SATUL GHILICENI ÎN TRENUL DEPORTĂRILOR STALINISTE

În acest material mi-am propus să facem lumină într-un subiect mai puțin studiat, dacă mă refer anume la satul meu Ghiliceni, din părțile Teleneștilor, deși în linii generale, la nivel de întreaga Basarabie, apoi au apărut un șir întreg de monografii și culegeri de documente la subiectul „deportări staliniste”. Este un subiect tragic și dureros. Adică vorbim despre deportările din Ghiliceni în perioada anilor 1948-1956. Dacă judecăm după numărul mare de deportați din satul meu, apoi acest lucru vorbește despre numărul mare de oameni gospodari, deoarece sunt multe sate cu acelaș număr de locuitor, dar de acolo se poate număra cu greu 7-10 deportați.

 

NOTĂ: lista celor deportați a fost preluată din volumul: Cartea Memoriei, vol.4, Ed.Știința,2005,f.160-161

Aparatul represiv sovietic a făcut multe victime printre oamenii care încercau sa lupte, să opună rezistenţă ocupanţilor sovietici. Sunt mii de cazuri, când în urma unei vorbe, a unui cuvânt spus sau scris împotriva regimului sovietic, omul era băgat la închisoare pentru mulţi ani. Cenzura sovietică controla tot. Ea hotăra care cărţi se poate să fie citite de cetăţeni şi care să fie interzise, ce fel de muzică să asculte, ce filme să privească etc. Pentru a-i depista pe „duşmanii poporului” cenzura sovietică supunea unui control riguros şi corespondenţa.

După arestările şi deportările masive sovietice din 1940-1941 şi 1948-1949 în casele oamenilor s-a instalat Frica. Frica de armele şi baionetele ruseşti, frica de ne cunoaşterea limbii ruse, că nu va şti ce să-i răspundă “nacialnicului”, frica că mâne-poimâne va fi arestat şi dus în Siberia, frica că în orice moment pot veni ocupanţii sau slugoii lor din raion sau sat pentru a confisca calul din grajd, vaca din ocol sau ultima bucăţică de la gura copiilor săi.

Zilnic, sau cel puţin săptămânal din diferite localităţi dispăreau fără urmă oameni, familii întregi preponderent din cei mai activi şi buni gospodari. Averea acestora era confiscată de stat sau de mai multe ori era împărţită între cei care trebuiau sa îndeplinească această procedură. Persista şi frica, că va fi trădat de rude, prieteni, vecini că a fost membru al unui partid politic din România, sau a avut vre-o funcţie la primărie în cadrul statului unitar român. Atmosfera psihologică încordată şi frica-acestea erau instrumente sovietice sigure şi verificate.

Era o frică reciprocă a unuia faţă de celălalt. Cu toate acestea au fost multe exemple de nesupunere, de rezistenţă de luptă împotriva statului agresiv şi totalitar sovietic. Unele forme de luptă erau individuale şi modeste altele de dimensiuni mai mari şi mai bine organizate.

În toate perioadele istorice, majoritatea comunităţilor minoritare ( ucraineni, evrei, ruşi, etc.) din Basarabia au fost pe poziţii diametral opuse faţă de populaţia românească autohtonă. În majoritatea cazurilor acestea au făcut front comun pentru a impune interesele minoritarilor asupra majorităţii naţionale. Şi de fiecare dată au învins ! Au învins majoritatea românească, deoarece de partea celor în minoritate era puterea sovietică cu toate componentele sale: armată, închisori, NKVD apoi KGB-ul, spitale de psihiatrie şi alte instrumente ale unui stat totalitar.

Maşina de propagandă şi agitaţie,uriaşa maşină sângeroasă a nkvd-ului, kgb-ului a distrus multe vieţi atât moral, cat şi fizic, dar n-au izbutit să îndobitocească mintea băştinaşilor ! Posibilitatea de a regenera, de a se renaşte din scrum asemeni pasării Phenix. Locul bunicilor şi părinţilor noştri împuşcaţi,băgaţi în gropi cu var, exilaţi în Siberia, maltrataţi şi furaţi în propria casă l-am luat noi, copiii şi nepoţii lor, care în pezent luptă pentru implimentarea valorilor civilizate şi a unităţii naţionale româneşti.

Urmăriți mai jos câteva documente traduse de mine din limba rusă și două originale. Nu cred că necesită comentarii.

Elena CĂRĂUȘ-SINIȚA, istoric, publicist, șef filială„Maramureș” a BM„B.P.Hasdeu”

                                                                                            SECRET

                PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM

R E C U R S                                                              

                                              (în ordinea supravegherii)

                                                                              Pe dosarul lui Popa

                                                                              Ivan Dmitrievici

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 17 aprilie 1953 a fost condamnat pe art. 54-3 şi art. 54-10 alin.2 al CP al RSSU, cu sancţiunea art. 54-2 al CP al RSSU şi în conformitate cu Decretul din 26 mai 1947 „Privind abolirea pedepsei cu moartea”,  la 25 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi, cu confiscarea averii,

          POPA IVAN DMITRIEVICI, anul naşterii 1903, originar şi locuitor al  satului Ghiliceni, raionul Teleneşti, RSSM, moldovean,  cetăţean al URSS, fără de partid, căsătorit, ştiutor de carte, din ţărani mijlocaşi, pînă la arestare lucra  în colhoz, n-a făcut serviciul militar în Armata sovietică.

          POPA a fost condamnat pentru faptul, că  fiind ostil Puterii sovietice, în timpul Războiului pentru Apărarea Patriei, aflîndu-se pe teritoriul temporar ocupat al RSSM, în anul 1942 de bună voie a intrat în serviciul cotropitorilor români(ca să vezi, românii cotropitori, iar rușii eliberatori-n.n) în funcţia de delegat (adjunct) al primarului satului Ghiliceni.

          Activînd în această funcţie pînă în luna mai 1943, POPA cu forţa scotea   cetăţenii sovietici la reparaţia drumurilor de şosea de importanţă militară şi la transportarea pîinii.

          POPA, împreună cu şeful de post al jandarmeriei române a  arestat şi interogat pe locuitorul satului Ghiliceni – Chichiros Semion, care, ulterior, a fost condamnat de tribunalul militar.

          Pe lîngă aceasta, POPA activ ajuta forţele ocupaţioniste să strîngă de la populaţie haine calde, produse alimentare pentru armata românească.

          Rămînînd pe poziţii duşmănoase faţă de orînduiala socialistă, POPA, lucrînd ca brigadir al brigăzii de construcţii în colhozul în numele lui Suvorov, în anul 1952, în discuţii cu martorul DANILO clevetea orînduiala colhoznică.

          În timpul alegerilor în Sovietul Suprem al URSS, POPA a confecţionat o foaie volantă cu caracter antisovietic, în care clevetea realitatea sovieticăşi pe unul din conducătorii partidului comunist şi statului sovietic şi la 12 martie anul 1950 în timpul votării i-a dat drumul în urnă.

          Fiind interogat atît în şedinţa de judecată, POPA şi-a recunoscut vinovăţia parţial, adică în faptul, că în timpul ocupaţiei teritoriului Moldovei de către armata germano-românească, a intrat în serviciul ocupanţilor români şi a activat ca delegat (adjunctul primarului) în satul Ghiliceni, iar referitor la desfăşurarea agitaţiei antisovietice şi confecţionarea foii volante nu şi-a recunoscut vinovăţia (p.d. 233 verso, 234, 239), însă, vinovăţia lui a fost confirmată prin depoziţiile martorilor în şedinţa de judecată:

          BÎNZARI M.N. (p.d. 234-234 verso), BÎNZARI M.A. (p.d. 234 verso), COŞCOVAL A.P. (p.d. 34 verso-235), COŞCODAN M.P. (p.d. 235-235 verso), DANILO G.F. (p.d. 235 verso, 236), DULEA A.V. (p.d. 236-236 verso), HAREA P.I. (p.d. 236 verso), CALDARÎ N.I. (p.d. 237), CHICOROS S.E. (p.d. 237-237 verso), IONIŢA C.C. (p.d. 237 verso-238), SPÎNU C.D.(p.d. 238-238 verso).

          Astfel, activitatea colaboraţionistă şi declaraţiile antisovietice din partea inculpatului POPA au fost pe deplin confirmate, atît prin materialele anchetei preliminare, precum şi prin materialele anchetei judiciare, probe materiale şi actul expertizei grafice şi POPA  a fost condamnat corect. Totodată, avînd în vedere, că POPA  provine din ţărani mijlocaşi, pînă la arestare era colhoznic, nu are antecedente penale şi acţiunile lui nu au dus la careva urmări grave, consider sentinţa stabilită lui prea dură.

În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

                                                      R O G :

Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 17 aprilie  1953 referitor la POPA IVAN DMITRIEVICI de modificat, pedeapsa de micşorat pînă la 10 ani de LCM.

În rest sentinţa nu se modifică.

Procurorul RSS Moldoveneşti

Consilier juridic de stat de clasa 3                                   (A. KAZANIR)

                                                                            ANRM,F.3085, inv.1, d.783, f.178 -180

Un alt document la acelaș subiect:

                       “APROB”                                                                 “SANCŢIONAT”

       MINISTRU ADJUNCT AL                                 PROCURORUL RSS MOLDOVENEŞTI
AFACERILOR INTERNE  AL RSSM                                 

      LOCOTENENT – COLONELUL                         CONSILIERUL JUDICIAR DE CLASA III

                         (BALAN)                                                                       (KAZANIR)

              24 septembrie 1954                                             28 septembrie  1954

                                                  Î N C H E I E R E

           23 septembrie 1954                                                  or. Chişinău, RSSM

Eu, anchetatorul Inspectoratului special al  MAI al RSSM –  căpitanul Bugaev, examinînd cererea şi dosarul de evidenţă nr. 5577 referitor la Rotari Ana Ivanovna, anul naşterii 1891, originară din satul Ghiliceni, raionul Chişcăreni, RSSM, se află în casa pentru invalizi din Serghinsk, raionul Taişet, regiunea Irkutsk,

                                             A M  S T A B I L I T :

Conform deciziei Şedinţei speciale pe lîngă MSS al URSS din 30.11.1949, fiul deportatei Rotari A.I. – Gherghelijiu Vasilii Semionovici, anul naşterii 1922, şi însăşi Rotari A.I. urmau a fi deportaţi din RSSM ca familie a unui colaboraţionist. Însă, la momentul ridicării în iulie 1949 Gherghelijiu V.S. intenţionat s-a ascuns şi timp îndelungat s-a aflat în ilegalitate. Mama lui, solicitanta Rotari a fost deportată în RASS Bureată, unde se află pînă în prezent. Soţul ei – Gherghelijiu Semion Vasilievici, anul naşterii 1889, originar din satul Glinjeni, raionul Chişcăreni, RSSM, era membru activ al sectei antisovietice ilegale a inochentiştilor, în casa lui se petreceau adunările sectanţilor şi se adăpostea propovăduitoarea Culeac Domnica. În anul 1945 el a fost arestat de organele MSS pe art. 54-10. alin. 2 şi art. 54-11 al CP al RSSU şi condamnat la 10 ani. În urma controlului s-a stabilit, că fiica lui Rotari A.I. – Rotari Maria Semionovna, anul naşterii 1926, nu urma a fi deportată, deoarece împreună cu soţul său – Pânzari Mihail Axentievici, anul naşterii 1927, locuia separat, a intrat în colhoz, unde lucrează pînă în prezent. Fiul care nu a fost deportat – Gherghelijiu Vasilii Semionovici la moment locuieşte în satul Ghiliceni, raionul Chişcăreni, RSSM, lucrează în colhoz.

În urma controlului suplimentar, de asemenea s-a constatat, că Gherghelijiu S.M. şi membrii familiei sale nu au făcut serviciul în armata sovietică, nu au făcut parte din detaşamente de partizani, decoraţii guvernamentale şi merite deosebite faţă de Statul Sovietic nu au. De asemenea, în urma controlului la locul deportării s-a constatat, că Rotari A.I. a fost deportată singură, se găseşte în casa pentru invalizi, se caracterizează pozitiv.

Avînd în vedere că soţul, din vina căruia a fost deportată Rotari A.I., în prezent se află în detenţie, precum şi faptul, că deportata Rotari A.I. se găseşte în casa pentru invalizi la întreţinerea statului, iar  în RSSM are rude, care doresc s-o întreţină,

                             C O N S I D E R :

A face un demers către Ministerul Afacerilor Interne  şi Procuratura URSS privind anularea restricţiilor de deportare pentru Rotari Ana Ivanovna, cu permisiunea de a se întoarce în satul Ghiliceni, raionul Chişcăreni, RSSM,  pentru a fi întreţinută de fiica sa Pînzari – Rotari Maria Semionovna, fără retrocedarea averii confiscate.

Anchetatorul Inspectoratului special

al  MAI al RSSM

căpitanul                                                                   (Bugaev)

De acord:

Şeful Serviciului special 1

          al MAI al RSSM

          locotenent-colonelul                                            (Batişcev)

                                                                  ANRM,  F.3085, inv.1, d.785, f. 135 – 136

Tot la acest capitol un alt document

                   “APROB”                                                                 “SANCŢIONAT”

MINISTRU ADJUNCT AL AFACERILOR          PROCURORUL ADJUNCT PE PROBLEME                                                                                                                                                                        

           INTERNE AL RSSM                                                   SPECIALE AL RSSM

          GENERALUL – MAIOR                                  CONSILIERUL JUDICIAR SUPERIOR

                     (ŢVIGUN)                                                                       (KIZIKOV)

            22 august 1953                                                    25 august 1953

                                          Î N C H E I E R E :

           august 1953                                                    or. Chişinău, RSSM

            Eu, inspectorul superior al secţiei 3 al Serviciului special 1 al MAI al RSSM – locotenentul major Dercaci, examinînd dosarul de arhivă nr.-319959 referitor la Spalatu Ana Gheorghievna, în legătură cu demersul Secţiei raionale Horinsk a MAI al RSSA Bureată,

                                      A M  S T A B I L I T :

          Spalatu Olga Gheorghievna, anul naşterii 1897, fiul Spalatu Fiodor Ivanovici, anul naşterii 1935, nora Spalatu Olga Fiodorovna, anul naşterii 1931, la 6 iulie 1949 au fost evacuaţi din raionul Chişcareni, RSSM şi la 12.11.1949 au fost condamnaţi de către Şedinţa supremă pe lîngă MSS al URSS la deportare în RSSA Bureată, ca familie a unui colaboraţionist (p.d. 14, 15, 18, 19).

          Din materialele dosarului se vede, că fiul lui Spalatu A.G. – Spalatu Filip Ivanovici, anul naşterii 1923, de asemenea urma a fi deportat, dar în ziua operaţiunii lipsea de acasă, de aceea nu a fost deportat (p.d. 12, 13, 16). Conform informaţiei Secţiei raionale Horinsk a MAI al RSSA Bureată, nr.-9/694 din 25.06.1953, Spalatu Filip Ivanovici în anul 1951 a sosit în raionul Horinsk la soţia deportată Spalatu Olga Fiodorovna (p.d. 20).

           În baza celor expuse,

                                            C O N S I D E R :

          A remite dosarul nr. II-319959  spre examinare la  Şedinţa Specială pe lîngă MAI al URSS pentru condamnarea lui Spalatu Filip Ivanovici, anul naşterii 1923,  originar din satul Ghiliceni, raionul Chişcareni, RSSM, la deportare în RSSA Bureată, ca membru al familiei unui colaboraţionist.

Inspectorul superior al secţiei 3 a 

a Serviciului Special 1 al MAI al RSSM

 locotenentul major                                                               (Dercaci)

De acord:

Şeful secţiei 3 a 

a Serviciului Special 1 al MAI al RSSM

maiorul                                                                                  (Zvonskii)

Şeful Serviciului Special 1

 al MAI al RSSM

locotenent colonelul                                                                 (Vasiliev)

                                                                       ANRM,     F.3085, inv.1, d.704, f. 83

DIN GHILICENI CĂTRE TOVARĂȘUL STALIN

Zilele trecute am depistat în culegerea de documente de arhivă„Scrisori către Stalin.(1947-1953) editată de dr. Mariana S. Țăranu (Ed.„Pontos”, Chișinău, 2014, f.472-473) o scrisoare-plângere semnată de la o locuitoare a satului meu natal Ghiliceni, din părțile Teleneștilor. Sunt rânduri scrise cu durere și deznădejde, dar și cu o speranță în triumful dreptății și al adevărului, o încredere, că „marele cârmaci” Stalin va lua măsurile cuvenite și drepturile familiei sale vor fi restabilite. De unde să știe biata femeie că tot dezastru, în care s-a pomenit întreaga Basarabie, vine de la acest monstru sângeros, care poartă numele Stalin și a ocupanților sovietici?

Vă punem la dispoziție acest document pentru a simți gravitatea problemei și situația complicată, în care au fost aduși pământenii mei și alții mii și mii de oameni nevinovați…

Elena CĂRĂUȘ-SINIȚA, istoric-publicist, șef filială Biblioteca„Maramureș”

Satul Ghiliceni în vâltoarea operațiilor militare de eliberare a Basarabiei de sub ocupația sovietică (1941)

În perioada 3 iulie 1940- 22 iunie 1941, URSS a încercat să ocupe mai multe teritorii Româneşti, a declanşat 39 de operaţii teroriste, care s-au soldat cu morţi, răniţi, răpiri de persoane, capturarea vaselor militare şi civile ale României de la Dunăre. La 25-26 octombrie 1940, trupele sovietice au atacat 4 monitoare româneşti, au încercat să ocupe insulele Dalerul Mare şi Salangik. La 2 ianuarie 1941 nouă nave militare sovietice au atacat mişeleşte forţele armate române de pe canalele Starî-Stambul şi Bistriţa.

Între 3 iulie 1940- 22 iunie 1941 aviaţia sovietică a violat spaţiul aerian românesc de 265 de ori, pătrunzând banditeşte până în Valea Siretului şi Vatra Dornei din Carpaţi. U.R.S.S. avea pe teritoriul Basarabiei 420.000 de ostaşi şi ofiţeri, mai mult decât contingentul armatelor a 3-a şi a 4-a româneşti luate împreună. României i s-a impus o stare nedeclarată de război. După 28 iunie 1940 U.R.S.S. pregătea consistent noi operaţiuni militare. Prevenind o eventuală agresiune, România s-a pregătit, şi la 22 iunie 1941 a început lupta sfântă pentru eliberarea teritoriilor, care se aflau temporar sub ocupaţia sovietică.

Se ştie, că la 23 noiembrie 1940 Ion Antonescu a semnat la Berlin protocolul de aderare a României la pactul tripartit sau „pactul anticominternist”. N-a existat nici un document prin care România ar fi devenit aliat al Germaniei. Hitler şi Stalin erau deopotrivă primejdioşi pentru România. Participarea României în lupta pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord n-a făcut precedată de încheierea unei convenţii militare, care ar reglementa multiplele aspecte ale relaţiilor dintre România şi Germania. În concepţia lui Hitler, mai presus de tot era Germania. El nu admitea o adevărată coaliţie, în care toţi partenerii se întâlneau să realizeze o strategie unică.

Armata română n-a avut misiuni de luptă independentă de armata germană, dar îndeplinea anumite misiuni speciale. România nu avea statutul de aliat, ci era considerată ca „stat participant”. În luptele de eliberare a Basarabiei au participat armatele a 3-a şi a 4-a române şi armata a 11-a germană. Armata a 3-a română (comandant-general de corp de armată, Petre Dumitrescu) avea scopul de a înainta şi a elibera Bucovina şi Ţinutul Herţa, iar Armata a 4-a română (comandant General de corp de armată Nicolae Ciupercă) activa pe linia Iaşi-Ungheni şi până la Dunăre. Pe tot frontul româno-sovietic acţiona Armata a 11-a germană (comandant Eugen von Schobert). Ea lupta pe linia dintre Comarna şi Cârlibaba. În Basarabia şi Bucovina se aflau în faţa armatelor române, armatele a 19-a şi a 9-a sovietice şi armata specială sovietică de pe litoralul Mării Negre.

În Arhiva Naţională a Republicii Moldova se păstrează un număr considerabil de documente de arhivă, care oglindesc cu lux de amănunte evenimentele la tema propusă- Basarabia în cel de-al II război mondial 1939-1944. Este vorba de documentele administraţiei româneşti, documente germane şi sovietice. Cu regret, trebuie de constatat, că valorificarea acestor documente de arhivă se află la o etapă destul de modestă de cercetare. Există fonduri arhivistice la tema nominalizată, care au fost cercetate sau numai studiate parţial.

La mijlocul verii anului 1941, în arşiţă şi praf, în noroaiele drumurilor şi terenului desfundat în urma ploilor de vară, cei 10.000 de ofieri, subofiţeri şi soldaţi ai Diviziei I blindate au dus lupte grele pentru eliberarea Basarabiei, în podişul de nord al acesteia (4- 11 iulie ) în podişul central al Basarabiei (12- 22 iulie) şi în afara teritoriului României, la est de Nistru, pe căile de acces spre Odessa, în zona geografică a Ucrainei Sovietice (5-22 august 1941).

Într-un document de arhivă depozitat în Arhiva Naţională a Republicii Moldova se spune că „ Marele Cartier General face cunoscut, că infanteria sovietică urmăreşte cu atenţie scoaterea din luptă a ofiţerilor: ca atare, aceştia să adopte măsuri ca să fie  identificaţi cât mai greu; ostaşii sovietici se prefac că sunt morţi- după depăşirea lor, deschid foc prin surprindere. Se folosesc de metode josnice: un punct de sprijin purtând uniforme germane, a lăsat ostaşii germani să treacă de ei , după care au deschis foc puternic asupra lor din spate.”

Era binecunoscut şi faptul, că sovieticii pe prima linie a frontului împingeau pe soldaţii de alte naţionalităţi, preponderent în cazul dat, români basarabeni, pentru a cruţa pe ruşi.

Armata 3 română, într-o informaţie secretă avertiza, că aviaţia sovietică poartă fie crucea germană, fie tricolorul românesc- zburând jos, împuşcă din mitraliere ţăranii de pe câmp şi trupe, care nu se adăpostesc, considerând că avioanele sunt ale noastre sau ale aliaţilor.

În podişul de nord al Basarabiei, pe teritoriul aparţinând administrativ de judeţul Soroca, din dimineaţa zilei de 4 iulie 1941, Divizia I blindate a acţionat în ofensivă, în eşalonul întâi al Corpului 11 armată german, pe direcţia Ştefăneşti- Moghilev, pentru ca împreună cu un puternic detaşament înaintat german să ajungă şi să ocupe cât mai repede trecerea peste Nistru de la Moghilev, realizând un cap de pod la est  de cursul apei, creind condiţii favorabile pentru dezvoltarea ulterioară a ofensivei Armatei 11 germane spre est.

Datorită schimbărilor intervenite în cadrul operativ ale marilor unităţi din Grupul de armate general Ion Antonescu, Divizia I blindate, care, la 11 iulie ajunsese la Nistru, la Moghilev la 12 iulie 1941 îşi schimba zona de operaţii din podişul de nord al Basarabiei în cel central, pe teritoriul judeţului Lăpuşna: a fost integrată operativ Corpul 54 armată german şi îndreptată spre partea de nord-vest al masivului păduros Corneşti, situat la vest de Chişinău.

Relevând vitejia cu care au luptat militarii Armatei Române din Divizia 13 infanterie, generalul Gheorghe Rozin menționa următoarele în ordinul de zi nr.78 din 15 iulie 1941: „În luptele de la Prut și până la Nistru, între 1 și 15 iulie, ați arătat că sunteți vrednici de ceasul mare al dezrobirii neamului.Zile și nopți întregi ați fost mereu în contact cu inamicul și pe urma lui. L-ați atacat cu putere și l-ați azvârlit de pe pozițiile lui: la Șoltoaia, la Ciolacul Nou, la Mărăndeni, la Dealul Copăceanca în două zile de luptă crâncenă, unde ați trecut vijelios prin barajul artileriei grele, ceea ce a determinat pe generalul Salmuth, comandantul trupelor germane, să citeze divizia prin ordin de zi.Voi ați pătruns cei dintâi în Soroca, iar în lupta grea de două zile de la Dubna, Stoicani, v-ați întrecut cu ostașii germani în vitejia atacului și ați frânt rezistența unei divizii inamice, care a fost aruncată din poziții bine întărite și puse pe fugă. Fiți mândri de tot ce ați făcut, căci faptele voastre au sfărâmat în fiecare zi câte o verigă din lanțul de robie al românilor basarabeni”.(Arhiva Militară, fond.948, secția 3, dos.2030, f.18).

 Aflat, inițial, în rezerva Armatei 11, Corpul 54 Armată Germană (comandant: generalul Erich Hansen) s-a deplasat în spatele Corpului 30 armată cu misiunea de a respinge o eventuală contraofensivă a inamicului în flancul drept al armatei.Decizia generalului Eugen von Schobert s-a dovedit a fi salutară deoarece, la 9 iulie, profitând de înaintarea rapidă a corpului 30 armată pe valea Cuboltei, ca urmare a retragerii precipitate a Corpului 48 armată sovietic, inamicul a contraatacat puternic la Rădoaia și la Bănești. Situația a fost salvată prin întroducerea în luptă a forțelor principale ale Corpului 54 armată, întărit cu Divizia 14 infanterie română, care a atacat pe direcția Ghiliceni-Copăceni, în timp ce diviziile 50 infanterie germană și 5 infanterie română au acționat pe direcția Ghiliceni- Zgărdești. Prin lupte grele trupele române și germane au reușit să oprească contraatacul inamic, să atace, la rându-le, și să cucerească, până la 12 iulie, noi poziții de luptă peste Răut(la Negureni cu Divizia 50 infanterie germană, și la Clișova cu Divizia 5 infanterie română). La înfrângerea inamicului dintre Răut și Nistru au mai contribuit și diviziile 8 și 14 infanterie, subordonate Corpului 4 armată, comandat de generalul Constantin Sănătescu.

Bătălia principală s-a desfășurat în masivul deluros Cornești, care constituia un adevărat bastion de apărare pentru ocupanții sovietici, spre vest, sud și nord, dar și o foarte bună bază de plecare de atac spre Prut și spre flancul sudic al Armatei 11 germane. Importanța sa era sporită de existența, în centrul său, a orașului Chișinău, principal centru istoric, economic și politic al Basarabiei. Pentru cucerirea masivului s-a decis ca forțele Corpului 54 armată să treacă la ofensivă la 13 iulie, lovitura principală executându-se pe direcția Zahaicani-Orhei-Chișinău cu diviziile 50 infanterie germană, 5 infanterie și 1 blindată române. Concomitent, Divizia 72 infanterie germană urma să atace pe direcția Ungheni-Gara Bucovăț, cu un detașament pe direcția  Cornești- Călărași, iar Armata 4 română să treacă la ofensivă la 14 iulie, în partea de sud a masivului. (tot acolo, dos.3611, f.7.)

În conformitate cu această concepție de luptă, acțiunile militare au fost declanșate la 13 iulie, diviziile germane și române întâmpinând o puternică rezistență din partea celor sovietice (5,9 cavalerie și 95 infanterie), la Isacova, Mănăstirea Hirova, Morozeni, Mănăstirea Curchi, Orhei(în sectorul Diviziei 5 infanterie română), Sărătenii Vechi, Braviceni (la Divizia 50 infanterie germană), ambele mari unități fiind regrupate apoi spre Nistru.

După ce a trecut Prutul(5 iulie), Divizia 5 infanterie a primit misinea să asigure flancul drept al Corpului 54 armată germană. La 9 iulie a atacat și cucerit satul Zgărdești (cu Regimentul 8 dorobanți), în timp ce Regimentul 32 dorobanți a respins trupele sovietice din pădurea Ghiliceni. A doua zi, Regimentul 32 dorobanți a ocupat satul Mândrești, iar Regimentul 8 dorobanți a atacat înălțimea cu cota 251(5 km nord Zgărdești), reușind să realizeze legătura cu trupele germane pe înălțimea Ion Creangă.

Înălțimea situată în imediata apropiere a satelor Zgărdești și Mândrești erau ocupate de circa o brigadă de cavalerie sovietică.Pentru înfrânderea inamicului, Divizia 5 infanterie a atacat cu două regimente în linia întâi  și unul înapoia stângii. La ora 14.00, Regimentul 8 dorobanți a respins spre est trupele adverse de la Zgărdești și a pus stăpânire pe sat. Concomitent, Regimentul 32 dorobanți a respins inamicul de la est de Mândrești și din pădurea Ghiliceni. A doua zi , sprijinitde două divizioane de obuziere, a atacat frontal satul Mândrești, cu un batalion și l-a manevrat pe la sud cu altul. Amenințat cu încercuirea, inamicul s-a retras rapid , lăsând mult material și armament pe teren.

Satul Ghiliceni a fost eliberat de ocupanții sovietici la 15 iulie 1941, adică cu o zi mai înainte de eliberarea Chișinăului. Cu regret trebuie să menționăm, că atât satul cât și localnicii a avut mult de suferit inclusiv distrugeri materiale și pierderi umane. În sat se stabilise liniștea. Administrația românească a lichidat sistemul sovietic de administrare impus de ocupanți în perioada 28 iunie 1940-22 iunie 1941 și s-a revenit la normal. Începe să activeze primăria, cu elaborarea documentelor în limba română, în biserică slujbele și toate serviciile duse în română. În școală s-a restabilit sistemul de învățământ românesc de până la ocupația Basarabiei de către ruși.

La fel ca în celelalte sate din Basarabia, la Ghiliceni bărbații au fost  mobilizați când de administrația română, când de ocupanții sovietici…mulți s-au întors de la război mutilați, orbi, alții au rămas pe câmpul de luptă din țările Europei. Printre aceștea se numără ghilicenenii: Bagu Ion Gheorghe, născut în 1919 decedat la 27 ianuarie 1945 în Germania; Bologan Gavril Gheorghe, născut în 1921 și decedat la 16 ianuarie1945 în Polonia; Bologan Procopie Vasile, născut în 1899 și decedat la 9 martie 1945 în Letonia; Borș Ion Agaton, născut în anul 1920 și dat dispărut în luna mai 1945; Botnari Iacob Vasile, născut în anul 1903 și dat dispărut în aprilie 1945; Cațer Timotei Ion, născut în 1907 și decedat la 3 aprilie 1945 în Germania; Cosoi Vasile Filip, născut în 1923 și dat dispărut în aprilie 1945; Cotijan Ștefan Ion, născut în 1921 și dat dispărut în ianuarie 1945; Covaliuc Iacob Tudor, născut în 1896 și dat dispărut în februarie 1945; Crâșmari Constantin Ion, născut în 1916 și decedat la 22 aprilie 1945 în Polonia; Doroban Trofim Ion, născut în 1921 și decedat la 6 martie 1945 în Germania; Fediuc Sergiu Emanoil, născut în 1925 și decedat la 23 februarie 1945 în Polonia; Gheorghiu Andrei Mihail, născut în 1912 și decedat la 1 martie 1945 în Polonia; Hajin Grigore Efim, născut în anul 1921 și dat dispărut în ianuarie 1945; Macar Efim Constantin, născut în 1914 și dat dispărut în ianuarie 1945; Moșneagu Ion Dumitru, născut în 1921 dat dispărut în 1945 în Federația Rusă; Rotari Ilie Iacob, născut în 1914 și decedat la 2 februarie 1945; Spânu Gavril Eftodie, născut în anul 1923 și dat dispărut în martie 1945; Tihon ChirilFilip, născut în 1905 și decedat la 22 aprilie 1945 în Germania; Todirică Vasile Timotei, născut în 1910 și decedat la 1 martie 1945 în Germania; Vravie Sava Mihail, născut în 1924 și dat dispărut în aprilie 1945.(sursa: Cartea Memoriei, vol.III, Editura Ministerului Apărării, Chișinău, 2004, pag.344-345).

Sigur că merită comemorare toți acești oameni căzuți la datorie, indiferent de autoritățile care i-au mobilizat, fiindcă în vreme de război, ori pui mâna pe armă, ori te împușcă„ai tăi”. Cu toate acestea, consecințele sunt cunoscute, în martie 1945, susținuți masiv de aliații americani și englezi, soveticii au ocupat din nou Basarabia, mai apoi și întreaga Europă, unde și-au lăsat armată și înscăunat guverne prosovietice, schimbănd și sistemul politic al acestor state europene.

 Elena CĂRĂUȘ-SINIȚA, istoric, publicist, șef filială„Maramureș” a BM„B.P.Hasdeu”.

Felicitări sincere din partea Asociației Istoricilor din RM: istoricul-arhivist Alexandru Moraru a împlinit 70 de ani.

Volumul jubiliar „Dinastia Moraru Documente și Materiale” apărută recent la Editura „Tipocart Print” din Chișinău într-un tiraj extrem de limitat (70 exemplare), 2022, 116 pagini

U.E. îngenuncheată de către Straussieni

Un grup american, format în jurul gândirii filosofului Leo Strauss, controlează acum atât Secretariatul Apărării, cât și Secretariatul de Stat al S.U.A. După ce au organizat mai multe războaie, începând cu cele din Iugoslavia, acum au implementat războiul Ucrainei. În fapt gruparea manipulează Uniunea Europeană și se pregătește să o priveze de sursele de energie. Dacă liderii europeni nu deschid ochii, alianța lor necondiționată cu Washingtonul va duce la prăbușirea economiei Uniunii. Nu are rost să credem că europenii vor fi cruțați pentru că sunt dezvoltați. Straussienii scriau încă din 1992 că nu vor ezita să distrugă Germania și UE.

Începând din 1949, filosoful evreu german Leo Strauss a predat la Universitatea din Chicago. Curând, el a format un mic grup de discipoli evrei, aleși dintre elevii săi, cărora le-a dat o învățătură orală, foarte diferită de scrierile sale. Potrivit acestei învățături, democrațiile și-au arătat incapacitatea de a-i proteja pe evrei de soluția finală nazistă. Pentru a preveni ca această tragedie să se întâmple din nou și ciocanul să cadă din nou asupra lor, discipolii săi au trebuit să se așeze de cealaltă parte a mânerului. El i-a sfătuit în fapt să-și construiască propria dictatură.

Organizându-și astfel discipolii, Leo Strauss i-a numit „hopliții” săi (soldații super-înarmați ai Spartei). În acest spirit i-a educat inclusiv să perturbe cursurile unora dintre colegii săi profesori.

Câțiva dintre membrii acestei secte/grupări au deținut poziții foarte înalte în Statele Unite și Israel. Funcționarea și ideologia acestui grup au fost subiect de controverse după atacurile din 11 septembrie 2001. O literatură abundentă s-a opus fie susținătorilor, fie opozanților filosofului. Faptele, cu toate acestea, sunt incontestabile.

Autorii antisemiți au comasat în mod eronat straussienii cu comunitățile evreiești din diaspora și statul Israel. Cu toate acestea, ideologia lui Leo Strauss nu a fost niciodată discutată în lumea evreiască înainte de 11 septembrie 2001. Din punct de vedere sociologic, acesta este un fenomen sectar, deloc reprezentativ pentru cultura evreiască. Totuși în 2003, „sioniștii revizioniști” ai lui Benjamin Netanyahu au făcut un pact cu strausienii americani, în prezența altor lideri israelieni. Această alianță nu a fost niciodată mediatizată.

Una dintre caracteristicile acestui grup este de a fi gata pentru orice. De exemplu, au vrut să readucă Irakul în epoca de piatră, și azi apare că aceasta este ceea ce au și făcut. Pentru ei toate sacrificiile sunt posibile, inclusiv pentru ei înșiși, cu condiția ca ei să rămână primii; nu cel mai bun, primul!

Paul Wolfowitz.

În 1992, un consilier al secretarului apărării, Straussianul Paul Wolfowitz, a scris Ghidul de planificare a apărării. A fost primul document oficial american care reflectă gândirea lui Leo Strauss. Wolfowitz a fost introdus în gândirea lui Strauss de către filosoful american Allan Bloom (prieten al francezului Raymond Aron), el însuși îl cunoștea pe maestru din timpul frecventării cursurilor acestuia în Chicago, iar ambasadorul SUA la ONU, Jeane Kirkpatrick, l-a recunoscut ca fiind „una dintre marile figuri straussiene”.

În contextul dizolvării Uniunii Sovietice, Wolfowitz a dezvoltat o strategie pentru a menține hegemonia SUA asupra lumii.

Ghidul de planificare a apărării ar fi trebuit să rămână confidențial, dar New York Times a dezvăluit principalele linii și a publicat fragmente din acesta. Trei zile mai târziu, Washington Post a dezvăluit și mai multe detalii. În cele din urmă, textul original nu a fost niciodată făcut public, dar a circulat o versiune editată de secretarul Apărării (și viitorul vicepreședinte), Dick Cheney.

Se știe că documentul inițial se bazează pe o serie de întâlniri la care au participat alte trei persoane, toate straussiene: Andrew Marshall, „gânditorul” Pentagonului (care a fost înlocuit la trei ani după moartea sa de Arthur Cebrowski), Albert Wohlstetter, gânditorul strategiei de descurajare atomică, și ginerele său Richard Perle, viitorul director al Consiliului pentru politica de apărare. Ghidul de planificare a apărării a fost scris de un student al lui Wohlstetter, Zalmay Khalilzad (viitor ambasador la ONU).

Documentul vorbește despre o nouă „ordine mondială […] în cele din urmă susținute de Statele Unite”, în care singura superputere ar avea doar alianțe conjuncturale, în funcție de conflicte. ONU și chiar NATO ar fi din ce în ce mai marginalizate. În sens mai larg, Doctrina Wolfowitz teoretizează necesitatea ca Statele Unite să blocheze apariția oricărui potențial concurent pentru hegemonia SUA, inclusiv a „națiunilor industriale avansate”, cum ar fi Germania și Japonia. Deosebit de bine vizată în document este Uniunea Europeană: „Deși Statele Unite sprijină proiectul integrării europene, trebuie să avem grijă să prevenim apariția unui sistem de securitate pur european care ar submina NATO și, în special, structura sa integrată de comandă militară”. Astfel, europenilor li se va cere să includă în Tratatul de la Maastricht o clauză care să subordoneze politica lor de apărare celei a NATO, în timp ce raportul Pentagonului pledează pentru integrarea noilor state din Europa Centrală și de Est în Uniunea Europeană, oferindu-le în același timp beneficiul unui acord militar cu Statele Unite care să le protejeze împotriva unui posibil atac rusesc.

În consecință, timp de treizeci de ani, acest document a fost implementat cu răbdare.

Tratatul de la Maastricht include efectiv în titlul V articolul J4 alineatul (4), un alineat (4) care prevede: „Politica Uniunii în sensul prezentului articol nu aduce atingere naturii specifice a politicii de securitate și apărare a anumitor state membre, respectă obligațiile care decurg din Tratatul Atlanticului de Nord pentru anumite state membre și este compatibilă cu politica de securitate și apărare comună adoptată în acest cadru”. Aceste dispoziții au fost incluse în diferitele texte, până la articolul 42 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Statele, foste membre ale Pactului de la Varșovia, au aderat aproape toate la Uniunea Europeană. Această decizie a fost o alegere impusă de Washington și anunțată de secretarul de stat James Baker, chiar înainte de reuniunea Consiliului European care a aprobat-o.

În 2000, Paul Wolfowitz a fost, împreună cu Zbignew Brzezinki, keynote speaker la un vast colocviu ucraineano-american de la Washington, organizat de refugiații „naționaliști integrali” ucraineni din STATELE UNITE. Acolo s-a angajat să sprijine Ucraina independentă, să provoace intrarea Rusiei în războiul împotriva ei și, în cele din urmă, să finanțeze distrugerea rivalului renăscut al Statelor Unite.

Aceste angajamente au fost puse în aplicare odată cu adoptarea, la 28 aprilie 2022, a Legii din 2022 privind lend-lease-ul (împrumut/închiriere) pentru apărarea democrației din Ucraina. Ucraina este acum scutită de toate procedurile de control al armelor, inclusiv de certificatele de destinație finală. Armele foarte scumpe sunt închiriate de SUA către UE pentru a apăra Ucraina. Când războiul se va încheia, europenii vor trebui să plătească pentru ceea ce consumă. Iar nota de plată va fi grea.

Victoria Nuland și Anthony Blinken în biroul lui John Kerry.

Deși elitele europene au beneficiat până acum de alianța lor cu Statele Unite, nu ar trebui să fie surprinse, având în vedere Orientările privind planificarea apărării, că acestea din urmă încearcă să le distrugă astăzi. Ei au văzut deja de ce a fost capabil Washingtonul după atacurile din 11 septembrie: Paul Wolfowitz interzice țărilor care și-au exprimat rezervele cu privire la acest război, cum ar fi Germania și Franța, să încheie contracte pentru reconstrucția Irakului.

În prezent, creșterea prețurilor surselor de energie, la care se adaugă acum deficitul lor, amenință nu numai încălzirea și transportul persoanelor fizice, ci, mai presus de toate, supraviețuirea tuturor industriilor lor. Dacă acest fenomen va continua, economia Uniunii Europene în ansamblu este cea care se va prăbuși brusc, aducându-și populația înapoi cu cel puțin un secol.

Acest fenomen este dificil de administrat, deoarece prețurile și disponibilitatea surselor de energie variază în funcție de mai mulți factori.

În primul rând, prețurile depind de cerere și ofertă. Prin urmare, și-au revenit odată cu redresarea economică globală a sfârșitului epidemiei de Covid-19.

În al doilea rând, sursele de energie sunt principalele ținte ale speculanților. Chiar mai mult decât valute. Prețul mondial al petrolului poate fi înmulțit cu 2,5 numai prin efectul speculațiilor.

Până aici, totul este obișnuit și cunoscut. Dar sancțiunile occidentale împotriva Rusiei, în urma punerii în aplicare a Acordului Minsk II, pe care l-a garantat în fața Consiliului de Securitate, au rupt piața mondială. De acum înainte, nu mai există un preț global, ci prețuri diferite în funcție de țările vânzătorilor și clienților. Există încă prețuri cotate pe piața bursieră de pe Wall Street și City, dar nu au nimic de-a face cu cele din Beijing și New Delhi.

Mai presus de toate, petrolul și gazele, care au fost abundente în Uniunea Europeană, încep să lipsească de pe continent, în timp ce, în general, acestea sunt încă supraabundente.

Toate reperele noastre sunt astfel neclare. Instrumentele actuale statistice, concepute pentru piața globală, nu sunt deloc adaptate la perioada actuală. Prin urmare, nu putem face decât presupuneri, fără nicio modalitate de a le verifica. Această situație permite multora să spună ceva cu un aer învățat, dar de fapt, să nu știe nimic.

Unul dintre factorii actuali relevanți este refluxul de dolari, care au fost folosiți global pentru comerț și speculații, dar azi nu mai sunt utilizabili pentru aceste tranzacții în unele țări. Această monedă, în principal virtuală, lasă Rusia și aliații săi să se reoreinteze monetar. Acesta este un fenomen gigantic pe care Rezerva Federală și armata americană au dorit întotdeauna să-l evite, dar pe care straussienii administrației Biden (secretarul de stat Antony Blinken și adjunctul său Victoria Nuland) l-au provocat în mod deliberat.

Convinși pe nedrept că Rusia a invadat Ucraina și încearcă să o anexeze, europenii se abțin de la comerțul cu Moscova. În practică, ei încă consumă gaz rusesc, dar sunt convinși că Gazprom va opri robinetul pentru ei. Presa lor, de exemplu, a anunțat că compania rusă închide gazoductul Nord Stream, chiar dacă anunțase o întrerupere tehnică de trei zile. De obicei, livrările pe conducte sunt întrerupte pentru întreținere timp de două zile, la fiecare două luni. Aici, Gazprom a fost împiedicată în întreținerea sa de blocada occidentală care a împiedicat întoarcerea turbinelor pe care le trimiseseră în Canada pentru reparații. Indiferent de explicații, oamenii au înțeles că rușii răi au tăiat gazul în ajunul iernii.

Propaganda europeană își propune să pregătească opinia publică pentru o închidere definitivă a gazoductului și să dea vina pe Rusia pentru aceasta.

În acest caz, liderii Uniunii aplică doar directivele strausienilor. Procedând astfel, acestea scutură industria europeană în detrimentul cetățenilor lor. Deja unele fabrici mari consumatoare de energie și-au redus producția sau chiar s-au închis.

Procesul de decădere a Uniunii Europene va continua atâta timp cât nimeni nu îndrăznește să i se opună. Spre surprinderea tuturor, o primă demonstrație în favoarea Rusiei a avut loc la 3 septembrie la Praga. Poliția a recunoscut prezența a 70.000 de oameni (pentru o țară de 10 milioane de oameni), dar probabil că au fost mult mai numeroși. Comentatorii politici îi disprețuiesc și îi consideră „idioții utili ai lui Putin”. Dar aceste insulte nu fac prea mult pentru a masca starea de rău a elitelor europene.

Experții în energie consideră că reducerile de energie sunt inevitabile în întreaga UE. Numai Ungaria, care a obținut și anterior derogări, ar putea scăpa de normele pieței unice a energiei. Cei care pot produce energie electrică vor trebui să o împartă cu cei care nu pot face acest lucru. Nu contează dacă acest handicap este rezultatul ghinionului sau al miopiei.

Bruxelles-ul ar trebui să experimenteze căderi de tensiune, apoi să decreteze tăieri pe timp de noapte și, în cele din urmă, în timpul zilei. Persoanele fizice vor avea dificultăți în întreținerea lifturilor, încălzirea locuințelor în timpul iernii, gătitul dacă folosesc plite electrice, iar cei care folosesc trenuri, autobuze sau mașini electrice ar trebui să aibă dificultăți în a se deplasa. Întreprinderile care consumă multă energie, cum ar fi furnalele, ar trebui să se închidă. Infrastructura ar trebui să devină impracticabilă, cum ar fi tunelurile lungi care nu mai pot fi ventilate. În special instalațiile electronice concepute pentru a funcționa continuu nu vor rezista întreruperilor repetate. Acesta va fi cazul, de exemplu, al antenelor esențiale pentru rețelele de telefonie mobilă, care vor fi bune de aruncat după trei luni de la acest tratament.

În țările din lumea a treia în care energia electrică este limitată, LED-urile alimentate de baterii sunt utilizate pentru iluminat, iar UPS-urile pentru alimentarea mașinilor cu consum redus de energie, cum ar fi calculatoarele sau televizoarele. Dar aceste materiale lipsesc pentru moment din magazinele din Uniune.

PIB-ul UE a scăzut deja cu aproape 1 %. Va continua această recesiune pe măsură ce planul straussienilor se va implementa sau cetățenii Uniunii o vor întrerupe, ca o parte a poporului ceh ce încearcă să o facă?

Straussienii vor merge până la capăt. Au profitat de decadența noastră pentru a-și aroga adevărata Putere. Din moment ce un drogat, niciodată ales, poate folosi din belșug avioane oficiale pentru a face afaceri oriunde în lume, ei s-au așezat în liniște în umbra președintelui Biden și guvernează în locul său. Liderii europeni, pe de altă parte, au de ales, fie sunt orbi în continuare, fie devin hotărâți să se oprească, să-și recunoască cei treizeci de ani de greșeli, și să se întoarcă.

Ce să ne amintim:

Straussienii sunt o sectă fanatică disperată să mențină supremația SUA asupra lumii. Ei și-au imaginat războaiele care au îndoliat lumea de treizeci de ani, ca pe cel al Ucrainei de astăzi.

Ei au convins Uniunea Europeană că Moscova vrea să anexeze mai întâi Ucraina și apoi toată Europa Centrală. Astfel au determinat Bruxelles-ul să oprească toate schimburile comerciale cu Rusia.

Criza energetică emergentă conduce Uniunea Europeană către reduceri de energie și de putere care vor face ravagii în modul de viață al cetățenilor săi și în economia sa[1].

Notă – Thierry Meyssan este jurnalist francez, președintele Rețelei Voltaire, un think-tank independent ce contestă comunicarea guvernamentală de tip fake-news. În 2005, Departamentul de Stat al SUA l-a declarat pe Meyssan persona non grata din cauza promovării active a dezinformării despre Statele Unite.

Thierry Meyssan, jurnalist francez

SURSA: https://www.art-emis.ro/analize/u-e-ingenuncheata-de-catre-straussieni

–––––––––––––-

[1] Sursa – Rețeaua Voltaire, L’UE mise à genoux par les Straussiens-  https://www.voltairenet.org/article217971.html – 13 septembrie 2022 – via –

https://solidnews.ro/parteneri/2022/09/15/ue-ingenuncheata-de-catre-straussieni-decriptarea-cauzelor-decaderii-actuale/ – 15 septembrie 2022

Ororile trecutului nu se vor repeta: Simpozion

Simpozion consacrat comemorării victimelor deportărilor staliniste

6 iulie 2022, zi de doliu pentru Basarabia, 73 de ani de la cel de-al doilea val al deportărilor, zi în care comemorăm victimele deportărilor staliniste în Basarabia.

În această zi, în incinta Filialei Maramureş, s-a desfăşurat simpozionul istoric cu genericul: „Ororile trecutului nu se vor repeta”.

Doamna Elena Cărăuș-Sinița, șef filială Maramureș, a deschis evenimentul cu câteva date importante din istoria țării noastre de acum. Au trecut 73 de ani, când la 6 iulie 1949 asupra Basarabiei ocupate de sovietici s-a abătut o nouă urgie, operațiunea „Yug”(Sud), întocmită la Moscova de tiranii sovietici. Din Basarabia ocupată de aceștea au fost deportați aproximativ, 35.796 de basarabeni în Siberia, regiunea Altai și în alte regiuni îndepărtate. Motivele erau diferite: unii erau considerați chiaburi, alții acuzați de colaborare cu „fasciștii”, alții de apartenență la partidele politice sau secte religioase ilegale.

La Simpozionul dat au fost invitați și ne-au onorat cu prezența personalități:

Tudor Țopa, scriitor și publicist, ex-deputat în Primul Parlament al Republicii Moldova; col.(r) Alexandru Ganenco, ex-ofițer KGB, publicist și editor, Alexandru Moraru, istoric-arhivist, publicist, autor a 3 volume de carte despre deportările staliniste, Leonid Popescu, scriitor, pictor, profesoarele de istorie, de la  LT ,,L.Rebreanu” Silvia Chisaru și Tatiana Roibu de la ȘP nr.10, educatoarele de la grădinița nr. 55, Olesea Jitaru si Veronica Covalenco, colegi de la bibliotecile ,,Stefan cela Mare ” și ,,Traian”, Constanța Sinița – studenta anului IV la AMTAP și tineri din comunitate.

Tematica dureroasă de la simpozionul respectiv s-a transformat într-o discuție de suflet, unde sursele documentare de arhivă, mărturiile audio și video au săltat inimile celor prezenţi. Invitații cu mare durere în suflet au povestit și au ținut discursuri despre ororile trecutului, atât la general despre Basarabia, cât și personal, despre chinurile familiilor lor. Totodată la subiectul dat, a fost proiectat un scurt filmuleț documentar „Operațiunea „Sud” – Fața nevăzută a deportărilor din 6 iulie 1949 din Basarabia” de Cristian Alexandrescu, unde se descrie amănunțit fiecare crimă comisă din acea perioadă, precum: foametea forțată, valurile de deportări, canibalismul, etc. Activitatea a fost înfrumusețata cu expoziție de carte a invitaților noștri. Au adus un omagiu prin recital de poezie (elevele de la LTPA ,,N.Sulac”, Cudelea Gabriela, Madalina Trofim, Ludmila Codreanu), celor care nu au supravieţuit vremurilor groaznice, dar şi celor care au trecut prin calvarul acestor deportări şi s-au întors acasă.

Timp îndelungat, victimele deportărilor staliniste au evitat să vorbească despre calvarul vieții lor, trecând sub tăcere perioada dată. Cu gândul la acele teribile zile și nopți, în care au fost distruse familiile de inteligenți și gospodari din ținuturile noastre, să nu mai admitem și să nu comitem erori, când consecințele lor pot fi fatale pentru un popor. Doar așa vom conștientiza la modul concret suferințele prin care au trecut ei. Pentru că e una să ți se spună că niște oameni au fost deportați, și cu totul altceva este să pătrunzi în detaliile acelor deportări și în traiul cotidian al deportaților. Numai aşa vom putea să ne asumăm cu toţii responsabilitatea faţă de viitor şi să facem tot posibilul ca acele grozăvii să nu se mai repete niciodată.

Nu se cunoaște o cifră exactă a celor care au avut de suferit de pe urma represiunilor comuniste, dar este vorba de milioane de persoane deportate, mii de oameni care au fost uciși și sute de cazuri de canibalism în perioada 28 iunie 1940 – 5 martie 1953.

Concluzie: În legătură cu aceste evenimente îngrozitoare, Guvernul țarii noastre declară ca data de 23 august semnifică ,,Ziua comemorării victimelor regimurilor autoritare, ale stalinismului și nazismului”, în consonanță cu declarația Parlamentului European. Astfel, majoritatea deputaților au sprijinit declarația scrisă care propune proclamarea acestei date, întrucât deputații își doresc să păstreze memoria vie victimelor deportărilor în masa și ale exterminărilor, contribuind la consolidarea bazelor democrației, păcii și stabilității pe continentul European.

                                                                               Elena Cărăuș-Sinița, șef filială Maramureș

Lui Zelenschi i se cuvine toată „slava” şi „închinăciunea”

Teritoriile noastre româneşti se află în cămara Ucrainei, azi le vedem pe hartă, dar nu la noi, şi nu-s! URSS a dat cadou Ucrainei pămînturi româneşti, poloneze şi ungureşti. O fi România prost-administrată, dar e un stat cu o istorie solidă care o îndreptăţeşte să emită, să pună condiţii! Dar cu cine? Cu slugoii de la Bucureşti care se tîrăsc la picioarele SUA şi UE? Oare românii au înclinaţie spre tragism sau spre prostie?, cum afirma Ţuţea: „pentru un popor de idioţi am făcut 13 ani de puşcărie”. „Preacuvioasa” SUA a făcut din minciună un obicei şi războaie zeci. Din păcate şi în cazul Ucrainei SUA îşi joacă malefic şi rapid „cartea resurselor”. 

Istoria fardată, contrafăcută, scrisă uneori cu pistolul la tîmplă, istorie pe care unii o regretă, alţii o slăvesc, va mai da mult de furcă omenirii! În părţile esenţiale, vorba lui Caragiale, Istoria lumii minte cu neruşinare!  Cum şi Zelenski minte pentru a  fabrica o istorie teatrală, în care el să fie eroul principal. Nu contează cît minte, contează cît poate să profite! Ucraina lui Zelenski, dintotdeauna instabilă politic şi mereu în criză economică, n-a fost niciodată prietena României. Cum să fie prietenă cu o ţară ale cărei teritorii le are sub ocupaţie? Unde s-a mai pomenit ca hoţul, în speţă Ucraina, să fie prieten cu păgubitul, România?

Idioţii din palatele ţării noastre trebuie să priceapă că Ucraina nu ne este nici pe departe prieten şi vecin bun, căruia să-i dăm, în exces de imagine şi zel, ultima bucată de pîine de pe masa românilor şi ultimul bănuţ din buzunarul lor. Nu era cazul să alimentăm Ucraina cu armele morţii! Nici nu trebuie să înghiţim gogoşile lor, ale SUA şi UE, pe motiv că sîntem săritori! Mai întîi patria şi norodul, apoi, cauzele străine! Faptul că Ucraina are de suferit şi va mai avea, în toate sectoarele, este evident şi vina lui Zelenski. Lui Zelenski i se cuvine toată slava şi închinăciunea! El doreşte să atragă atenţia Europei şi a întregii lumi cu privire la importanţa sa, neimportantă pentru puterile lumii.

Eroismul lui Zelenski, fals şi de paradă, nu ajută cu nimic poporul ucrainean! El nu face decît să defileze cu poalele în cap pe traseele politice ale marilor puteri, precum „muierea” satului. Să ne amintim că Ucraina şi-a scos prima muşchii la Rusia, declarînd că va interzice navele militare ruseşti în portul Sevastopol. În ceea ce priveşte România, nu trebuie să uităm diferendul „Insula Şerpilor”, unde greşit am tratat cu Kievul, în loc să tratăm cu Rusia, pentru că lor le-au dat-o nefericiţii trădători români.  Acest război şi făcătura Unchiul Biden vor lăsa Rusia caldă, cu tolba plină şi o Europă rece, într-o criză fără seamăn.

Ucraina trebuia ajutată de români, dar condiţionat: returnarea sumelor uriaşe din construcţia combinatului Krivoi Rog, rezolvarea problemelor create de canalul Bâstroe, inaugurat de Kiev în 2007. Pentru că tot a venit vorba,  construcţia acestui canal, care face legătura între Dunăre şi Marea Neagră, început în anul 2004, a dat naştere unor furtunoase dezbateri la nivel european. România a cerut atunci Ucrainei să oprească proiectul, avînd în vedere că noua legătură de 10 kilometri dintre Dunăre şi mare trece prin mijlocul Deltei Dunării şi încalcă o serie de convenţii internaţionale din domeniul protecţiei mediului. În urma cererii României, Ucraina a fost sancţionată, dar a rămas tot pe poziţie încăpăţînatului care trage foloase.

Alte condiţii care trebuiau puse Ucrainei: renunţarea la asimilarea forţată a românilor din Transcarpatia, returnarea Bugeacului, nordului Bucovinei, ţinutul Herţa şi Insula Şerpilor. Dacă Ucraina ar fi fost cinstită în istorie ar fi meritat ajutorul nostru, iar eu, în calitate de cetăţean român, aş fi anulat statutul de trădător al ţării de care se „bucură” Emil Constantinescu şi de mare trădător în grad al lui Iohannis.

Nimic nu trebuie să ne facă să uităm de teritoriile româneşti, ţintuite pe harta neoficială a Ucrainei, pentru care găştile puterii româneşti de după 1989 nu au mişcat nimic, cum de altfel, nici pentru românii trăitori acolo, privaţi de cele mai elementare drepturi de către autorităţile ucrainene, în frunte cu acest Zelenski, a cărui înfăţişare se arată a unui recuperator bătăuş, decît a unui preşedinte de stat.  Zelenski trebuie să ştie că nu peste mult timp, în lume, va fi un alt nivel de puteri, cel căruia îi este rob acum i se va cînta acuşi prohodul. Alte interese şi stratificări vor fi la vîrful lumii, iar cei de teapa lui vor fi aruncaţi la tomberonul istoriei. Ucraina poate se va rupe, oricum e un stat artificial, iar noi nu avem niciun motiv să nu fim prezenţi, să ne luăm ceea ce istoria ne îndreptăţeşte. Ceea ce este al nostru. A nu se înţelege că mi-e drag de Rusia. Şi Rusia şi Ucraina sînt de temut. Numai că, Ucraina e mic copil pentru Rusia, dar huligan pentru România, la o adică…

Maria Diana POPESCU

SURSA: https://www.art-emis.ro/editoriale/lui-zelenschi-i-se-cuvine-toata-slava-si-inchinaciunea

1992: Transnistria-lacrimă amară

Transnistria, o lacrimă pe obrazul Basarabiei. Teritoriul care după multe cercetări și descoperiri istorice s-a demonstrat că are rădăcini românești (chiar dacă sovieticii au dus o propagandă anti-românească), spațiu care a suferit cele mai mari schimbări de ordin politic, etno-cultural, economic și social. Perioada Imperiului Țarist apoi perioada sovietică au lăsat o amprentă imensă în istoria acestui ținut care deja niciodată nu va mai fi la fel. Autodeterminarea populației din Transnistria cu etnia română, s-a pierdut în timp, datorită bolșevismului și ulterior a comunismului sever manifestat atât în perioada sovietică cât și după destrămarea URSS. Astăzi, Transnistria este o enclavă pe teritoriul Republicii Moldova. Situație creată de consecințele timpul Uniunii Sovietice și a destrămării acesteia. Fiind victimă a propagandei anti-românești, ghidate de autoritățile de la Moscova, și găzduind un număr mare de populație de etnie rusă, ucraineană, belorusă, Transnistria a fost implicată într-un război cu Republica Moldova, sub pretextul apărării drepturilor fundamentale a minorităților culturale din stânga Nistrului. Astfel, în acest război, Transnistria reprezenta interesele Rusiei referitoare la influența din zona de est a Republicii Moldova.

Războiul din Transnistria (1990-1992) denumit și Războiul moldo-rus a fost un conflict armat, iar în prezent un conflict politic între Republica Moldova și unitățile admilistrativ-teritoriale din stânga Nistrului în privința exercitării influenței asupra raioanelor Camenca, Dubăsari, Grigoriopol, Răbnița, Slobozia, Tiraspol, precum și orașul Tighina, ce se află pe malul drept al aceluiași râu. Conflictul politic a început în anul 1989, odată cu mișcările de emancipare națională generate, de situația economică și politică din fostul Imperiu Sovietic. În prezent, acest conflict este considerat de comunitatea internațională ,,înghețat”, deoarece soluționarea acestuia încă nu a fost înfăptuită.

Acest eveniment reprezintă o problemă de ordin politic și social-economic foarte actuală nu doar pentru Republica Moldova, dar și pentru întreaga Europă. Poziția fizico-geografică a Transnistriei, precum și resursele sale militare de care dispune în urma destrămării URSS, reprezintă un punct strategic de interes și o zonă de influență a Rusiei, situată cel mai aproape în raport cu frontierele europene. Pentru Rusia, etapa de stagnare a procesului de soluționare a diferendului Transnistrean reprezintă șansa de a-și menține influența în zonă cât mai mult timp, pe când pentru Republica Moldova este un impediment spre un viitor European cât mai rapid.

Astfel, în baza celor spuse putem distingem gravitatea conflictului din regiunea Transnistreană (1989-1992) și importanța rezolvării acestuia.

Chiar dacă la prima vedere pare a fi un conflict ca multe altele, statutului său de diferend nesoluționat i se atribuie termenul de conflict ,,înghețat”. Poziția geografică a acestui teritoriu a fost mereu un prilej pentru marile puteri precum Rusia și Europa de a jongla cu el așa cum le convine. În prezent, în goana pentru putere, regiunea din stânga Nistrului reprezintă un ,,cap de pod” pentru Rusia, ea fiind singura zonă de influență a Rusiei din Europa de Sud-Est, fapt pentru care menținerea acestei influențe este una din principiile primordiale a autorităților de la Moscova.

            Raportându-ne la faptul că Războiul din Transnistria este prea puțin mediatizat, prea puțin luat în seamă atât de autoritățile Republicii Moldova cât și de comunitatea internațională, mi-am propus ca prin această cercetare să accentuiez și să analizez momente mai puțin cunoscute de publicul larg. De trei decenii acest conflict rămâne lăsat în umbră chiar dacă s-au încercat mai multe tentative de soluționare și s-au implicat mai mulți actori internaționali. Acest fapt se datorează neglijenței tuturor actorilor implicați în procesul de soluționare, precum și lipsei de interes din partea organizațiilor internaționale de a face investiții politice de anvergură.

În ciuda intensificării constante a relațiilor dintre Moldova și UE, în secolul al XXI-lea, acestea au fost afectate de probleme semnificative. Și anume că prioritățile guvernelor și populației moldovenești și ale UE nu coincid. Guvernul Republicii Moldova are ca obiectiv principal aderarea la UE, în timp ce UE nu este pregătită să le ofere o perspectivă clară pentru aderare. Mai mult, prioritatea pentru elitele politice moldovenești a fost menținerea puterii. Acest lucru a încurajat guvernele succesive să utilizeze retorica pro-europeană și să pună în aplicare unele reforme originare ale UE în scopuri electorale. Cu toate acestea, dorința de a rămâne la putere a împiedicat simultan întroducerea multor alte reforme necesare UE, în special în ceea ce privește sistemul judiciar și combaterea corupției. Fiind nerezolvate aceste probleme de importanță majoră, Conflictul din Transnistria a trecut pe un plan mai îndepărtat, fiind necercetat de atoritățile de la Chișinău.

Pe lângă investițiile și implicația actorilor internaționali, economia Republicii Moldova și a Transistriei are nevoie de o colaborare prietenoasă și armonioasă în vederea unui viitor prosper. Însă în prezent, aceste relații sunt reci și lipsite de înțelegere și respect reciproc, ambele părți nu fac decât să se atace prin afirmații denigratoare și taxe vamale usturătoare. Cel mai trist este că pe urma acestor acțiuni suferă oamenii de rând, care pe teritoriul propriei țări sunt supuși unor controale vamale riguroase, taxe impuse pentru agricultori și așa mai departe. Toate acestea din motivul că Transnistria își dorește un statut egal cu cel al Republicii Moldova, pe când Moldova acceptă acest teritoriu doar ca fiind în componența sa. Poate acest conflict ar fi putut fi soluționat demult, dacă separatismul Transnistrean nu era susținut direct de Rusia, în vederea propriilor beneficii.

Procesul de soluționare al conflictului dintre „cele două maluri ale Nistrului”  s-a dovedit a fi destul de anevoios, ajungând la etapa actuală să fie stagnat și fără perspective de soluționare în timpul apropiat din cauza relațiilor tensionate atât cu Tiraspolul cât și cu Federația Rusă. Pentru o rezolvare eficientă și de durată a diferendului Transnistrean, este nevoie de o implicare internațională transparentă, așa cum prevedea inițial formatul de negocieri „5+2”, care avea principii și o bază bine punctată și oferea speranța unei soluționări destul de reale. Însă și această abordare a ramas a fi mai mult pe hârtie decât în acțiuni concrete, urmările sale fiind neînsemnate în vederea clarificării conflictului din Transnistria. Dacă în Republica Moldova ar fi autorități apte să conștientizeze că doar o orientare multipolară este cheia prosperității naționale, atunci ar fi fost soluționat și acest conflict. Consider că este în interesul statului de a menține relații armonioase atât cu OSCE și ONU, cât și cu CSI, astfel combinând interersele naționale cu cele internaționale.

O altă problemă pe care am constatat-o de-a lungul studiului meu este mentalitatea prezentă în societatea transnistreană de azi. Și anume gândirea sovietică moștenită și alimentată cu o propagandă bine pusă la punct de guvernul de la Moscova. Având majoritatea școlilor cu un sistem de învățământ de tip rusesc și îndreptat spre politica rusească, precum și accesul limitat la presa liberă, lipsa gândirii critice și filtrării de informație au dus la formarea unei populații zombificate de politica promovată de autoritățile de la Tiraspol și de la Moscova. Schimbarea poate veni doar din dorința fiecărui locuitor din Transnistria de a cunoaște mai mult, de a-și lărgi orizonturile, de a face personal mai multe pentru binele propriu și a societății în care trăiește. Căci într-un final, noi trebuie să fim schimbarea pe care vrem să o vedem în lume.

ELENA CĂRĂUȘ-SINIȚA, istoric, publicist, șef filiala„Maramureș”a BM„B.P.Hasdeu”

Calendarul Național 2022 despre istoricul arhivist și publicist Alexandru Moraru

Istoria Chișinăului prin toponime

Toponimia este o ramură a lingvisticii, înrudită cu istoria, geografia, etnologia etc. Însăși ea reflectă denumirile de locuri şi localităţi, principalele momente din viaţa materială şi spirituală a oamenilor, spre exemplu: ocupaţiile, tradiţiile, obiceiurile, credinţa.            

          Chișinău este capitala Republicii Moldova, cel mai mare oraș și centru administrativ, teritorial, economic, științific și cultural al țării. Situat în centrul Moldovei, orașul este legat prin căi ferate și drumuri cu toate municipiile, orașele și centrele raionale și multe sate din Republică, de asemenea cu centre urbane din România, Ucraina, Rusia și alte state. Din punct de vedere administrativ, este divizat în cinci sectoare: Centru, Botanica, Buiucani, Râșcani și Ciocana. Organul local al puterii de stat este Primăria municipiului (Consiliul municipal).

Chișinăul este supranumit „Orașul din piatră albă”, din cauza abundenței clădirilor deschise la culoare, fiind construite din piatra albă de calcar. Printre altele, imnul orașului este „Orașul meu” (muzică: Eugen Doga, versuri: Gheorghe Vodă). Capitala este situată pe 7 coline la fel ca Roma, Moscova, Vilnius, Praga, Kiev, Bruxelles, Lisabona. Ziua orașului este datată pe 14 octombrie.

Ca aşezare rurală, Chişinăul este cunoscut în documente din anul 1436, ca tîrg – din 1666 şi ca oraş – doar din 1818. Hrisoavele din secolul al XV-lea vizează în această zonă nume topice ca Seliştea Chişinăului, precum şi microtoponimele Chişinăul lui Albaş, adică Izvorul lui Albaş, Feredeul sau Baia lui Albaş (feredeu – „baie”). Din secolele XV-XVII datează denumirile unor suburbii şi cartiere ale oraşului: Visterniceni (1437), Bubuieci (1489), Buiucani (1608), Munceşti (1642), Ciocana (1757), Rîşcani (1772) etc. Sute de ani s-au aflat în circulaţie numele topice: Otavasca, Gheţioani, Vovinţeni, Petricani, Sculeni, Schinoasa (altă- dată – nume de moşii, sate, aşezări suburbane); Fantalul, Valea Crucii, Drumul Căprienii, Dealul Tîrgului, Şleahul Hînceştilor (microtoponime).

În trecut cele cinci sectoare ale Chișinăului: Centru, Botanica, Ciocana, Buiucani și Râșcani, erau niște sate și suburbia, care mai târziu au trecut în posesia unor mari proprietari de pământ bogați. Acestea unindu-le au format orașul de astăzi.

•        Sectorul Centru a fost înființat la începutul secolului al XIX-lea pe locul unor terenuri agricole și de pășunat. În acest sector sunt amplasate cele mai multe monumente, muzee, precum și școli și licee. Tot în sectorul Centru se află Clădirea Președinției Republicii Moldova, Clădirea Parlamentului Republicii Moldova, Clădirea Guvernului Republicii Moldova, Primăria Municipiului Chișinău, Palatul Național și Piața Marii Adunări Naționale. Sectorul Centru se învecinează cu zonele Visterniceni și Rîșcani la nord-est, Ciocana și Ciocana Nouă la sud și sud-est, Botanica la sud și Buiucani la vest și nord-vest.

•     Sectorul Botanica. Toponimicul Botanica s-a afirmat datorită influenței Școlii de Horticultură, fondată în anul 1842. Datorită Școlii de Horticultură a fost înființat în Basarabia primul parc dendrologic, numit pe acele timpuri „Grădina engleză„ sau cum îi spuneau locuitorii din preajmă – „grădină botanică”. Iată de pe ce timpuri și de unde se trage numele fostei suburbii a Chișinăului – Botanica.

•    Sectorul Ciocana. Pe cea mai înaltă colină al orașului Chișinu se află sectorul Ciocana. Denumirea sectorului Ciocana provine de la fostul sat Ciocana Nouă, care a fost inclus în circumscripția Chișinăului abia în anul 1959.

• Sectorul Buiucani. De la începutul secolului al XVIII-lea datează satul Buiucani, în prezent unul dintre cele mai mari sectoare ale urbei noastre.

Sectorul Buiucani are un lac de acumulare construit în perioada sovietica. Lacul Valea Morilor are aproximativ 800 metri lungime, 400 metru lățime și 4 metri adâncime. Este situat în parcul „Valea morilor”.

•      Sectorul Râșcani. Satul cu același nume este atestat pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun, documentele atestă existența unui sat pe malul drept al Bîcului care avea hotar comun cu moșia Chișinăului. În alte documente de mai târziu găsim și denumirea acestui sat – Visterniceni.Sectorul Râșcani a primit denumirea de la antroponimul Rășcanu, numele unor proprietari de pământ bogați, pe moșiile cărora se află azi sectorul Râșcani. Constantin Râșcanu a devenit posesorul părții de sud – est a moșiei Visterniceni.

Chişinăul este una dintre cele mai vechi şi mai importante localităţi din Basarabia. Este oraşul cu începuturi de viaţă strămoşească, geto-dacă şi romană, de peste două milenii. Denumirea orașului ar proveni de la : „Izvor, cişmea, fîntînă arteziană” sau ar mai proveni de la cuvântul ucrainean „Chişeni”, ceea ce înseamnă „buzunar”. Ei explicau originea cuvântului prin faptul că Chişinăul în vechime era un centru comercial, unde se adunau negustorti ucraineni, armeni, evrei şi moldoveni, că acest bogat oraş era un fel de buzunar.

De-a lungul anilor a suferit schimbări enorme, de la sat- la târg și de la târg- la oraș. Evoluția Chișinăului a fost influențată de mai multe familiii înstărite, inclusiv familia Donici, dar și de evrei. Astfel, în a doua jumătate a secolului 19, jumătate dintre locuitori erau evrei. Cea mai înfloritoare perioadă a Chișinăului a început o dată ce la cârma capitalei a venit Carol Schmidt. Acesta a și reușit să schimbe la față orașul.

A doua etapă de dezvoltare a început după al doilea război mondial, când sovieticii au aruncat în aer tot centrul Chișinăului. Totuși, se pare că declinul a început mult mai târziu. În timpul celui de al doilea război mondial au fost distruse 89 de clădiri istorice, iar din anii ’90 până în prezent, s-au demolat practic de 3 ori mai mult. În perioada sovietică toate denumirile de străzi ale sectoarelor au fost schimbate în cele rusești, însă odată cu independența Republicii Moldova au fost înlocuite cu cele ce reflectă istoria și cultura noastră.

Astăzi este principalul centru economic, cultural și social al țării. Pe lângă toate schimbările, pierderile și influențele pe care le-a avut de-a lungul secolelor, Chișinău a rămas și va rămâne mereu inima Republicii Moldova și principalul centru al tineretului.

La mulți ani,  Chișinău!

Elena CĂRĂUȘ-SINIȚA, istoric, șef filială„Maramureș”a Bibliotecii Municipale„B.P.Hasdeu”

Referințe bibliografice:

3. MEF. Chişinău, 1987, vol. V, p. 141.

1. Anatol Eremia. Schimbarea la faţă a capitalei prin toponimie. Chișinău, 2003, Nr. 4-5, anul XIII.

2. Anatol Eremia. Chişinău: oraşul vechi şi nou. Monografie-album. Chişinău, 1998, p. 90.