, născută în 1930, au invitat-o în casa lui Andronache pe vecina Petraşcu Parascovia Pavlovna,  o fetiţă născută în 1940, au tăiat-o în bucăţi cu scopul de a o întrebuinţa în hrană. Chihai şi Andronache au fost arestaţi.

8.La 25 ianuarie curent, locuitorii sătucului Tresteni, judeţul Chişinău, Caracuian Grigorii Andreevici, născut în 1903, ţăran mijlocaş. L-a tăiat pe fiul său, Iacob, născut în 1933, şi l-a mâncat împreună cu toată familia. Caracuian a fost arestat.

Judeţul Cahul

1.La 19 decembrie 1946, în satul Cazaclia, raionul  Taraclia, locuitorii  Terziov  Ivan Petrovici, Terzinova Parascovia Dmitrievna şi Caramaneţ Elena Ivanovna l-au omorât şi l-au mâncat pe copilul lui Caramaneţ, în vârstă de 6 luni, şi pe fiul lui Pruceanu (membru al sovietului sătesc), în vârstă de 8 anişori. Familiile Terzinov şi Caramaneţ au fost arestate.

2.La 23 decembrie 1946, în satul Taraclia, raionul Taraclia, cet. Randopula M.I., născută în anul 1919, bulgăroaică săracă, la 21 decembrie 1946 a născut un copil, iar la 23 decembrie, 1946 l-a omorât şi l-a mâncat. Randopula a fost arestată.

3.În satul Baurci, raionul Cangaz, cet. Ialanin Andrei Ivanovici, născut în 1916, găgăuz, cu acordul soţiei sale, la 7 februarie 1947, şi-a tăiat propria fiică, în vârstă de 6 ani, şi a mâncat-o. Ialanin a fost arestat.

4.În satul Beşalia, raionul Cangaz, cet. Topal Elena Petrovna, născută în 1922, împreună cu sora sa, Zinaida Petrovna, născută în 1913, la 3 februarie au măncat cadavrul cetăţencei Celac Anghelisa Cazimirovna.

5.În satul Beşalia, raionul Cangaz, cet. Cogan Ilia Grigorievici, născut în 1921, a întrebuinţat pentru prepararea salamului cadavrul lui Gantatova Elena Stepanovna, în vârstă de 45 de ani.

6.În aceiasă localitate, la 26 ianuarie 1947, cet. Ciacu Gheorghii Gheorghievici, născut în 1912, ţăran sărac, găgăuz a tăiat-o pe fiica sa, născută în 1940, şi a consumat-o în calitate de mâncare. La 28 ianuarie, tot acest individ l-a tăiat pe feciorul său, în vârstă de 5 ani, o parte din carne a mâncat-o, iar alta a încercat s-o vândă la piaţă dar a fost arestat.

7.În satul Chiret-Lunga, ţăranul Colpacci Andrei Constantinovici şi soţia sa, la 3 ianuarie, au consumat în alimentaţie cadavrul fiului lor, Niil, născut în 1945, care murise de distrofie; iar la 9 ianuarie, tot ei au mâncat cadavrul mamei, Colpacci Feodora, în vârstă de 65 de ani; iar la 11 ianuarie l-au tăiat pe tatăl său Colpacci Constantin Constantinovici, în vărstă de 70 de ani şi l-au mâncat. Colpacci a fost arestat.

8.În satul Tomai, la 2 ianuarie, a murit ţăranul Carabacjac Piotr Petrovici, născut în 1896. Soţia sa, Carabacjac Maria Dmitrievna, n-a înmormântat cadavrul, ci l-a consumat ca hrană. Carabacjac a fost arestată.

9.Tot în această localitate, ţăranul Cimpoieş Vladimir Ivanovici, născut în 1919, şi soţia sa, Cimpoieş Ana Ivanovna, născută în 1923, au mâncat cadavrul mamei sale care decedase. Familia Cimpoieş a fost internată la spital.

10.La 20 ianuarie, în satul Beşalma, raionul Cangaz, la cimitir au fost reţinuţi găgăuzii băştinaşi, Antonova Maria Vasilievna, Boico Anastasia Haralampievna şi Topal Parascovia, care dezgropau cadavre şi le tăiau în bucăţi în scopul de a fi întrebuinţate ca hrană. Reţiniţii s-au dovedit a fi distrofici.

11.În satul Taraclia, raionul Taraclia, adolescentul Poslor Ivan Dmitrievici, în vârstă de 13 ani, bulgar, cu acordul mamei sale, Poslor Stepanida, a tăiat-o pe sora sa, în vârstă de şase anişori, şi au întrebuinţat-o ca hrană. Poslor a fost arestat.

12.În satul Cazaclia, raionul Taraclia, cetăţeanul găgăuz, Mantanal A.V., n-a înmormântat cadavrele fratelui şi sorei sale, ci le-a folosit în alimentaţie. Mantanal a fost arestat.

13.În satul Barceac, raionul Cangaz, cetățeanul Drogol G.G., născut în 1923, moldovean, n-a înmormântat corpul neînsufleţit al copilului de 3 ani, ci l-a consumat drept hrană. Drogol a fost arestat.

14.La 10 ianuarie în satul Taraclia, raionul Baimaclia, de distrofie au murit Cugureanu D.S. şi Cugureanu I.S. Sovietul sătesc a încredinţat înmormântarea acestora Mariei Ichizli şi feciorilor acesteia, Dmitri, născut în 1927, şi Alexandru, născut în 1931. Ichizli Dmitri şi Alexandru au îngropat unul din cadavre, iar pe celălat l-au tăiat în bucăţi şi l-au adus acasă, unde l-au mâncat. Ichizli sânt bolnavi de distrofie.

15.În satul Vulcăneşti, raionul Vulcăneşti, cetăţeanul Anghiş Constantin, născut în 1899, a omorât şi consumat ca hrană pe fiica sa, de patru ani şi pe o fată de 18 ani, Dernilova Nadejda, care anterior, lucrase servitoare la ospătăria  uniunii de consum Vulcăneşti.

16.La 28 ianuarie, în satul Colibaş, raionul Vulcăneşti, Şchianu Ilie şi-a omorât propria fiică, Ecaterina, în vârstă de 12 ani şi a mâncat-o.

Judeţul Bender

1.La 12 ianuarie 1947, în satul Avdaarma, raionul Comrat, Iazadji Nadejda, născută în 1907, provenită dintr-o familie de culaci, cu ajutorul fiicii sale, Elena, născută în 1930, au tăiat o fetiţă de şapte ani, Grec A., şi au mâncat-o. Ambele au fost arestate.

2.La 25 ianuarie, anul curent, în satul Dezgije, raionul Comrat, a murit de slăbiciune Topal Evdochia, în vârstă de 40 de ani, de etnie găfăuză, şi cei trei copii ai săi, între vîrste de 2-10 ani. Cadavrele au stat în casă cinci zile. Vecina decedatei, Deli Ana, în vărstă de 42 de ani, a furat cadavrul fetiţei de 2 ani, l-a tăiat în bucăţi şi l-a întrebuinţat în hrană.

3.La 26 ianuarie, anul curent, la locuitorul satului Volontirovca, Şarov Grigore, născut în anul 1929, care este foarte sărac, a venit o fetiţă de 11 ani şi i-a cerut pâine. Şarov şi sora sa Şarov Ludmila, născută în 1926, au omorât-o pe fată, au tăiat-o în bucăţi şi au mâncat-o. Fraţii Şarov au fost arestaţi.

4.La 29 ianuarie, în satul Ursulea, raionul Căuşeni, a decedat de subnutriţie şi slăbiciune. Bolgaru Agafia. La 20 ianuarie fiicile sale, Bolgaru E.P., născută în 1926 şi Bolgaru A.P., născută în 1931 au tăiat de la cadavru părţile moi şi le-a preparat pentru a fi mâncate.

5.La 23 ianuarie, anul curent, în satul Sadaclia, raionul Roman, Cardarar Ioana, născută în 1906, în complicitate cu sora sa, au omorăt pe fiul ei de şase ani, l-au tăiat în bucăţi, pe care l-au pus la fiert pentru a fi consumate ca hrană. Cardarar este de naţionalitate ţigancă. Avere şi pământ nu are. Duce un mod de viaţă nomad. Ca pedeapsă ele au primit 120 kg de îndemnizaţii alimentare.

6.La 14 februarie, anul curent, Lunga Maria, născută în 1912, locuitoare a localităţii Romanovca, judeţul Chişinău, văduvă, a tăiat cadavrul surorii sale, care decedase la vârsta de 12 ani, şi a întrebuinţat-o în calitate de hrană.

7.La 10 februarie, în casa lui Şerpu Leonid, născut în anul 1912, originar şi locuitor al satului Taraclia, raionul Căinari, a fost depistat cadavrul tăiat în bucăţi al unui copil, Uranda, născut în 1935, pe care Ştepu, la 9 februarie curent l-a chemat în casă, l-a omorât şi pregătit pentru consumaţie.

Judeţul Bălţi

La 30 ianuarie, anul curent, locuitorii satului Glinjeni, raionul Chişcăreni, Marineac Pavel, născut în anul 1918, a invitat la el acasă pe cetăţeanca Malarciuc Maria, născută în anul 1928, pe care a strangulat-o, a tăiat-o în bucăţi pentru a fi preparată şi consumată ca hrană. Marineac şi soţia sa sânt bolnavi de distrofie de gradul I. Soţii Marineac au fost arestaţi.

Judeţul Orhei

La 13 ianuarie 1947, în satul Furceni, raionul Orhei, a decedat cetăţeanca Ţulan Ana. A doua zi, noaptea, vecinul acesteia, Gasper A., născut în 1899, a intrat în casa decedatei, a tăiat de pe cadavru carnea, a adus-o acasă şi împreună cu soţia sa, au fiert-o şi au consumat-o drept hrană. Peste câteva zile Gasper a decedat de distrofie.

Raionul Grigoriopol

În raionul Grigoriopol (malul stâng al Nistrului), în satul Şipca, Bulat Aculina născută în 1910, celibatară, la 24 decembrie 1946, la ora 7 dimineaţa, l-a tăiat în bucăţi, cu toporul, pe fiul său de opt ani, apoi l-a fiert şi l-a mâncat. Bulat a fost arestată. Crima săvârşită  a recunoscut-o.

Din informaţia acestui certificat rezultă că până la 10 februarie 1947, au avut loc 34 cazuri de canibalism. Aceste cazuri au loc în toate judeţele republicii, în afară de Soroca şi unul din raioanele din stânga Nistrului. Ancheta privind aceste dosare e realizată de organele MAI, iar în unele cazuri, de anchetatorii Procuraturii.

Conform dispoziţiei ministerului Afacerilor Interme al RSS Moldoveneşti, toţi cei învinuiţi de canibalism vor fi excortaţi în oraşul Chişinău, în închisoarea nr.2. La multe dosare, ancheta s-a încheiat, dar, din cauză că mulţi învinuiţi sânt bolnavi de distrifie în formă acută, nu avem posibilitatea de a-i excorta în închisoare, fapt care reţine trimiterea în judecată în şedinţe închise ale Judecătoriei Supreme a RSSM. La 11.02.1947, primele trei dosare au fost trimise spre examinarea Judecătoriei Supreme.

Procurorul adjunct al RSSM

pentru dosare speciale, Consilier de stat

în Justiţie, clasa III (semnat)  Drugobiţki

12 februarie 1947.

SURSA :  ANRM , F.3085 , inv. 1 , d. 129

Foametea din anii 1946-1947, la fel ca alte crime ale regimului totalitar din fosta URSS a constituit una dintre cele mai secrete episoade din istoria RSS Moldoveneşti, care cu regret nu a fost condamnată până  în present la nivel oficial în Republica Moldova.

Vrem să se facă lumină și dreptate.

Elena CĂRĂUȘ SINIȚA, istoric, șef oficiu la Biblioteca„Maramureș” a BM „B.P.Hasdeu”

Publicat în DOCUMENTE DE ARHIVĂ, IN MEMORIAM, LUPTA PENTRU ADEVĂR, MARI ISTORICI | Lasă un comentariu

O retrospectivă a atitudinii clasei politice moldoveneşti faţă de România

O retrospectivă a atitudinii clasei politice moldoveneşti faţă de România

  Faptul că convoiul cu ajutor umanitar din România, în valoare de 3,5 milioane de euro, a fost primit de oficialii moldoveni sub un pod de la pereferia Chişinăului, deşi, iniţial acest eveniment era planificat să aibă loc în PMAN, a provocat o indignare profundă a tuturor oamenilor de bună-credinţă. Convoiul a fost blagoslovit în Piaţa Victoriei din Iaşi de premierul L. Orban şi trimis din toată inima suferinzilor de peste Prut însoţit de doi oficiali, ministrul sănătăţii şi de interne. Afirmaţia preşedintelui RM, I. Dodon, că el n-are nicio atribuţie la acest gest de umilinţă este incredibilă, deoarece, noi, cei de aici, ştim foarte bine că el este un exponent al Federaţiei Ruse care atacă România şi UE de la care avem cel mai mare suport. Dl. Preşedinte are o ură patologică faţă de România, pledează deschis pentru interzicerea partidelor şi mişcărilor unuiniste, ameninţă România dacă va continua să susţină mişcarea unionistă, ameninţă cu război civil dacă RM se va uni cu România, speculează pe seama oamenilor cărora le-a fost indusă o frică de România şi care sunt ţinuţi prizonieri ai ideologiei moldovenismului primitiv şi statalităţii moldoveneşti.

Din aceste serioase motive, pun la îndoială sinceritatea cuvintelor apelative „fraţi români”, rostite de Dodon lângă sediul Institutului de Medicină Urgentă. La pronunţarea acestor cuvinte expresia feţei lui l-a trădat – emana cinisim. Este simbolic şi faptul că în acea zi de 7 mai, dl. Preşedinte , mai întâi s-a deplasat la Comrat unde a discutat cu başcaneasa separatiştilor găgăuzi, Irina Vlah. Asta s-a făcut cu scopul de a minimaliza importanţa ajutorului românesc în faţa Rusiei. A fost încă un motiv ca Dodon să-şi reconfirme guduratul slugarnic în faţa lui Putin.

Însă, Dodon şi ortacii săi nu reprezintă o excepţie, ei n-au apărut din nimic în societatea moldovenească. Trebuie să recunoaştem că relaţia cu România nu a fost, în realitate, niciodata foarte importantă pentru politicienii de la Chişinău. Îi invit pe cititori ca împreună să facem o simplă analiză retrospectivă şi să medităm asupra unor episoade aberante în relaţia RM-România.

Independenţa votată la 27 august 1991 a avut scopul de a ne coaliza în jurul ideii naţionale de integrare cu neamul. Pe atunci, în societate, pe la Adunările Naţionale, dar chiar şi prin culuarele puterii predomina discursul unionist. Se vehicula ideea că independenţa RM este o perioadă temporară, ea constituie o etapă şi nu un scop. Mai întâi, vor exista 2 state româneşti, iar după un interval de tranziţii se va face Reunirea. Însă, discursul unionist proromânesc care culmina prin anii 1990 treptat a fost înlocuit cu moldovenismul care a devenit o politică oficială a clasei conducătoare. Printre primii care s-au molipsit de această boală a fost preşedintele M. Snegur. La începutul anilor 1990 întrebat de un ziarist străin dacă RM se va uni cu România, răspunsul a fost: „Vrem să facem şi noi ceva. Daţi-ne şansa să arătăm ce putem”. Şi dl. Snegur a arătat ce poate, mai ales în inplimentarea moldovenismului primitiv. În februarie 1994, dumnealui organizează o amplă manifestare, sub numele: Congresul „Casa noastră – Republica Moldova”, în cadrul căreia a rostit o cuvântare dedicată tezelor moldoveniste. Recunoscând adevărul istoric că poporul moldovean are aceleaşi rădăcini romanice ca şi neamurile din România, mai departe, raportorul afirmă că „nu avem dreptul să ascundem că dorinţa de a fi stăpân în propria casă a fost prezentă în inimile moldovenilor chiar şi în perioada anilor 1918-1940”, ca şi istoricii sovieticii dă o ripostă celor care „încearcă să pună la îndoială existenţa Republicii Moldova”, reafirmă „dorinţa de nestrămutat a poporului de a trăi într-un stat liber”. În această lună de februarie, basarabenilor li s-a spus că limba de veacuri a poprului este „limba moldovenească” pentru care „s-a luptat în anii 1988-1989”. A urmat un referendum consultativ – „La sfat cu poprul” care urma să demonstreze „voinţa poporului moldovenesc de a-şi croi singur soarta”. Finalul acestui spectacol ruşinos a fost o constituţie comunist-agrariană în care a fost erodată denumirea limbii naţionale. Ca o ironie a istoriei, M. Snegur a dorit să utilizeze moldovenismul ca o armă împotriva separatismului crezând că separatiştii din Trasnistria vor fi înduioşaţi şi îmblânziţi de acest moldovenism cu retorică antiromână. A fost o naivitate şi asta ne-o demonstrează nesoluţionarea aceste probleme până astăzi. Probabil, tot din acest motive, în acea perioadă, Chişinăul nu a acceptat un Tratat de colaborare şi fraternitate între două state româneşti, propus de parte română. S-au temut să nu se supere ruşii.

Premierul A. Sangheli a fost autorul mai multor atacuri veninoase la adresa României. „România nu ne-a dat niciun carandaş pe degeaba”, iar altădată pe 29 noiembrie 1995, A. Sangheli declara: „Ţin să amintesc că statul moldovenesc a apărut cu aproape 500 de ani în urmă, deci mult mai devreme decât statul român care a fost creat în secolul trecut”. Este o agramaţie totală. De unde să ştie acest Sangheli că Muntenia care se mai numea şi Ţara Românească a aparut ca stat feudal în 1324, faţă de anul 1359 când s-a întemeiat Ţara Moldovei. Deci noţiunea de stat România a apărut cu 35 de mai devreme decât ce de Moldova, iar în 1859 când a avut loc Mica Unire (unirea Munteniei cu Moldova de peste Prut), anume partea de peste Prut a Princiupatului Moldova, neocupată de ruşi în 1812 a fost locomotiva Unirii, dând naştere statului modern – România. Dacă în 1812 Basarabia nu ar fi fost ocupată de ruşi, ea ar fi participat la Unire şi astăzi nu mai aveau loc aceste discuţii inutile. Este trist când oameni puţin dotaţi intelectual se află la posturi de conducere.

Preşedintele P. Lucinschi fiind un activist de partid sovietic a rămas dependent de Moscova din care cauză relaţiile sale cu autorităţile române au avut întotdeauna un caracter strict protocolar, fără efuziuni sentimentale. Cu vreo câţiva ani în urmă, fiind întrebat ce părere are despre Unire, a răspuns: „Chiar dacă ar fi Unirea, cine ar vrea să ne ia cu toată gâlceava care este aici? Noi am avut perioade mai bune în aceşti 25 de ani. Noi trebuie să ne astâmpărăm, să ne liniştim, să începem a face ţara şi atunci vom vedea că viitorul va fi mai bun”. Aş vrea să-l întrep pe domnul expreşedinte care recunoaşte că situaţia din RM este deplorabilă: ce ne-a dat această statalitate­? Sărăcie, nevoie, sporirea mortalităţii, reducerea natalităţii şi speranţei de viaţă. Timp de 29 de ani, RM aşa şi nu a fost în stare să-şi dezvolte o economie funcţională, cu locuri de muncă care s-au redus în proporţii de sute de mii. De unde optimismul dumnealui pe viitor? Într-un stat cu un teritoriu cu incertitudine geografică şi graniţe ambigue, stat care nu are curajul să-şi denumească propria limbă oficială, stat condus de clanuri mafiotice a căror lăcomie este de nestăvilit.

Preşedintele V. Voronin a manifestat o ură a tot ce este românesc, declanşând un bădărănism politic şi diplomatic asupra României. „România nu recunoaşte corespunzător statalitatea RM, încearca să o submineze, atrăgând studenţi în universităţiile ei, studenţilor moldoveni li se insuflă mai mult spirit românesc decât cunoştinţe.”, afirma el. Aflat la Bruxelles s-a adresat guvernelor membre ale UE „despre politica permanentă de agresiune ideologică împotriva RM”. Altădată într-un ecstaz antiromânesc a susţinut „că România a rămas unicul imperiu în Europa constituit din Moldova, Dobrogea şi Transilvania” etc. În anii 2002, 2007 a expulzat diplomaţi români, iar în 2009 l-a expulzat şi pe ambasadorul român de la Chişinău, a introdus regimul de vize pentru cetăţenii români. Si asta într-o perioadă când România şi-a intensificat ajutorul economic, umanitar cât şi diplomatic acordat RM. De ce a procedat astfel regimul Voronin aplicând politici în detrimentul intereselor naţionale şi a bunului-simţ? Poate că a vrut să le facă pe plac Rusiei care este un duşman strategic al românilor încă din veacul al XVIII-lea şi până în prezent. Sau poate că a încercat printr-o politică acerbă antiromânească sî rezolve problema Transnistriei? Să ne amintim că atunci cînd a devenit preşedinte, în 2001, s-a lăudat că va rezolva această problemă. Nu a reuşit nimic, nici pe plan intern, nici extern, în afară de îmbogăţirea ilicită a familiei sale şi a apropiaţilor din anturajul său. Aş vrea să mai adaug că pretenţiile lui V. Voronin la adresa României sunt sterile. România nu vrea să anexeze RM. Reunirea se va face de comun acord. Niciodată, statul român nu a folosit forţa armelor împotriva statului RM, ba din contră l-a ajutat pe toate căile. Unirea se va realiza doar prin voinţa poporului şi a reprezentanţilor aleşi democratic şi nu prin constrângere. România nu are experienţa anexării altor state ca Rusia, bunăoară.

Premierul V. Filat l-a întrebarea despre Unire a răspuns franc: „Nu e momentul acum. Vom adera la UE.” Dl. Filat care şi-a făcut studiile în România, probabil că trebuia să ştie foarte bine că aderarea RM la UE poate fi posibilă numai prin Unirea cu România. Ironia soartei este că expremierul nu a mai ajuns în Europa, ci în puşcărie. El s-a compromis în privinţa Tratatului de frontieră cu România. Acest tratat a fost elaborat încă în anul 2000, dar nu a fost semnat atunci din cauza mai multor divergenţe dintre părţi. În textul lui lipsea sintagma de „două state româneşti” şi nicio referire că această frontieră a apărut conform pactului Ribbentrop-Molotov la care insista partea română. „Două state româneşti care se păcălesc unul pe altul” – aşa a afirmat acest document, marele Grigore Vieru. România nu era împotriva unui acord tehnic, însă Filat şi-a dorit un tratat cu încărcătură politică. T. Băsescu care era preşedintele României a declarat că nu va semna niciodată un tratat care să reconfirme pactul Ribbentrop-Molotov. V. Filat a cerut susţinerea cancelariilor Europene să preseze Bucureştiul. Până la urmă, tratatul a fost semnat pe 8 noiembrie 2010, la Bucureşti într-o formă bizară de V. Filat şi ministrul de externe al României, deoarece conducerea de vârf a României a refuzat să semneze acest document. Este greu de înţeles pentru care motive Filat a insistat semnarea acestei convenţii. Oare nu cumva din motivul că Moscova afirma că cei din Transnistria nu pot dormi liniştit noaptea din cauza „incertitudinii de securitate” de la frontiera RM cu România? Cu alte cuvinte, se insista la legiferarea acelor frontiere stabilite de Hitler şi Stalin în 1939.

Tot în perioada „europenă”, politicienii de la Chişinău deseori au dat dovadă de lipsa unui respect elementar faţă de fraţii din România.Vă dau un exemplu concret. Pe 3 noiembrie 2013 două partide, PLDM şi PDM au organizat înainte de sumitul Vilnius, o amplă manifestare în PMAN, în numele Europei şi al semnării Acordului  se asociere a RM cu UE. România, avocatul şi principalul partener în procesul de integrare, a fost pur şi simplu absentă ca referinţă din orice discurs sau adresări politice.

Premierul P. Filip fiind întrebat despre Unire a relevat: „Dacă ar fi să mergem pe calea Unirii, asta ar însemna ca noi să lăsăm mâinile în jos şi că RM nu mai este capabilă să existe ca stat independent. Cât ţine de independenţă părerea mea personală este că nu poate fi nimic mai valoros decât să fii independent şi liber. Eu singur, dincolo de toate câte s-au întâmplat în ultimii 25 de ani, m-am prins la gândul, de fapt că atunci când RM şi-a declarat independenţa, eu aveam 25 de ani. Consider că până la 25 de ani a fost perioada când trebuia să învăţ şi după să creez, aşa şi RM. Noi putem deveni un stat puternic unde oamenii să trăiască bine”. Să observăm că lexemul „independenţă” se repetă de 4 ori. Dar cine a beneficiat de această „independenţă” în afară de clanuri mafiotice care se socot eterne şi guvernanţii? Cei ce muncesc din an în an o duc tot mai greu şi mai greu. Dar este chiar independentă RM? Statul independent trebuie să asigure bunăstarea şi securitatea cetăţenilor ei. RM este un stat sărăcit de politicienii de toate culorile politice care s-au succedat la putere şi are pe teritoriul său, baze militare străine, ceea ce înseamnă că nu-şi poate controla frontierele. De asemenea, RM nu are capacitatea de a-şi asigura independenţa energetică, pentru că gazul şi curentul electric sunt procurate din Est. Intervalul de 25 de ani de care vorbeşte dl. Filip este mai mult decât suficient pentru a vedea că un stat mic aflat la răscrucea intereselor internaţionale stăpânit de o pseudo elită hapsână, nu se va face niciodată bine şi nu serveşte cetăţenilor săi dacă rămâne în aceeaşi formulă. RM nu a evoluat în sensul în care fusese gândit iniţial, de alăturare cu România, pentru că unii(hoţii, oligarhii şi alţi arendaşi) şi-au dorit să fie stăpâni, ceea ce a condus la mizerie, depopulare şi distrugerea vieţii oamenilor. Un alt avantaj al Unirii este că România dispune de resurse suficiente proprii de gaz, petrol şi energie electrică pentru a asigură integral necesităţile populaţiei RM.

Nu mai face să ne oprim la răspunsurile nominale ale altor politicieni la acest subiect. Sensul lor este amânarea evenimentului „Unire”. „Cum să ne unim dacă nu suntem capabili să ne gestionăm singuri?”. „Nu o să vrea România să ne ducă în cârcă şi pe noi”. „Mai întâi să ne unim noi”. „Să salvăm, mai întâi, parcursul european al RM”. „Să împiedicăm, mai întâi, să vină comuniştii la putere” etc.

Majoritatea partidelor politice din RM pentru a diminua ideea Reunirii ne hrănesc cu iluzia aderării la UE. Acestea sunt minciuni vândute de negustori de destine cu scopul de a menţine speranţa în inimile oamenilor. Conducerea UE a remarcat faptul că  guvernarea oligarhică a RM a dat multiple dovezi că nu vrea şi nici nu este aptă să ducă la bun sfârşit reformele şi angajamentele luate. Extinderea UE spre Est s-a oprit pe mulţi ani înainte. În prezent, Comisia Europeană nu are un comisar pentru extindere, cum avea în cazul ţărilor care au aderat anterior, ci doar un comisar pentru vecinătate. RM nu va intra niciodată în UE. Nimeni nu s-a întrebat, de ce preşedintele Dodon care mai înainte era categoric împotriva aderării RM la UE, în ultimii ani s-a răzgândit, cel puţin teoretic. Fiindcă el ştie că RM nu are nicio şansă de a adera la această comunitate. Singura cale a RM de a fi parte a UE este Unirea cu patria mamă – România. Altă cale nu există!

În încheiere, aş vrea să remarc că patria nu înseamnă statul al cărei cetăţeni suntem, cum crede Dodon, Voronin şi alţii. Un om poate să deţină 2 sau 3 cetăţenii. Ei nu înţeleg că România este patria noastră! Patria este ţara întreagă în care găsim oameni care vorbesc aceeaşi limbă, au aceeaşi istorie, aceeaşi cultură, religie, tradiţii şi obiceiuri. Patria poate fi numai una, restul sunt state. În cazul României şi al RM totul este simplu. RM este un stat artificial, o aşchie de pământ ruptă din trupul României conform odiosului pact Ribbentrop-Molotov, iar peste un milion de moldoveni au paşapoarte româneşti. Avem o singură ţară, o naţiune, o singură patrie, iar asta este ROMÂNIA!

L-aş mai sfătui pe dl. Dodon să nu ne ameninţe cu război civil în caz de Reunire, deoarece se va realiza pe căi paşnice şi democratice, cu acordul majorităţii ambelor populaţii. În România 3 din 4 cetăţeni îşi doresc Unirea, să sperăm că şi în RM această proporţie se va echivala cu numărul celor din Ţară. În cazul în care anumite elemente(extremiştii proruşi) vor instiga violenţă, aceştia vor suporta consecinţele legale. În România este pace, nu există frământări politice care să tulbure liniştea cetăţenilor.

Ion Ciutac,  doctor habilitat în ştiinţe medicale, profesor universitar

Publicat în DOCUMENTE DE ARHIVĂ, LUPTA PENTRU ADEVĂR, MARI ISTORICI | Lasă un comentariu

ELENA CĂRĂUȘ SINIȚA: SUB STEAGUL STALINISMULUI

File de calendar

SUB STEAGUL STALINISMULUI

Dacă nu era eliberarea din 28 iunie 1940

azi n-aveam nevoie să luptăm

pentru grafie latină şi limbă de stat.

Din folclorul contemporan.

Despre ziua de 28 iunie 1940 nu putem vorbi fără a ne aminti de tratatul secret Molotov-Ribbentrop semnat la 23 august1939, unde în punctul trei este clar arătată poziţia URSS : „Cât priveşte Europa de Sud-Est, Uniunea Sovietică insistă asupra interesului pentru Basarabia. Germania declară că manifestă o totală dezinteresare politică faţă de aceste teritorii”.

Stalinismul este o epocă întreagă a crimelor josnice şi sângeroase, un banditism politic, transformat în politică de stat. Crimele lui Stalin împotriva partidului şi a poporului, împotriva păcii şi a omenirii trebuie calificate după categoria superioară – de stat şi internaţională (vezi „Voprosî istorii” nr.1  1989 pag.82-84).

În Arhiva Politicii Externe a URSS se află un document destul de interesant şi important în ceea ce priveşte politica externă stalinistă a URSS în ajunul semnării tratatului secret din 23 august 1939.

Vorbind despre situaţia generală (aproximativ 12 august 1939) ambasadorul provizoriu al URSS în Germania  G.A.Astahov comunică la Moscova, că pe nemţi „явно тревожат наши переговоры с англо-французкими военными, и они не щадят аргументов и послов самого широкого порядка, чтобы  военное соглашение предотвратить. Ради этого они готовы сейчас, по моему, на такие декларации и жесты, какие полгода тому назад могли казаться совершенно исключенными. Отказ от Прибалтики, Бессарабии, Восточной Польши (не говоря об Украине) – это  в данный момент минимум, на который немцы пошли бы без долгих разговоров, лишь бы получить от нас обещание «невмешательства в конфликт с Польшей» ( «Международная жизнь» №5, 1989 pag.138).

Analizând scopul semnării tratatului secret din 23 august 1939, doctorul în istorie, profesorul V.I.Sipols, care totodată îndeplineşte funcţia de vicepreşedinte al Sovietului ştiinţific al Academiei de Ştiinţe a URSS „Istoria relaţiilor internaţionale şi activitatea politică a URSS” subliniază: „Их главная суть заключалась в том, что в случае войны, которая могла бы разрa3иться в связи с германо-польским конфликтом, германские войска не будут вторгаться в Латвию, Эстонию,Финляндию и Бессарабию, а в Польше не пойдут дальше линии рек Нарвe, Висла и Сон” (vezi lucrarea V- Siplos „За несколько месяцев до 23 августа 1939 года”).

Guvernul URSS condus de Stalin a împrumutat o „metodă fină” de cotropire a teritoriilor de la Germania fascistă. În 1939 Germania şi-a folosit „metoda” singură împitriva Austriei, Cehoslovaciei, mai târziu Poloniei. Ea a declarat că ele Sânt locuite de un număr mare de nemţi şi ei sunt „obijduiţi”. Deaceea guvernul Germaniei consideră, că aceste teritorii trebuiesc „alipite la Germania”.

Asemănător a procedat guvernul stalinist în persoana lui Molotov cu Basarabia, care era în componenţa României. Guvernul Sovietic i-a înaintat guvernului român la 26 iunie 1940 o notă, în care se spune că „în 1918, România profitând de slăbiciunea militară a Rusiei a zmuls prin forţă de la Uniunea Sovietică o parte a teritoriului ultimei – Basarabia, astfel violând unitatea seculară a Basarabiei, populată cu precădere de ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană.

Guvernul URSS consideră că chestiunea reîntoarcerii Basarabiei se află într-o legătură organică cu chestiunea cedării Uniunii Sovietice şi a celei părţi a Bucovinei populaţia căreia, în majoritatea ei zdrobitoare e legată atât prin comunitatea destinelor istorice, cât şi a comunităţii de limbă şi de compoziţie naţională cu Ucraina Sovietică. Un atare act ar fi cu atât mai echitabil cu cât cedarea Uniunii Sovietice a părţii de nord a Bucovinei ar putea constitui – ce-i drept, doar într-o măsură neînsemnată, o modalitate de a fi recompensată uriaşa daună pricinuită Uniunii RSS şi populaţiei Basarabiei în cei 22 de ani de guvernare a României în Basarabia”.

Era 26 iunie 1940. În ziua următoare guvernul lui Stalin a înaintat un ultimatum guvernului României în care se cerea „curăţirea” teritoriului Basarabiei şi a Bucovinei de Nord în patru zile. Aflându-se într-o totală izolare politică, ţinând seama de raportul de forţe incomparabil dintre cele două părţi, România este silită să accepte condiţiile ultimative ale notelor din 26 şi 27 iunie 1940. În aşa fel ea devine victima unor grave amputări teritoriale.

Aceste evenimente au constituituit un mare succes al politicii externe staliniste. Şi  pentru a confirma cele spuse punem la dispoziţia cititorului un fragment din „Большая Советская Энциклопедия” ediţia II, vol.8, pag.270.

„В 1940 советская внешняя политика разрешила вопрос о Бесарабии захваченной Румынией в 1918, 26 июня Советское правительство предъявило румынскому правительству требование возвратить Бесcарабию и передать СССР северную часть Буковины, большинство населения которой составляют украинцы, 28 июня 1940 румынское правительство приняло требование Советского Союза.

Несмотря на заключенные с прибалтийскими странами договоры о взаимопомощи, правящие круги этих стан предложили осуществлять враждебную СССР политику. В результате проведенных советским правительством дипломатических мероприятий из состава правительства в Литве, Латвии и Эстонии были удалены враждебные СССР министры. В июле 1940 были произведены демократические выборы в сейм Литвы, Латвии и Государственную думу Эстонии, и в этих трех государствах была провозглашена Советская власть, причем все три республики внесли решение  о своем вхождении в состав СССР. В начале августа 1940 Верховный Совет постановил удовлетворить просьбу Литвы, Латвии и Эстонии о принятии в состав ССР. Таким образом, формирование «восточного» фронта Балтийского моря до Черного моря против гитлеровской агрессии было закончено. Это также было крупнейшим успехом сталинской внешней политики”.

„Cât ai dinţi, mănâncă carne!” – această veche zicală cred că se potriveşte de minune politicii externe staliniste.

Prezintă interes şi mărturisirea cunoscutului poet şi scriitor Nicolae Costenco despre „eliberarea” din 1940, publicată în revista „Moldova” nr.12  1988 „În patruzeci mă înrolasem în munca „Reunirii”, recitam versuri la ţară, făceam agitaţie pentru noul trai, noua orânduire. În acest răstimp a sosit  la Chişinău Hruşciov Nichita Sergheevici, trimis de Comitetul Central spre a face cunoştinţă cu situaţia, a asculta doleanţele moldovenilor…

Bineînţeles, că demnitarul cunoştea situaţia, era şi bine informat, dar urma să se convingă la faţa locului, era necesar, obligatoriu. În primul rând s-a adunat intelectualitatea oraşului… Ne-a întrebat în ce limbă vom scri şi vom vorbi. Şi parcă m-a tras Michiduţă de limbă, de parcă nu puteam să tac şi să-mi caut de griji şi nevoi. M-am ridicat primul şi am spus sincer şi îndrăzneţ cum am fost toată viaţa: „În limba mamei mele, în limba poporului meu, în limba plaiului acesta!”. Pentru această frază am şi pătimit… Mi s-a imputat, că în ceea ce scriu şi vorbesc se fac auzite „accente burgheze”. Cu excepţia doar a câtorva, printre care şi Bucov, cei prezenţi la adunare s-au rostit contra mea…

…Vorba lungă – sărăcia omului!”. Am fost arestat la Chişinău, apoi am stat un timp la Tiraspol. De acolo am fost  urcaţi câte 80 de inşi în vagoane de marfă şi timp de 40 de zile am făcut drumul până la Irkutsk”.

Din porunca lui Stalin N.S.Hruşciov a fost împuternicit să rezolve întrebările privitoare la Basarabia (autodeterminarea, frontierele ş.a.). Acţiunile şi faptele din 1940 ale lui Hruşciov nu s-au întemeiat pe cunoaşterea adevărului istoric şi a stării reale de lucruri din această regiune, ci pe principiul voluntarist: nu e drept cel care are dreptate, ci acel care e mai puternic, adică cel care are dreptul de a dispune. În virtutea autorităţii acestui drept de a dispune şi a rezolva Hruşciov în 1940 problema Basarabiei, ciuntind teritoriile ei din toate părţile posibile.

Proslăvind „eliberarea” din 28 iunie 1940 în lucrările sale, mulţi istoricieni din RSSM au primit titluri ştiinţifice: printre care A.M.Lazarev, M.C.Sîtnic, S.C.Brîseachin ş.a. Noi, însă, trebuie să arătăm, că anul 1940 a adus în Basarabia un număr mare de deportări, crime, fărădelegi politice, colectivizare forţată, care erau caracteristice politicii staliniste.

Ziarul raional „Biruitorul” apoi „Baştina” a publicat o serie de materiale despre acei „chiaburi” exilaţi în Siberia din părţile Criulenilor, care cu durere în suflet îşi amintesc de acel „glorios” an 1940. La 2 august, aceluiaşi an, la Moscova a avut loc sesiunea a VII a Sovietului Suprem a URSS de legislatura întîi, la care a vorbit membra delegaţiei din Basarabia, învăţătoarea Z.Crăciunescu.

Aş vrea să închei cele relatate cu câteva secvenţe din această cuvântare (ortografia se păstrează):

„…învăţătorii se gătesc pentru anul nou de învăţământ în şcoala nouă sovietică, în care copchiii s-or învăţa în limba sa maternă” (de parcă vechii stăpâni îi forţau să înveţe germana –E. Sinița).

Iar pentru confirmare, într-adevăr „copchiii” vor învăţa în maternă „aducem” la cunoştinţă ultima propoziţie a cuvântării „Trăiască vojdiu noroadelor, scumpu nostru tovarăş Stalin”.

                           Elena Cărăuș Sinița, istoric, șef filială„Maramureș”

a  Bibliotecii Municipale „B.P.Hasdeu”

Publicat în DOCUMENTE DE ARHIVĂ, IN MEMORIAM, LUPTA PENTRU ADEVĂR | Lasă un comentariu

Alexandru Moraru – „Adevărul despre Odesa sub români (mărturii ale localnicilor, documente și materiale)”

Alexandru Moraru, istoric-arhivist și publicist din Chișinău (azi Republica Moldova), editor, autor și coautor a mai multe volume de carte istorică, culegeri de documente de arhivă etc. În anul 2014 a devenit membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România – filiala Chișinău. Două din cărțile domniei sale – „Mareșalul Ion Antonescu și Basarabia 1941-1944. Culegere de documente” (în colaborare) și „Basarabia antisovietică”, – au apărut de sub tipar în anii 2008-2009, în cadrul colecției „Români în istoria universală (vol. 128 și 145), la Casa Editorială „Demiurg” din Iași, cărțile fiind prefațate de marele istoric și om politic Gheorghe Buzatu. Apoi au urmat alte volume, editate la Chișinău. Colaborarea cu profesorul Gheorghe Buzatu a adus roade excepționale.

Peste un an, în 2010, Gheorghe Buzatu i-a solicitat un subiect documentar pentru o culegere în două volume „1940. Omagiu profesorului Ioan Scurtu” semnat de un grup de editori condus de savantul Gh. Buzatu și elaborate (volumele) în cadrul Muzeului Vrancea. Deși Alexandru Moraru lucra de mai mult timp la tema „Scrisori către Mareșal”, profesorului Gh. Buzatu i-a plăcut subiectul și l-a rugat să-i trimită 15-20 de documente, scanate, iar dumnealui va pregăti o introducere la aceste documente. Alexandru Moraru a făcut acest lucru și în cele din urmă în volumul nominalizat au fost incluse documentele solicitate, cu introducerea profesorului sub titlul „Scrisori din Basarabia către Mareșalul Ion Antonescu”, volume apărute la Editura „Demiurg” din Iași, în anul 2010, (vezi lucrarea nominalizată, volumul II pag.173-184).

În introducere, între altele, profesorul Gh. Buzatu scria: „Profesorul și prietenul Alexandru Moraru, istoric prin formație și prin vocație, ne transmite din Chișinău, cu bunăvoința-i recunoscută, un set de scrisori din vremea Războiului de Eliberare Națională din 1941-1944, adresate de « cei mici » Mareșalului Ion Antonescu,  Conducătorului Statului Român. Expeditorul lucrează de-acum la un volum masiv, reunind câteva sute de documente de același gen, pe care, se înțelege, le așteptăm cu nerăbdare și deosebit interes. Este de datoria mea să menționez că, anterior, profesorul Alexandru Moraru a valorificat numeroase documente românești de maximă însemnătate, depistate în Arhivele din Chișinău, dintre care unele au reținut atenția lui Paul Goma pentru magistru-i eseu «Săptămâna Roșie (28 iunie – 3 iulie 1940) sau Basarabia și evreii»”[1]. De asemenea, nu demult el [Alexandru Moraru – n.n.A.P.] a publicat la Iași volumele: « Mareșalul Ion Antonescu și Basarabia 1941-1944. Culegere de documente » (în colaborare)[2] și « Basarabia antisovietică. Documente privind rezistența națională. Blestemul deportărilor și al « justiției» staliniste »[3] pentru ca, în sfârșit, cu totul recent, să ne ofere surpriza unei masive, excelente și actuale culegeri în mai multe tomuri – « Victimele terorii comuniste în Basarabia. Rezistență ocupanților. Arestați, Torturați, Întemnițați, Uciși. Documente secrete sovietice, 1944-1954 », volumul I[4].

Majoritatea cărților scrise și editate de Al. Moraru au fost menționate cu premii și Diplome de Excelență în cadrul Salonului Internațional de Carte și a Festivalului Național al Cărții și Lecturii. Două din aceste volume: „Basarabia: scrisori către Mareșal” (2014) și Basarabia Mareșalului Antonescu” (2015) au intrat în lista celor 10 cărți, cele mai citite cărți din anii respectivi, prima s-a plasat pe locul 8, iar a doua pe locul 4 din zece.

Este cazul să menționăm, că volumele editorului „Garda de Fier în Basarabia. Documente” (în colaborare cu enciclopedistul și publicistul Benedict Ciubotaru, 2011) și „În labirintul documentelor secrete” (2017) au fost înalt apreciate de specialiștii în materie și publicul larg. Același lucru se poate spune și despre culegerea de documente de arhivă „Victimele ocupanților sovietici și călăii lor” (2018).

În anul 2016 Alexandru Moraru a organizat la Biblioteca Centrală „Hașdeu” din Chișinău, prima conferință științifică din istoria spațiului românesc cu genericul „Mareșalul Antonescu în istorie și istoriografie”, tot atunci domnia sa, a adunat toate comunicările de la conferința respective și a publicat „Materialele Conferinței științifice „Mareșalul Antonescu în istorie și istoriografie” (2016).

Pentru a nu fi date uitării, sau chiar dispariției, editorul nominalizat [în colaborare cu col (r) Alexandru Ganenco], la capitolul cărți vechi și rare, a reanimat lucrarea diplomatului Vasile Stoica „Basarabia. Românii și pământurile lor”, apărută în S.U.A., în anul 1919, în limba engleză. Lucrarea a fost tradusă in română și tipărit un duplex româno-englez. În anul Centenarului Unirii (2018) în aceiași formula a fost scoasă cartea „Ecoul Unirii”, culegere în componența căreia au fost incluse trei lucrări: „Unirea” de Alexandru Boldur, „Roirea familiilor românești peste Nistru” de Gheorghe Bezviconi și „Românii și imperialismul ucrainean” de Emil Diaconescu.

Astăzi, istoricul și editorul Alexandru Moraru vine în fața cititorului îndrăgostit de istoria națională adevărată cu un subiect împânzit de fals şi minciună comunistă. Titlul acestui nou volum este „Adevărul despre Odesa sub români (mărturii ale localnicilor, documente și materiale)”. Această culegere de materiale și documente de arhivă are drept scop, să demonstreze adevărul istoric a perioadei de timp cât municipiul Odesa s-a aflat sub administrație românească. În respectivul volum au fost incluse mărturii ale localnicilor din această perioadă (în limba originalului și cu traducere în română); câteva documente de arhivă depistate în Arhiva Națională a Republicii Moldova; copia original al brevetului de conferire al titlului de Doctor Honoris Cauza al Universității din Odesa, doctorului în științe juridice Gheorghe Alexianu.  Autorul a considerat binevenit și introducerea în acest volum publicația Primăriei Municipiului Odessa „În slujba Țării (al doilea an de gospodărie românească la Odessa (16 octombrie 1942-16 octombrie 1943)”, apărută în oraș în 1943. În această publicație, cu lux de amănunte se demonstrează succesele, dar și problemele dezvoltării economice și social-culturale ale administrației românești în Odesa.

Profesorul Alexandru Moraru fiind întrebat, care sunt accentele pe care le pune prin aceste documente și materiale de arhivă, a răspuns:
– „Materialele și documentele de arhivă incluse în prezentul volum confirmă faptul că U.R.S.S. și respectiv puterea sovietică nu i-a păsat de populația țării sau mai bine spus de oameni niciodată sau, cel puțin, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial;
– Că între guvernul nazist al lui Hitler și cel socialist al lui Stalin nu a existat nici o diferență, ambele cu tendințe imperialiste și respectiv de reîmpărțire a lumii prin anexa secretă a Pactului Molotov-Ribbentrop din august 1939; războiul sovieto-finlandez din același an, anexarea de către sovietici a Letoniei, Lituaniei, Estoniei, Basarabiei, nordului Bucovinei ş.a.;
– În majoritatea cazurilor populația orașului Odesa s-a dovedit a fi mai flexibilă decât alte orașe; încă până a intra în oraș armata română, mulți locuitori ai oraşului au opus rezistență și piedici autorităților militare sovietice în distrugerea uzinelor, fabricilor, centralelor electrice, apeductului orășenesc, depozitelor alimentare și industriale;
– Deși sovieticii, atunci când au părăsit orașul Odesa, au distrus tot ce poate fi de folos, fără să se gândească la locuitori, care rămân în pragul iernii fără căldură, curent electric, apă potabilă, alimente, transport (până și toți caii orașului, care erau folosiți la transport au fost împușcați de sovietici), administrația românească în termen record au reanimat orașul la viață;
– Autoritățile române au restabilit și deschis bisericile ortodoxe, închise și pângărite de cei cu secere și ciocanul în frunte, fapt pentru care cetățenii urbei au rămas extrem de recunoscători;
– Toți cetățenii din Odesa, care au putut confirma prin documente, că o avere sau un imobil i-au aparținut până la sovietici, această proprietate privată a fost returnată de români vechilor stăpâni;
– Toți locuitorii care au primit funcții sau au primit ceva de lucru, sau un servici la revenirea sovieticilor acești locuitori erau numiți de sovietici „colaboraționiști” sau „spioni fasciști”, dar este evident că nu putea tot orașul Odesa să fie locuit numai cu colaboraționiști și spioni.

La revenirea trupelor sovietice în oraș au început activitatea detașamente ale poliției secrete sovietice subordonate N.K.V.D.-ului, care au înfăptuit arestări masive, lichidări fizice și „dispariții” ale locuitorilor Odesei. După aceste operații, populația orașului s-a înjumătățit, adică au rămas mai puțini de jumătate comparativ cu numărul populație în perioada administrației românești. Din cele enumerate mai sus, este evident, că autoritățile române în Odesa au lăsat o impresie bună în memoria localnicilor”.

Pe bună dreptate, editorul consideră că volumul va avea priză la specialiști și la cititorii care au îndrăgit istoria adevărată, fără falsuri și legende kominterniste[5].

Prof. univ. dr. hab. Anatol Petrencu, Membru A.O.Ş.R. – Chişinău

SURSA: https://www.art-emis.ro/cronica-de-carte/alexandru-moraru-adevarul-despre-odesa-sub-romani-marturii-ale-localnicilor-documente-si-materiale

––––––––––––
[1] Paul Goma,Săptămâna Roșie (28 iunie – 3 iulie 1940) sau Basarabia și evreii, ediția a VII-a, Bacău, Editura Vicovia, 2010, 543 p.
[2] Alexandru Moraru, Mareșalul Ion Antonescu și Basarabia 1941-1944. Culegere de documente, Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2008.
[3] Alexandru Moraru, Basarabia antisovietică. Documente privind rezistența națională. Blestemul deportărilor și al „ justiției” staliniste, Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2009.
[4] Alexandru Moraru, Victimele terorii comuniste în Basarabia. Rezistență ocupanților. Arestați, Torturați, Întemnițați, Uciși. Documente secrete sovietice, 1944-1954 », volumul I, Chișinău, Editura Iulian, 2010, 393 pagini + anexe.
Publicat în DOCUMENTE DE ARHIVĂ, IN MEMORIAM, LUPTA PENTRU ADEVĂR, MARI ISTORICI | Lasă un comentariu

  PRIN CATACOMBELE ISTORIEI CU ALEXANDRU MORARU

  PRIN CATACOMBELE ISTORIEI CU ALEXANDRU MORARU

Spuneam cândva că nu sunt multe cărțile pe care, odată luate în mână, să nu le poți lăsa până ce  nu întorci ultima lor filă. Iată că acest lucru s-a întâmplat și cu ampla lucrare[1] a diligentului și curajosului istoric Alexandru Moraru.

Avem în față, așadar, o carte deosebită, care adună între coperțile ei atât articole pe teme de istorie (mai mult sau mai puțin recentă) a mult încercatei provincii românești dintre Prut și Nistru, cât și materiale ținând de o monografie a satului natal, Jevreni, dar și a orășelului Criuleni, evocări ale unor personalități și a unor adevărați eroi ai luptei pentru Unire / Reunire / Reîntregire, precum și câteva  texte reflectând opinii ale autorului referitoare la viața social-politică de după 1990 în Republica Moldova, articole publicate în presa din stânga ori din dreapta Prutului.

O bogată iconografie color intitulată „Album personal” se adaugă textului propriu-zis al cărții, segment din care cititorul află nu numai traseul biografic al autorului, ci și pe cel bibliografic și apreciativ (v. numeroasele titluri și diplome de care s-a învrednicit de-a lungul anilor).

Rod al unei ample și profunde documentări, articolele despre calvarul populației românești din Basarabia, pricinuit de deportările anilor ‘40 – ’50 ori de foametea planificată de după cel de-Al doilea Război Mondial, sunt zguduitoare dovezi acuzatoare la adresa celor care le-au organizat. Sunt eveni- mente / situații aflate la limita extremă a umanului, coborâte până la nivelul vieții tribale ancestrale (a se vedea pasajele despre canibalism, da, canibalism în secolul XX în satele basarabene înfometate) și care pe cititorul  neavizat ori prea puțin familiarizat cu istoria Basarabiei l-ar putea face să nu le acorde credit. Numai că ele sunt probate de către autor cu date relevante extrase din arhivele cercetate cu o acribie de invidiat.

Respectarea adevărului istoric este, putem spune, fără teama de a greși, preocuparea fundamentală a autorului acestei impresionante cărți. „Pentru mine restabilirea adevărului istoric este ceva sfânt. Provin dintr-o familie de intelectuali deportați de autoritățile sovietice de ocupație. Bunelul meu Ion Alexandru Moraru a fost împușcat, tatăl meu Valeriu împreună cu încă trei frați ai săi au fost exilați în Siberia pentru nouă ani”, mărturisește autorul.

Lectorul va găsi în paginile cărții un extrem de bogat bagaj informațional referitor la cele menționate mai sus, informații menite a susține afirmațiile vizavi de situațiile / evenimentele aflate sub lupa cercetătorului angrenat într-o adevărată bătălie pentru adevăr, pentru aducerea în prim-plan a unor orori pentru care omenirea ar trebui să facă tot ce depinde de ea ca să nu se repete, nu numai în arealul românesc, dar nicăieri pe Planetă.

Autorul citează istorici și cercetători, selectează fragmente din lucrări ale acestora, vine cu opinii personale bazate tocmai pe concluziile ce se desprind din prezentarea faptelor, într-un cuvânt, joacă pentru cititor rolul unui excelent ghid într-un adevărat labirint al noianului de documente ce-și așteaptă de mulți, prea mulți ani rândul la cercetare.

Desființarea elitelor basarabene prin deportarea intelec- tualității, genocidul practicat prin foametea planificată realizată prin confiscarea rezervelor de  cereale până la ultimul bob, cinismul care emană din așa-zisul „ajutor frățesc” materializat prin returnarea unei infime părți din ceea ce li s-a luat cu  forța țăranilor, străduința noilor autorități de a schimba componența  etnică a populației din Basarabia prin aducerea unui număr impresionant de alogeni bine instalați din punct de vedere al asigurării unui loc de muncă și al spațiului locativ, piedicile puse limbii române prin embargoul asupra tipăriturilor provenite din Țară (cărți în limba română se puteau procura, în epoca sovietică, din celelalte republici unionale, dar nu și din RSSM) sunt toate fapte menite a transforma radical provincia atât după 1812, cât și după 1940 și, respectiv, 1944.

Este evidențiat și acordul mai mult sau mai puțin tacit al celeilalte mari puteri a Europei, Germania, în ceea ce privește anexarea Basarabiei în 1940 (a se vedea cunoscutul, mult mediatizatul și nu pe deplin condamnatul pact Ribentrop-Molotov, ale cărui consecințe nu au fost încă  înlăturate pe deplin nici până astăzi).

Între portretele luminoase ale cărții, la loc de cinste  se află cel al istoricului patriot Gheorghe Buzatu, una din marile  figuri ale istoriografiei românești, dispărut mult prea devreme din peisajul arhivelor, ca o consecință a curajului său extraordinar de a spune lucrurilor pe nume, de a scoate în evidență multiplele aspecte ale tragediei românilor basarabeni.

„A fost un Om Deosebit, o Mare Enciclopedie a istoriei României (și nu numai), o personalitate de calibru european și  mondial, un savant de o rară modestie și cu un spirit al umorului bine conturat, care devenise pentru mulți istorici, cercetători un model al profesionalismului, un model al Omului de  știință contemporan, un Om interesant și atât de harnic, că dacă numai vom cita lista cărților scrise de dumnealui, involuntar ne vom întreba cât a dormit acest savant în viața sa”, spune Al. Moraru.

Colaborarea dintre  autorul cărții de față și istoricul Gh. Buzatu, „acest Stejar al Mândriei Naționale” (cum îl  numește el), este evocată pe câteva pagini, subliniindu-se nu numai imensa putere de muncă a savantului, forța afirmațiilor sale, bogata documentare, dar și sfârșitul său tragic, deoarece „prea enigmatică a fost moartea marelui istoric și a lăsat multe semne de întrebare”.

Articolul ”Misiuni diplomatice la Petru I”, publicat în trei numere ale ziarului „Opinia” din Criuleni în decembrie 1990, este de o densitate informațională aparte, cititorului dezvălu- indu-i-se, cu un real talent publicistic,  lucruri extrem de intere- sante ce țin de istoria Țării Românești și a Moldovei secolelor XVII-XVIII, și în primul rând de urzirea unei alianțe antiotomane cu ajutorul țarului Petru I, alianță realizată cu implicarea marelui cărturar Nicolae Milescu Spătarul și în urma căreia Constantin Brâncoveanu îsi pierde viața împreună cu  cei patru fii ai săi, iar Dimitrie Cantemir este nevoit să ia calea exilului și să rămână departe de țară până la sfârșitul zilelor.

Voievodului erou Ion Vodă (numit de boieri „cel cumplit”, așa cum, de altfel, îl cunoaștem din manualele de istorie) îi este consacrat articolul „Cahul: ultima luptă a Domnitorului”, apărut în ziarul „Baștina” (devenit mai apoi Opinia”, menționat deja) din același an 1990.

După ce recomandă celor  care doresc să cunoască istoria neamului să lectureze lucrarea lui Mihai Eminescu „Basarabia” și pe cea a lui Karl Marx intitulată „Însemnări despre români”, Al. Moraru, apelând și la cronicarii Grigore Ureche și Nicolae Costin,  face o amplă prezentare a bătăliei de la Cahul, dând dovadă de o  documentare de excepție și de o reală forță de evocare a faptelor de arme ale unuia dintre cei mai iscusiți domnitori români în arta militară combinată cu cea a diplo- mației și care numai prin trădare (venită din partea hatmanului Eremia, comandantul cavaleriei moldovene) a putut fi înfrânt. Scena dinaintea predării este impresionantă: „Primind astfel de «garanție» (din partea turcilor, n.n.), voievodul își luă rămas bun de la oștenii săi, mulțumindu-le din inimă pentru vitejia și sacrificiul lor. În ochii celor mai mulți se vedeau lacrimi; cazacii se plecau, sărutând mâna domnitorului.”

Rolul controversatului personaj Manuc Bei în istoria Principatelor, mareșalul Antonescu și problema evreiască, cedările teritoriale din actualitatea Republicii Moldova (v. satul Palanca), dizidența poetului Petru Cărare, reflectarea adevărului istoric în cinematografia basarabeană, războiul împotriva credinței strămoșești în anii ocupației sovietice  (cu referiri la toate cultele religioase, nu numai la ortodoxism), francmasoneria și rolul ei de-a lungul timpului în istoria românilor, abuzurile  din viața culturală și nu numai în contemporaneitate, lipsa de preocupare din partea instituțiilor abilitate pentru păstrarea documentelor de arhivă, înstrăinarea acestora prin copii foto făcute după 1990, minciuna ridicată la rang de adevăr în mai toate domeniile, și în primul rând în viața politică, sunt tot atâtea teme ale publicisticii lui Al.Moraru.

„Un creștin în infernul atomic” și „Răstignit pentru Basarabia” sunt două evocări tulburătoare a două dintre miile  de experiențe tragice ce le-au fost hărăzite românilor basara- beni (Mihai Botezatu din Mașcăuți, „voluntar” la Cernobâl, în primul articol, și Alexandru Moraru, unchiul autorului, unul dintre deportații în Siberia împreună cu întreaga familie, în cel de-al doilea).

Nu mai puțin relevante ni se par calitățile  de monograf ale autorului, dezvăluite de o întreagă serie de articole publicate în anii ‘90, între care ținem să amintim măcar câteva: „Criulenii și împrejurările (împrejurimile, desigur, n.n.) lui”, „Blazonul orășelului Criuleni”, „Mozaic istoric” (o înșiruire de personalități culturale, prezentate succint), „Satul Jevreni în vâltoarea evenimentelor istorice” (localitatea natală a autorului, atestată documentar încă de la mijlocul celui de-al XV-lea veac).

Departe de a fi epuizat aprecierile ce se pot face la o  asemenea voluminoasă și densă lucrare, izvorâtă dintr-o amplă documentare și o vie, arzătoare dragoste față de neam, limbă, tradiție, credință și Țară, nu putem încheia fără a remarca importanța ei ca mărturie a zbaterii permanente a autorului, istoricul Alexandru Moraru, pentru cunoașterea de către contemporani și urmași a unor tragice realități care au transformat, de-a lungul timpului, viața românilor basarabeni într-o neîndurătoare povară, într-un calvar ori de câte ori teritoriul dintre Prut și Nistru a încăput pe mâini străine.

                        Vasile FLUTUREL, scriitor, publicist

mun. Iași, România

[1]     Al. Moraru, În labirintul documentelor secrete, Tipocart Print, Chișinău, 2017.

Publicat în DOCUMENTE DE ARHIVĂ, LUPTA PENTRU ADEVĂR, MARI ISTORICI | Lasă un comentariu

NOUTĂȚI EDITORIALE: „ADEVĂRUL DESPRE ODESA SUB ROMÂNI”

Zilele acestea de sub tipar a apărut o nouă lucrare semnată de istoricul-arhivist și publicist Alexandru MORARU. Adevărul despre Odesa sub români- așa se numește volumul cu 308 pagini în format A4 la Editura „Tipocart Print” din Chișinău.

Autorul a dedicat această carte memoriei unchiului său, celebru chirurg din Odesa Vladimir TATAROVICI și fiicelor sale Elena DANILENCO și Tamara CIUPCIK.

La deschidere, cartea conține un cuvânt înainte semnat de profesorul universitar, dr. hab. în istorie Anatol PETRENCU, despre editorul de documente de arhivă, autor și co-autor la mai multe volume de carte Alexandru Moraru.

Coperta a fost concepută și realizată de Constanța SINIȚA, studentă la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău.

În carte au fost incluse documente și materiale mai puțin cunoscute, sau deloc, depistate de editor în Arhiva Națională a Republicii Moldova și Arhiva Organizațiilor Social- Politice  a Republicii Moldova.  Tot aici găsim mărturii ale localnicilor din municipiul Odesa și împrejurimi, cu traducere din limba rusă, dar și fără traducere…

Credem că „cireașa de pe tortul”(informațional) poate servi încluderea în acest volum, anuarului Primăriei municipiului Odesa „În slujba Țării”(al doilea an de gospodărie românească la Odesa 16 octombrie 1942 –  16 octombrie 1943) cu un cuvânt înainte al primarul Odesei, Gherman Pântea.

Apariția prezentului volum nu urmărește nici un scop propagandistic sau politic, este o încercare de a restabili adevărul despre perioada nominalizată de timp cu ajutorul martorilor oculari, documentelor de arhivă și a publicațiilor timpului din orașul respectiv.

Sperăm, ca prezentul volum și fie apreciat de specialiști, utilizat de cercetători și studenți și să fie găsit interesant  pentru locuitorii acestui celebru oraș.

Cor.„Secretele Istoriei”

Publicat în DOCUMENTE DE ARHIVĂ, IN MEMORIAM, LUPTA PENTRU ADEVĂR, MARI ISTORICI | Lasă un comentariu

În istorie, ca şi astăzi, guvernele liberale au tras în popor

Ce-au făcut Iohannis şi liberalii lui, căzuţi din pom, în criza care zguduie naţia română? Emit şi semnează în serie legi şi ordonanţe de cameră, cu siguranţă, nefaste în procesul redresării noastre. Ce-a făcut bun Iohannis ca să primească încrederea noastră, precum Max Brod, valiza cu manuscrise a lui Frantz Kafka? De unde totalul meu dezacord faţă Iohannis şi de „ferma animalelor” sale? Potrivit aproximării mele deductive, e izvorît din lungul şir de vicii instruite, de fapte cu caracter penal, comise în calitate de primar al burgului transilvănean, de bulibaşă al F.D.G.R., de chiriaş la Cotroceni, de marionetă a marilor puteri şi din lungul şir de greşeli. Asta mi-aduce aminte de poezia lui Prevert, „Plângere asupra unei greşeli de ortografie”.

Cu privire la  noua ordine mondială, citată tot mai des, fac apel la cartea lui Régis Debray, „Le Bel âge”, care  încearcă să identifice mijloace de rezistenţă şi de combatere a unei noi şi periculoase orientări socio-psihologice, numită „jeunism”, mişcare care condamnă, combate şi periclitează locul bătrînilor în societatea modernă, adică, le cere celor trecuţi de prima tinereţe să supravieţuiască în condiţii modeste, să accepte prezentul deformator drept model, să se abandoneze lui şi transmutărilor decadente şi superficiale. Jeunismul şi noua ordine mondială au devenit  inamicul nr. 1 în sortarea valorilor umane şi trebuie combătute cu aceeaşi energie cu care trebuie trataţi L.G.B.T.-iştii, distribuitorii şi consumatorii de droguri, violenţa, proxenetismul, satanismul, libertinajul. Să nu ne lăsam dresaţi de maşinăriile globaliste de sub zodia manipulării şi periclităţii! Să apelăm la valori creştine consacrate milenar, care au modelat spaţiul şi timpul cu învăţăturile creştine binefăcătoare omului! Să apelăm la valorile noastre tradiţionale, la natură, la produsele naţionale, la ogoarele care ne-au hrănit în mod sănătos sute de ani!

Dacă mergem pe urmele academicianului Serres (prima evidenţă la îndemînă în minte) vom afla că, la 1900, 70% dintre francezi lucrau pămîntul. După un secol, prin similitudine şi la noi, abia dacă o mai fac 1% dintre români. Spaţiul vital pentru om s-a schimbat şi, odată cu el, modul de viaţă al fiinţei în lume, fiinţă pe care filosoful german Heidegger o socotea, greşit, ca fiind imuabilă. Astăzi,  oamenii merg la ţară, nu pentru muncă. Mai mult pentru evadare din spaţiul urban, pentru „natura arcadiană”, ca loc de relaxare şi de odihnă. Trecerea de la starea de ţăran (ţărînă, ţarnă, ţară) la aceea de fermier (termen de origine engleză), e un proces asociat mecanizării şi industrializării, desfăşurate cu ritmuri diferite de la continent la continent, de la ţară la ţară. A fi fermier! Ce mîndră, profitabilă şi bravă denumire, zic economiştii! Dar nu e adevărat. Fermierul e una dintre victimele victoriei nimicitoare a industrializării dependentă de sistemul bancar. Ţăranul nu depinde de oraş, de bănci, de cămătari, precum fermierul şi asta e durerea mondialiaştilor! Ţăranii au fost nimiciţi şi desconsideraţi în istorie, ca şi astăzi. Şi apoi, fără jertfele ţăranilor români nu existau nici Plevna, nici Mărăşeştiul, nici eliberarea Basarabiei şi Ardealului.

Eşecul comunismului s-a datorat faptului că ţăranul român a rămas ţăran chiar şi în salopeta din fabrici şi uzine. Puţinele ferme din  ţară sînt un indiciu asupra căruia merită să medităm. Nu noi, ci suficienţa născocitorilor de false antinomii, paradoxuri, contradicţii, (auto)numiţii intelectuali, savanţi, eventual cărturari în ale economiei.

În ograda României sînt mulţi şacali şi hiene străine, care au pus stăpînire pe pămînturi. „Marele” Ion Brătianu, şef de guvern la vremea aceea, a dăruit coroanei regale 300.000 ha de pămînt arabil şi păduri, declarîndu-l  pe rege „primul ţăran român”, ca răsplată a victoriei asupra turcilor. Cine a obţinut această victorie aflăm de la poetul Vasile Alecsandri: „Din câmp, de-acasă, de la plug/ Plecat-am astă vară/ Ca să scăpăm de turci, de jug/ Sărmana noastră ţară”. Nu Carol I, ci ţăranii români au scăpat ţara de turci. Apoi George Coşbuc scrie celebrele versuri: „Flămânzi şi goi/ Făr-de-adăpost/ Ne-aţi pus pe umeri cât aţi vrut/ Şi ne-aţi scuipat şi ne-aţi bătut/ Şi câine noi v-am fost”. Acesta era statutul ţăranului român la 1888, pe vremea regelui Carol I. Nu oarece invadatori au tras în ţăranii asupriţi de arendaşii alogeni în 1907, ci guvernele liberalo-ţărăniste. Prost dotate, în izmene şi desculţe, regimentele de ţărani români au contraatacat cu hîrleţe şi baionete trupele germane la Mărăşeşti, fugărindu-le cît erau ele de înarmate!

Aceiaşi ţărani români în haină militară au pierit în Ungaria şi Cehoslovacia, în Al Doilea Război Mondial, împinşi din spate de comisarii sovietici. Ţara, ţărîna şi ţăranii au căzut sub cizma trupelor sovietice „eliberatoare” şi a trădătorilor români, iar elita ţărănească intelectuală şi militară a Ţării a fost zvîrlită în lagăre şi puşcării. Din 1949 pînă în 1962 a avut loc „colectivizarea” forţată cu pistolul, confiscările, bărăgănizarea şi dobrogenizarea „chiaburilor” din miile de sate româneşti. A urmat rapida industrializare socialistă din anii ’60-’75, care a golit satele de tineret, calificat în mare grabă să ridice şi să lucreze în cele cîteva zeci de CUG-uri.

Psihosociologia ne spune că abia la a treia generaţie mentalitatea şi comportamentul de natură rurală devin urbane. Prin urmare, urbanitatea – mentală şi comportamentală – a prins contur,  în România,  în jurul anilor 2000 cînd, de altfel, se amplifică exodul forţei de muncă, chiar şi de la sate, pe alte meleaguri. Aş putea continua analiza cu exerciţii comparativiste, referindu-mă la fenomenele sociale din Africa de Nord, din Asia sud-vestică şi din America Centrală, din ultimii cincizeci de ani. Şi nu numai! Să tragem o ocheadă la istoria ţărănească, din sec. XX, a francezilor, portughezilor, turcilor, italienilor  şi vom constata lucruri foarte interesante în sensul acesta.

Au fost mulţi ţărani în România, puţini mai sînt astăzi, şi trăiesc în sărăcie cruntă şi completă derută ideologică. La sate nu mai sînt prea multe familii tinere, deci nici copii. Ţăranii din România nu au de gînd să devină fermieri, nici chiar microfermieri din pricina vîrstei. În aşteptarea morţii îşi arendează ogoarele şi satele oricui – italian, francez, austriac, evreu, german. Prinţului Charles, care are vise erotice cu Transilvania noastră, a cumpărat cîteva sate româneşti.

România e teribil de bogată în inteligenţe, în resurse ale solului şi subsolului. E ispititor de bogată. Ceva lipseşte, ceva esenţial. Mă gîndesc că imnul naţional povesteşte despre un aşa-zis sînge de roman care curge după 106 e.n. în venele şi arterele noastre. Roman? Ce înseamnă sînge roman? La fel ca şi sîngele albastru. Povestea e falsă şi o resping vehement. Cum vehement resping politica de circ a liberalilor din gaşca iohannistă, care trag cu tunurile în popor. Să nu uităm inconştienţa guvernelor Boc 1 şi 2, care au facilitat, vreme 10 ani, exodul de medici şi asistente, din cauza salariilor inuman de mici, în favoarea „partenerilor” europeni. Un sfert din personalul medical românesc lucrează în străinătate. Decît să plătească medicii, să construiască spitale moderne, Băsescu şi Iohannis au făcut stadioane, patinoare, parcuri la ţară, au ales să dea pensii speciale magistraţilor, parlamentarilor, „doctorilor” din servicii speciale, „doctorilor” în finanţat regimurile cleptocratice bancare anti-romaneşti, bancherilor străini şi altor clientele.

Ţara e plină ochi de „doctori” în ştiinţe politice, ştiinţe de şantaj, ştiinţele trădării, manipulării, hoţiei, „doctori” în simpozioane, în tăiat păduri, în vîndut terenuri arabile şi în studii de fezabilitate. Elitele medicinii româneşti au fost ţinute la limita subzistenţei, luate cu cătuşele, desfiinţate. Prin incompetenţă şi sfidare, un doctor de-al lor a infectat o sută de medici, care ar fi putut vindeca mii de pacienţi. Deşi trebuia deferit justiţiei şi condamnat după gravitatea fărădelegii sale, s-a auto-demis, fiindcă e de-al lor. Să ne vindece de pandemie Băsescu, Boc, Iohannis, Orban şi Cîţu!  Să le fie confiscate averile prin ordonanţă militară şi apoi, donate spitalelor şi sănătăţii româneşti. Ăstora trebuie să li se impute toată drama actuală a României! Să fie judecaţi şi încarceraţi pentru subminarea sistemului de sănătate, a învăţămîntului, industriei, agriculturii, economiei naţionale, pentru înaltă trădare.

Maria Diana Popescu

SURSA: https://www.art-emis.ro/editoriale/in-istorie-ca-si-astazi-guvernele-liberale-au-tras-in-popor

Publicat în DOCUMENTE DE ARHIVĂ, IN MEMORIAM, LUPTA PENTRU ADEVĂR, MARI ISTORICI | Lasă un comentariu